In Memoriam: Cinci ani de la trecerea la Iisus Hristos Domnul - Arhiereul cel Vesnic a Inaltpreasfintitului Sa Dr. Antonie Plamadeala – Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului, Crisanei si Maramuresului
Franturi de ganduri despre marea sa trecere…
De doua milenii incoace, de la intemeierea credintei crestine praznuim, in fiecare an, la 29 August mutarea la cele vesnice a unuia dintre cei mai mari marturisitori ai lui Hristos – Sfantul Ioan Botezatorul… In anul mantuirii 2005, in aceasta zi de luni spre seara, spre amurg, a trecut un alt mare marturisitor si apologet al dreptei credinte crestine - Mitropolitul Antonie Plamadeala de la Sibiu, dupa ce si-a purtat cu toata demnitatea si increderea in Dumnezeu crucea suferintei vreme de mai multi ani… De aceea, pentru noi, din acest an, aceasta zi va comemora cel putin aceste doua evenimente, aceste doua treceri!...
Noi crestinii ortodocsi romani si nu numai, am petrecut joi - 1 Septembrie - in Catedrala Mitropolitana din Sibiu si apoi, vineri - la Manastirea Sfantul Constantin Brancoveanu din Localitatea Sambata de Sus - Judetul Brasov - acolo unde vor astepta osemintele sale pamantesti pana la obsteasca inviere, pe unul dintre cei mai mari carturari, teologi, ierarhi si ctitori de cuget, spiritualitate si simtire romaneasca ai veacului al XX - lea, cu o larga deschidere si recunoastere internationala!…
Nascut la 17 Noiembrie anul 1926 la Stolniceni - Lapusna in Basarabia, a urmat studii medii seminariale la Chisinau si din 1944, datorita refugiului, la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din Bucuresti, pe care il absolva in anul 1945 dupa care urmeaza Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, pana in anul 1948 cand, datorita hartuielii la care a fost supus din partea puterii politice de atunci, care era prigonitoare a tuturor valorilor spirituale autentice romanesti, a fost nevoit ca ultimul an universitar sa-l faca la Sibiu iar examenele si lucrarea de Licenta sa le sustina la Institutul Teologic de grad Universitar din Cluj Napoca. In toata aceasta perioada a trebuit sa fie un fugar, sa se adaposteasca pe unde a putut datorita prigonitorilor acestui veac care au fost comunistii, in viziunea carora tanarul Leonida Plamadeala constituia un real pericol pentru clasa politica de atunci si, mai ales pentru clasa muncitoare de atunci ce se afla in plina dezvoltare!… A fost prigonit asa cum au fost atatia altii, contemporani ai sai - mari si autentice personalitati ai vietii politice, religioase si culturale si care asa au ramas si vor ramane in constiinta urmasilor si a posteritatii!...
In acelasi an - 1949 - va fi tuns in monahism la Manastirea Prislop de catre marele Duhovnic Arsenie Boca, nas de calugarie fiindu-i Monahul Daniil - Sandu Tudor - initiatorul si conducatorul miscarii spirituale - Grupul „Rugul Aprins” de la Manastirea Antim din Bucuresti, grupare din care a facut si el parte, aceasta fiind ultimul bastion duhovnicesc ce a mai rezistat cativa ani impotriva ideologiei atee comuniste dar care a fost distrus de catre acestia, toti membrii ei fiind inchisi pe motiv ca ar fi constituit o miscare conspirativa si subversiva impotriva noului stat roman muncitoresc!... Si Mitropolitul Antonie a impartasit aceeasi soarta fiind judecat in contumacie la sapte ani de temnita grea, prins si arestat in anul 1954 la 14 Octombrie, la Iasi!…
Pana atunci s-a ascuns pe unde a putut, stiind ca este urmarit de securitate, a peregrinat la Manastirile Crasna – Gorj si Slatina – Suceava, unde a fost hirotonit preot in anul 1953, acolo cunoscand cativa dintre marii duhovnici ai Bisericii noastre cum ar fi Arhimandritii Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc si Petroniu Tanase!… Intre timp se inscrie la Cursurile de Doctorat ale Institutului Teologic din Bucuresti, dar va veni cumplitul an 1959 cand datorita Decretului 410 va fi scos si din monahism, din cler si exmatriculat de la doctorat!… Dupa aceea a fost o perioada de mai multi ani, muncitor necalificat la o intreprindere de mase plastice din Bucuresti, caci era o persoana vizata spre „recuperarea ei” deoarece avea „tinichele de coada” dar iata ca va veni izbavitorul an anul 1968 cand Patriarhul de atunci al Bisericii, de pie memorie Iustinian Marina il va lua sub ocrotirea sa angajandu-l secretar la Institutul Teologic din Bucuresti si in toamna aceluiasi an ii va procura o bursa de studii pentru Heytropp College” de la Oxford apoi Londra, unde in anul 1971 va fi declarat Doctor in Teologie, urmand ca in anul 1972 sa-i fie echivalat si recunoscut doctoratul si la Institutul Teologic de grad Universitar din Bucuresti!…
La sfarsitul anului 1970 si la inceputul lui 1971 va fi numit, respectiv hirotonit de catre acelasi vrednic patriarh, Episcop Vicar Patriarhal cu titlul de Antonie Ploiesteanul, fiind insarcinat a conduce departamentul relatii externe bisericesti, participand in aceasta calitate, la foarte multe conferinte si simpozioane in strainatate, fiind membru a numeroase delegatii ale Bisericii si facand parte din diferite comisii si organisme internationale bisericesti, caci a fost un pionier al dialogului si a miscarii ecumenice autentice!... Totodata, intre anii 1971 – 1974 a fost si Rector al Institutului Teologic Universitar din Bucuresti…
Dupa doi ani de episcopat la Buzau, intre anii 1980 – 1982, iar la 7 Februarie anul 1982 este intronizat la Sibiu – Mitropolit al Transilvaniei si Arhiepiscop al Sibiului unde a pastorit duhovniceste timp de peste 23 de ani, perioada in care a scris foarte multe studii, articole si mai ales carti de o nepretuita valoare, a organizat si, mai ales, a dezvoltat invatamantul teologic, a ctitorit si rectitorit foarte multe biserici si manastiri si aici, la loc de frunte trebuie amintita manastirea draga inimii sale de la Sambata de Sus – al carei cel de-al treilea ctitor este, dupa Domnitorul si Sfantul Constantin Brancoveanu si dupa vrednicul inaintas al sau pe scaunul de la Sibiu – Mitropolitul Nicolae Balan, de la a carui moarte s-au implinit zilele acestea 55 de ani!... In toata aceasta perioada a fost foarte activ pe plan teologic si ecumenic, contribuind foarte mult la dezvoltarea relatiilor interbisericesti, interconfesionale si interreligioase!... Datorita tuturor acestor calitati si merite, din anul anul 1992 a fost membru al Academiei Romane si al Academiei Republicii Moldova, de asemenea, la 12 Octombrie anul 1998 a primit Titlul Academic de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Oradea, iar in anul 2002 pe cel al Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu!... Nu pot sa uit faptul ca, in mare parte, i se datoreaza reinfiintarea – la 12 Decembrie anul 1992 – (a) Mitropoliei Basarabiei, neuitand, astfel, nici o clipa, locurile sale natale incarcate de istorie, cultura si spiritualitate tot romaneasca!...
Spicuind doar franturi, la toate acestea si la multe altele, ma gandeam in timpul slujbei inmormantarii acestui mare ierarh, teolog si carturar al Bisericii noastre romanesti, promotor si aparator al valorilor culturii si spiritualitatii noastre, atat in tara cat si dincolo de granitele ei… si ma uitam cum jumatate din membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in frunte cu presedintele acestui inalt for bisericesc in persoana Prea Fericitului Parinte Teoctist – Patriarhul Bisericii noastre stramosesti, au venit sa-l prohodeasca, alaturi de marea multime de credinciosi, oameni de cultura, reprezentanti ai celorlalte culte si, de asemenea, a autoritatilor civile si militare, centrale si locale; unii dintre ierarhi i-au fost colegi si colaboratori in diferitele comisii si structuri ale Bisericii, cum ar fi chiar Parintele Patriarh Teoctist; Mitropolitii Daniel al Moldovei si Bucovinei, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane; Teofan al Olteniei, actualul Mitropolit al Moldovei si Bucovinei; Serafim al Europei Centrale si de Nord – care a plecat, in anul 1994 de la Sibiu si care i-a fost timp de patru ani, din anul 1990 pana in anul 1994 Episcop Vicar; Arhiepiscopii si Mitropolitul Bartolomeu al Vadului, Feleacului si Clujului – si el mare carturar; Nifon al Targovistei – urmasul sau in structurile ecumenice internationale, Andrei al Alba Iuliei; Pimen al Sucevei si Radautilor; Arhiepiscopii: Epifanie – urmasul sau la scaunul Episcopiei Buzaului si Vrancei; Casian al Dunarii de Jos – caruia i-a fost mentor si indrumator; Calinic al Argesului si Muscelului; Gherasim al Ramnicului; Damaschin al Sloboziei si Calarasilor, trecut si el intre timp la viata cea vesnica in luna aprilie anul 2009; Iustinian al Maramuresului si Satmarului – care i-a fost un sincer si apropiat sfetnic in multe imprejurari si situatii; Laurentiu al Caransebesului – Profesor de Teologie Liturgica la Sibiu si deci, un apropiat si bun colaborator al raposatului, in prezent – Decanul Facultatii de Teologie „Andrei Saguna” si succesor al sau la scaunul de Arhiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Ardealului; Ioan al Covasnei si Harghitei – pe care l-a sustinut inca de la inceputul activitatii sale pastorale si misionare in tinutul carpatic al Romaniei; Timotei al Aradului; apoi Episcopii Vicari mai tineri cum ar fi: Visarion Baltat Rasinareanul – chiar Episcopul sau Vicar din toamna anului 1997 – anul inceperii purtarii crucii suferintei de catre vrednicul mitropolit, care i-a fost un foarte apropiat, sincer si fidel ucenic, in prezent Episcop al Tulcii, Lucian Mic Lugojanul – reprezentatul Mitropoliei Banatului si delegatul personal al Mitropolitului Nicolae Corneanu, in prezent Episcop al Caransebesului; Petroniu Florea Salajanul – reprezentantul Scaunului Episcopal al Oradiei, Bihorului si Salajului si delegatul personal al Preasfintitului de pie memorie Ioan Mihaltan, in momentul de fata Episcop al Salajului; Ioachim Bacauanul – delegatul Scaunului Moldav al Romanului; Irineu Popa Slatineanu – Episcopul Vicar al Tinutului Ramnicului, din anul 2008 Mitropolit al Olteniei si multi altii, numerosi profesori de teologie precum si decanii Facultatilor de Teologie de la Sibiu, Cluj si Oradea, foarte multi preoti, monahi si monahii, stareti si starete de manastiri si lista ar putea continua dar… ajunge!...
Am constatat ca poporul nostru drept credincios dimpreuna cu slujitorii sfintelor altare au stiut sa-si conduca si sa-si cinsteasca Pastorul lor duhovnicesc care le-a purtat grija celor sufletesti, in aceste tinuturi transilvane, vreme de peste 23 de ani!... Am mai constat faptul, pe parcursul acestor zile, ca acest eveniment nu a fost atat de mediatizat ca altele, desi ar fi meritat cu prisosinta dar, ma rog, trecem si peste acestea cum am trecut noi si peste altele!... Am vazut multa lume, si clericala si laica, plangandu-l pe parintele lor, simtindu-se, de acum incolo, vaduviti, dar convinsi ca Arhiereul Antonie a plecat sa se intalneasca cu Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Vesnic – pe Care l-a slujit cu atat dragoste si devotament intreaga sa viata!... Am fost foarte impresionat de linistea si starea de reculegere in care s-a desfasurat intreaga slujba si indeosebi, momentul procesiunii si al punerii sale in mormantul anume pregatit dinainte, unde va fi de acum incolo alaturi de Mitropolitii Nicolae Balan, Nicolae Colan si Nicolae Mladin – toti inaintasi ai sai pe Scaunul istoric si duhovnicesc al Ardealului!... Am mai constatat ca lumea realizeaza faptul ca nu poate fi scrisa istoria contemporana a Bisericii Ortodoxe Romane fara Mitropolitul Antonie Plamadeala – care este o adevarata piatra de hotar pentru cultura si spiritualitatea Bisericii si a poporului nostru!... Nadajduiesc ca vom sti, pe mai departe, sa ne cinstim inaintasii asa cum se cuvine desi in aceste vremuri, pretuim mai mult pe altii de oriunde si de aiurea caci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculosi, mai senzationali!... Si, totusi, suntem convinsi de faptul ca ce este nobil ramane iar ce este ieftin, apune!...
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
Vesnica sa-i fie pomenirea! Amin!
Cu multa pretuire si aleasa recunostinta, Stelian Gombos –
Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Guvernului Romaniei
Stelian Gombos
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.