Pelerinii primelor secole la Betleem
Atunci cand, la inceputul secolului al IV-lea, ia nastere marea miscare a pelerinajelor catre Palestina, Betleemul se afla in fruntea locurilor vizitate. In a sa Demonstratie evanghelica, scrisa catre 312, Eusebiu de Cezareea observa ca pelerinii Ierusalimului se indreapta si spre Betleem, „pentru a-i cunoaste locurile" (sa evidentiem, in treacat, aceasta dorinta de a se instrui, pe care o intalnim frecvent la vizitatorii din secolul al IV-lea). Aceasta miscare nu va inceta in timpul secolelor urmatoare, Betleemul aflandu-se atat de aproape de Ierusalim si, de asemenea, in sfera lui de influenta. Acesti pelerini ai Betleemului nu sunt insa cei dintai, intrucat in prima jumatate a secolului al III-lea, Origen insusi trecuse pe aici, unde vazuse pestera si ieslea, si intrucat, dupa marturia lui Iustin, in prima jumatate a secolului al II-lea, aici era prezentata o pestera in care era plasata Nasterea lui Hristos. Se pare, totusi, daca ii dam crezare Sfantului Ieronim, ca intr-o anumita perioada, o padure sacra inchinata lui Adonis s-ar fi aflat in apropierea pesterii si ar fi indepartat vizitatorii. In orice caz, abia incepand cu secolul al IV-lea va capata importanta valul vizitatorilor acestui loc, si nu numai.
Imparateasa Elena
Intre primii vizitatori ai Betleemului se distinge Elena, mama lui Constantin, venita in Palestina in anul 327 (data este controversata: ar putea fi primavara anului 325) sa viziteze Locurile Sfinte. Motivatiile pelerinajului intreprins de Augusta sunt multiple: pe langa motivul oficial - lucrarea harurilor pentru triumful imparatului „crestin" -, putem presupune o dorinta reparatorie pentru drama casnica ce indoliase de curand familia imperiala (sotia si fiul lui Constantin, ucisi la ordinul acestuia); sa retinem, cel putin, ca Elena mai avea ca misiune supravegherea lucrarilor de constructie intreprinse la locurile sfinte din porunca fiului ei. In acest context, mai multi istorici din vechime i-au atribuit initiativa zidirii bazilicii Nasterii Domnului din Betleem. Nu trebuie, fara indoiala, sa exageram rolul imparatesei, caci constructia bazilicii din Betleem nu este decat un element al unui plan apologetic de ansamblu, care viza ridicarea unor somptuoase biserici pe locurile Nasterii Domnului, ale Patimii si Invierii (Martyrium si Anastasis), ale Inaltarii (Eleona) -ilustrand astfel cele trei afirmatii ale Crezului: s-a nascut, a patimit si a inviat, s-a urcat la ceruri.
Pelerini din secolul al IV-lea
Pelerinul din Bordeaux da seama, in anul 333, despre stadiul de avansare a acestor constructii constantiniene. El este primul care semnaleaza la Betleem bazilica Nasterii Domnului. Mentioneaza, de asemenea, mormantul lui David (caruia ii alatura pe lesei, Solomon si pe trei tovarasi de arme ai lui David), un mormant pe care il vor semnala, timp de mai multe veacuri, vizitatorii Betleemului.
In ce o priveste pe Egeria, ea s-a dus la Betleem de mai multe ori in timpul sederii sale in Orient, din 381 pana in 384; din nefericire, o fila din manuscris a disparut, aceea care descria ceremoniile de Boboteaza desfasurate in biserica numita Campul Pastorilor si in cea a Nasterii Domnului. Ea ne aduce in alta parte o informatie interesanta cu privire la celebrarea la Betleem, la 18 mai, a unei sarbatori in cinstea Sfintilor Inocenti. Se pare ca, inca de pe vremea sa, era obiceiul sa fie aratate, intr-o biserica din partea locului, relicvele acestora din urma.
O iesle de argint
La doar cativa ani mai tarziu, Sfantul Ieronim se va instala la Betleem impreuna cu Paula si Eustochium, scumpele sale fiice spirituale, unde va ramane pana la moartea sa in anul 420. El evoca adeseori in scrierile sale pestera Nasterii Domnului. Sa-l ascultam descriind simtamintele Paulei la vederea acestei pesteri: „O ascultam jurandu-mi cum contempla cu ochii credintei pruncul infasurat in scutece si scancind in ieslea lui, magii adorandu-l pe Dumnezeu, steaua care stralucea deasupra, Fecioara Maria, tatal infietor purtandu-se prevenitor, pastorii dand fuga de cu noapte pentru a vedea ce se intamplase [...], pruncii macelariti, Irod si furia lui. Pe Iosif si Maria fugind in Egipt. Amestecandu-si lacrimile cu bucuria, striga: «Bun gasit, Betleeme, casa a painii, unde s-a nascut painea cea coborata din cer»...". De altfel, Ieronim ne vorbeste indelung despre iesle, mahnit de faptul ca aceea de la inceput, o iesle de lut, a fost inlocuita -sau mai degraba, fara indoiala, acoperita - cu o iesle de argint: „Ah, macar de mi-ar fi dat sa vad aceasta iesle unde s-a odihnit Domnul! Dar, vai!, dintr-un simtamant de veneratie pentru Hristos, noi am dat la o parte ieslea de lut, spre a-i pune in loc una de argint. Cu cat mai de pret era pentru mine cea data la o parte! Argintul si aurul sunt bune pentru pagani; aceasta iesle de lut era mai pretioasa pentru credinta crestina!". Ieronim mai cunoaste la Betleem mormantul lui David, iar in imprejurimile lui, Campul Pastorilor, unde acestia isi pazeau turmele atunci cand au primit solia ingerilor. Situat in apropierea turnului Ader, unde si patriarhul Iacov le pascuse pe ale sale, acest loc ii inspira lui Ieronim una din acele dezvoltari in care exegeza tipologica amesteca fara sa clipeasca mai multe texte biblice, nu fara a strecura discret o trimitere la mitologia clasica: „in vreme ce pastorii isi pazeau oile, au gasit Mielul Domnului, cu lana curata si neprihanita care a fost umezita de roua cereasca, in vreme ce tot pamantul era uscat, el, al carui singe a ridicat pacatele lumii si, imprastiat pe usorii usilor, a pus pe fuga pierzatorul din Egipt". Toate aceste texte ale lui Ieronim traduc iubirea lui pentru aceste locuri, despre care marturiseste si alegerea amplasarii mormantului sau, chiar la intrarea in pestera.
Calugari si eremiti
In secolul al V-lea, putini pelerini ai Betleemului ne-au lasat amintirile lor. Eucherius (daca il putem data din aceasta epoca) a fost uimit de micimea satului, imprejmuit de un zid de incinta scund si lipsit de turnuri. Semnaleaza si el ieslea si stralucitoarea ei racla din aur si argint. Aceasta este epoca in care multi calugari se instaleaza in desertul Iudeii, aflat foarte aproape. Nu departe de sat, pe o colina, Teodosios si tovarasii sai se asaza intr-o pestera pe care o socotesc ca fiind cea in care magii au facut popas, pe drumul de intoarcere de la Ierusalim catre tinutul lor. Se intemeiaza si o manastire la Kathisma, intre Ierusalim si Betleem, nu departe de mormantul Rahelei, pe locul in care se presupune ca Fecioara Maria ar fi sezut cu ocazia sosirii sale la Betleem.
Bazilica lui Iustinian...
Secolul al VI-lea este o epoca importanta pentru Locurile Sfinte din Betleem. Bazilica lui Constantin, distrusa in anul 529, in timpul unei revolte samaritene, este reconstruita la putin timp dupa aceea, din ordinul lui Iustinian, dupa un plan usor diferit de cel dinainte, dar la fel de somptuos; este bazilica pe care o mai putem vedea si astazi la Betleem. Aceasta reconstructie este insotita si de punerea in valoare a locului: astfel, atunci cand pelerinul din Piacenza il viziteaza prin anii 560-570, declara ca este un loc minunat. Sa-i dam cuvantul: „Se afla aici pestera in care s-a nascut Domnul si in care se gaseste ieslea impodobita cu aur si argint; luminile stralucesc aici zi si noapte. Gura pesterii este foarte strimta. Sfantul Ieronim, un preot, a sapat stanca la intrarea in grota, facandu-si acolo un mormant, unde a si fost asezat". In afara de bazilica Nasterii Domnului, el a vazut si un alt sanctuar, asupra caruia marturia lui este de mare insemnatate: „La o jumatate de mila de Betleem, intr-o mahala, sunt doua morminte unde odihnesc David si Solomon; i se spune locului «Sfantului David». Copiii pe care Irod i-a dat mortii- isi au aici mormantul; odihnesc in el toti laolalta, il deschizi si le vezi osemintele", in sfarsit, pe drumul dinspre Ierusalim, pelerinul nostru mai vazuse mormantul Rahelei si locul in care sezuse Fecioara, cu izvorul care aparuse la ruga ei.
... crutata multumita magilor
Catre aceeasi perioada, in indepartata-i Galie, Grigore de Tours culegea mai multe povestiri ale pelerinilor in Orient: prin el cunoastem existenta, in bazilica Nasterii Domnului, a unui put supranumit „al Fecioarei" si virtutile miraculoase ce ii erau atribuite. Cei care priveau in acest put, se povesteste, din clipa in care aveau inima curata, puteau vedea acolo steaua care le aparuse magilor, alunecand de la un perete la altul. Oricum ar sta lucrurile in cazul acestei legende pioase, sa observam ca toti vizitatorii puteau cel putin vedea aceasta stea pe un mare mozaic parietal care reprezenta Adoratia magilor. Acest mozaic a salvat biserica de la distrugere in anul 612: atunci cand persii au invadat Palestina si i-au jefuit rand pe rand sanctuarele, au crutat numai bazilica Nasterii Domnului, fiindca ii vazusera in ea pe magi reprezentati in vesminte persane.
Episcopul galic Arculf
Sa incheiem aceasta privire de ansamblu asupra pelerinilor din vechime cu episcopul galic Arculf, venit din Galia in a doua jumatate a secolului al VII-lea, intr-o epoca in care arabii cucerisera Palestina. Si el a remarcat caracterul modest al Betleemului si meterezele lui fara turnuri; a vazut pestera, impodobita toata cu marmura, de unde relicvariul ieslei pare sa fi disparut, caci fundul pesterii este numit in vremea aceea iesle; a vazut o scaldatoare in care ar fi fost imbaiat pruncul Iisus si in care pelerinii isi spalau fata; a mai vazut biserica cu mormantul lui David si o alta cu cel al Sfantului Ieronim (care a fost deci deplasat); o alta biserica, in sfarsit, pe Campul Pastorilor, unde erau chiar aratate mormintele a trei dintre ei! Cu timpul, dupa cum se vede, legenda Betleemului s-a imbogatit, lucru care va continua si de-a lungul secolelor urmatoare. Caci atractia micii cetati nu va slabi si multi vor fi cei care vor raspunde invitatiei lui Ieronim, de a veni aici pentru „a intra in cortul sau si a venera locul pe unde i-au calcat pasii".
Pierre Maraval
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.