Mai aveam cam cinci luni pana sa vad lumina zilei. Stateam confortabil si lipsita de griji in pantecul mamei. Era in toamna anului 1951, in luna noiembrie, de ziua Sfintilor Arhangheli.
Pasionat de vanatoare, inca din seara precedenta, tata a plecat cu alti doi vanatori tocmai la Ghidigeni, pe langa Galati, unde trebuiau sa se intalneasca cu alti vanatori, caci se deschisese sezonul la iepuri.
Gazzul vechi, de pe vremea razboiului, hodorogind a ajus spre dimineata la gara unde era locul de intalnire. Unul din cei doi luandu-si din masina arma, a incarcat-o si... ca din intamplare arma s-a descarcat in burta tatalui meu. Acesta a cazut la pamant intr-o balta de sange. Vazand aceasta, omul a luat-o la fuga si s-a urcat in trenul care tocmai pleca din gara. Nimeni nu l-a mai vazut de atunci. Celalalt vanator, care fusese plecat dupa tigari, vazandu-si camaradul aproape mort l-a urcat in masina si l-a dus la spital, la Tecuci. De acolo a plecat sa o aduca pe mama sa-l ia acasa sa-l ingroape, caci se parea ca nu va mai trai mai mult de cateva ore.
Au ajus la spital in seara zilei de 8 noiembrie (hramul de cununie al parintilor mei): Era lipsa mare de personal, asa ca medicul i-a spus mamei:
- Mergi, femeie, la morga si spune-i infermierului sa vina cu targa caci omul matale e gata.
Curtea spitalui era cufundata in intuneric, era frig si doar fulgii razleti de nea luminau discret seara trista de noiembrie.
Deodata o haita de caini au inconjurat-o maraind suparati. .Aproape paralizata de spaima, cazu in ghenunchi si cu mainile impreunate a rugaciune a inceput sa murmure printre lacrimi:
- Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, rugati-va lui Dumnezeu pentru mine si copilasul din pantecele meu. Presfanta Nascatoare de Dumnezeu, Preacurata, roaga-te la Fiul tau si Dumnezeul nostru, ai mila de viata care creste in mine si de copilasii mei de acasa, iar daca voia Ta este ca barbatul meu sa moara si sa ma lase singura mai bine lasa cainii acestia sa ma sfasie. In minile Tale sunt, Doamne!
Ca prin minune cainii au inceput sa-i linga mainile. Prinzand curaj s-a ridicat de jos. Fara sa-i mai fie teama a alergat spre usa de la morga si impreuna cu infermierul s-au inapoiat in spital.
Aici mare zarva! Intrand in salon, il vede pe tata cu ochii deschisi. Cu glasul stins ii spuse:
- Femeie sa stii ca m-am intors din morti.
+
Pentru noi, ziua de 8 noiembrie este foarte speciala! Parintii ne-au pus hramul de cununie tot Sfintii Arhangheli, ne-am botezat copii cu numele acestora si am pus numele de Mihail sau Gabriel copiilor botezati de noi. Tot in preajma acestui sarbatori tata si-a dat obstescul sfarsit.
Dorina Stoica
Dorina Stoica
-
Acatistul Sfintilor Mihail si Gavriil
Publicat in : Acatiste
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.