A inghetat Poarta. Nu pot patrunde cu asalt Dincolo decat daca inmultesc apa calda a filantropiei. Altfel, nu pot urni bariera. Dezghet ura din inima si picur roua iubirii pe florile zapezii. Mi-e foame de har, dar sunt flamand. Ma tot scuz si ma acuz. Vreau doar o-mbucatura de fulg de lumina. Sa ma radieze efervescenta gratiei. Cer prea mult? Nu, dar ofer prea putin.
Acum, ca am topit Imposibilul, vreau sa fac o coliba, sa nu mai ies din Nor. Bolile consecutive pacatelor tulbura ordinea fireasca; de ce nu ascult sfatul Medicului? Cred in inviere, dar crezul e inca sec, nu arde-n valvataie, nu pogoara Nasterea in staulu-mi. Vorbe, ganduri, scrieri; insuficiente necompletate de fapte. Verbul meu e static, chemarea-mi pangarita.
Da-mi, Doamne, inima vie, arunca resturile mortii din intestinele mele. Bajbai, dar reperele ma ghideaza. Caut, nu gasesc, dar stiu ce-mi doresc. Voi afla. Si atunci, bucuria va fi deplina; aceasta este nadejdea zilei. Plansetele inutile dispar in fata Realului. Cadind pe om, sufletul lui redevine icoana. Funinginea se evapora inexplicabil. Nu va scriu basme. Nu inventez nimic, ma hranesc din slova de scriptura si tanjesc dupa duhul ei.
Invierea florilor din ochii mei ma-nspaimanta, pentru ca e dureroasa ruperea de cafeniu. Iubirea primavaratica erupe cu violenta surda. Miracolul nu e o exceptie, e respiratia pura. Neatinsul nu risipeste minunile, ci eu. Nu sunt lasat singur. Napadiri de sperante ma-mpresoara. Miracolul invierii s-a implinit. Ramane sa il accesez deplin. Sufletul sa devina un pescarus auriu, in zbor stelar. Farmecul iluzoriu al timpului grabit sa nu-mi incetoseze magia. Nu lupt cu altii, ci mereu concurez cu mine; nu ma voi lasa infrant.
Fac aceleasi lucruri, dar astept rezultate diferite; gresit. Nu sunt jalnic, nu ma tem de pedeapsa; sunt doar nedemn de rasplata. Curcubeul celulelor e o iluzie desteapta; sa fiu vigilent sa nu fiu prins in mreaja dermei. Sunt nascut din samanta de lumina, dar rodesc bezna. Sa scap de scoarta lui "nu pot" si de plumbul lui "nu vreau". Abia atunci imi voi regasi linistea. Cunosc si Sensul, doar ca inca am acelasi pergament de spovedit. Doar stropii de lumina pot scutura mizeria de mine.
Universu-ntreg vibreaza la auzul muzicii iubirii. Ura e concediata. Avaritia e restructurata. Temerile sunt abolite. Piatra e data la o parte de la usa Mormantului. Acest mister resusciteaza planeta. Aceasta stire calda invioreaza ghioceii. Stelele danseaza si iadul elibereaza dreptii. Cardul de legiuni este infrant. Intr-o ultima sfortare agonizanta, negrul mai ispiteste-n spasme lumini fragede. Dar acum stiu secretul zborului. Inaltimile sunt pentru cei indrazneti. Inaltarile sunt pentru toti cei cazuti. Nu sunt zdrobiti de lut, ci sunt atrasi de magnetismul luminii intru-Inviere. Miracolul e pentru toti. Nu doar pentru cativa "ciudati". Regasirea bucuriei si a pacii e semnul adevaratei traiectorii. In goana dupa "mai mult", un popas in poiana: o ceasca de ceai pentru revigorarea si linistirea gandurilor. S-o las mai moale cu grija pentru Maine (isi poarta singura rochia), dar mai ales cu grija pentru Multe.
Marius Matei
Marius Matei
-
'Zaharul verde' si 'planta miracol' Stevia Rebaudiana
Publicat in : Sanatate si stiinta -
Parintele Arsenie Boca - o intalnire si un miracol
Publicat in : Parinti -
Zadarnicie si miracol
Publicat in : Poezie Ortodoxa -
Incitarea tinerilor spre violenta prin mass-media
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.