Cat optimism: "moarte nu va mai fi" (Apocalipsa 21, 4)! Sa nu ne indoim de Inviere, ci sa avem constiinta Bisericii celei una: a celor ce inca ne luptam, impreuna cu cei care au biruit. Pe Tine, Doamne al Invierii, te iubim! Credem ca mortii vor invia si pacea peste tot se va salaslui. Giulgiurile Inviatului nu zaceau (nu era o coma, moarte aparenta), ci se odihneau (moartea ca un somn).
Cat a stat Domnul Hristos in starea mortii: doar atat cat sa se vada ca a murit cu adevarat. Iar daca ne indoim de inviere, totul e zadarnic (I Corinteni 15).
Rugaciunea "Dumnezeul duhurilor" nu este o dezlegare de rutina, ci o scaldare in har. Trupurile celor dragi noua trecuti la Domnul sunt comori ingropate pana la Parusie. Stiind acestea, asa sa traim, incat sa ii para rau si dricarului cand ne duce la groapa (Marin Naidin). Da, se vor scula cei ce dorm in tarana (Daniel 12, 2). Duhul Domnului sufla peste morti si acestia vor invia (Iezechiel 37, 9). De ce esti trist popor al invierii (pr. Necula)? Doar portile Gradinii vietii au fost deschise de catre Cel rastignit pentru noi. Pentru mine, invierea Tavitei (Fapte 9, 40) are o conotatie optimista aparte.
Ca sa ajungem la inviere, Domnul Hristos nu a putut ramane pe Tabor, intrucat nu avea cine sa mearga pe Golgota. Virtutile sunt posibile: Biblia nu e gata pe Cruce. Inca primii crestini se rugau pentru cei adormiti (Liturghia lui Iacob, Liturghia armeana, Evhologhiul lui Serapion). Suntem in cautarea vindecarii si a minunii: nu cerem semne exterioare, ci transformare launtrica. Milostivirea divina nu raspunde decat smereniei. Sa ne incredem in puterea lui Dumnezeu. Martori ai minunii nu pot fi curiosii si galagiosii, ci discretii. Biserica Invierii nu este o arca scufundata. Din primejdie, nu ne putem izbavi doar cu bomboane. Daca vrem sanatate, sa nu luam otrava.
Ne rugam pentru iertarea pacatelor (hotiilor, insultelor) celor adormiti dintre noi, care au plecat Dincolo sa ne gateasca si noua loc. Vom trai in neagonisire si caritate, laudand pe Domnul. Si nu vom pierde sfintenia ca ideal.
Pr. Marius Matei.
Marius Matei
Pe aceeaşi temă
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.