Daca viata monahala ar fi tot atat de usoara pe cat este de frumoasa, toti am urma-o. Dar ea se arata a fi o cale a celor putini si nu a celor multi tocmai din pricina faptului ca poverile ei ni se par a fi peste puterile noastre. Noi, ca mireni, suntem caracterizati de un anume pragmatism, facandu-ne un scop din a ne usura cat mai mult viata. Monahii, dimpotriva, cauta partea cea grea, cea care necesita staruinta si efort continue. Poate nicaieri nu se face simtit acest fapt ca in Sfantul Munte Athos, singurul stat monastic al Bisericii Ortodoxe.

Nu incape indoiala in sufletul celui care i s-a dat a trai, chiar si pentru o singura zi, in Muntele Athos, ca locul acesta este unul binecuvantat de Dumnezeu. Athos-ul este unul din putinele locuri care, odata ce l-ai parasit, te cheama tainic sa revii. Te impresioneaza profund atat prin frumusetea deosebita a cadrului natural, cat mai ales prin frumusetea monahilor de aici, pe chipul carora se rasfrange necontenit “fericita tristete”.

Manastirile si schiturile, precum si viata monahala din Sfantul Munte, ii ofera omului contemporan, sansa de a descoperi Ortodoxia prin ceea ce are aceasta mai autentic si mai frumos. Pe langa istoria milenara si valorosul tezaur cultural de factura bizantina, asezamintele monahale atonite pun inaintea pelerinilor marturia traditiei vii a Bisericii Ortodoxe.

Toate acestea sunt expresia spiritualitatii rasaritene, caracterizate de dorinta omului de a pregusta inca din viata aceasta, bucuriile vietii vesnice. De aceea, aici toate Il marturisesc si Il slavesc pe Dumnezeu, toate se fac in numele Sau. Cu usurinta se poate observa in acest loc ca rugaciunea este lucrul cel mai de pret al monahului.

Numai Dumnezeu cunoaste cate lacrimi s-au varsat si cate rugaciuni s-au inaltat aici, de veacuri, pentru pacatele si nevoile lumii. Cu toate acestea trebuie sa constientizam faptul ca monahii se roaga pentru noi, insa nu in locul nostru. Este nevoie sa crestem si noi duhovniceste alaturi de ei, urmandu-le exemplul. Dar suntem prea mandri sau poate prea grabiti pentru a mai lua seama la pilda monahului aghiorit. Cu siguranta tanjim dupa simplitatea, linistea si dragostea acestuia. Le putem dobandi si noi ca mireni, dar ne sunt necesare buna randuiala si nevointa.

Linistea care invaluie Muntele Sfant este totusi una aparenta. In realitate, acest loc reprezinta un front permanent al luptelor duhovnicesti. Din acest motiv, monahii de aici au o evlavie deosebita pentru Maica Domnului, stiindu-se ocrotiti de catre sfantul sau acoperamant. Ne este cunoscuta, in acest sens, icoana in care Maica Domnului este reprezentata ca ocrotitoare a Sfantului Munte.

Din pacate, in Athos apune o lume iar una noua se iveste. Un duh lumesc deja se face simtit in multe asezaminte monahale de aici, ca urmare a faptului ca se fac presiuni din exterior, ca Sfantul Munte sa fie privit mai mult ca obiectiv turistic decat ca “gradina a Maicii Domnului”.

Muntele Athos insa nu poate fi cunoscut din carti, fotografii sau filme documentare. Toate acestea surprind prea putin din maretia lui. Pe de alta parte, nici cel care il viziteaza ca pe un simplu muzeu, nu reuseste sa descopere prea mult din tainele sale. In Athos nu poti fi decat pelerin. Un pelerin insa ce strabate mai ales cararile ascunse ale inimii, in cautarea lui Dumnezeu.

Radu Alexandru