Si Mantuitorul nostru Iisus in loc de a-si atribui minunile pe care le savarsea ca un Dumnezeu Atotputernic, le atribuia de obicei credintei oamenilor. El, puternic in fapte si in cuvant, dezleaga pe cei stapaniti de duhuri necurate, vindeca pe cei bolnavi, invie mortii, porunceste marii si vanturilor si cu toate acestea in loc de a-SI insusi slava acestor minuni, le atribuia toate numai credintei, ca si cum numai credinta singura ar fi savarsit prin EL ceea ce el facea multumita credintei. In multe imprejurari raspunsul Sau era acelasi: ”Cum ai crezut, fie tie!” sau ” O, femeie, mare este credinta ta!”

Pretutindeni admirand credinta, pretutindeni laudand credinta, pretutindeni vestind credinta, puterea si folosul ei si lasand sa se -nteleaga ca nimic nu se poate refuza credintei. In timpul in care Domnul Iisus Hristos propovaduia si facea multe minuni, toata lumea il admira, chiar si paganii caci invatatura SA, desi era simpla, era luminoasa, rationala; puterea Sa era supraomeneasca. El intindea mana, rostea un cuvant si marea cu vanturile ei Il ascultau. Pestii apelor, lepra, frigurile, paralizia, moartea, se supuneau la gestul si la glasul Sau.

Dar mai presus de toate Iisus era bun, milos catre cei in suferinta, ingaduitor cu cei slabi, milostiv cu cei saraci. Pentru toate aceste minuni poporul iL numea trimisul lui Dumnezeu-Mesia, regele regilor, imparatul intregului univers, unde toata natura chiar si de la distanta i se supunea. intr-adevar nu era nevoie sa fie de fata pentru a porunci.

Credinta este o virtute dintre cele mai mari,fara de care nimeni nu se poate mantui, caci pri credinta ne facem fii ai imparatiei cerului, prin credinta facem faptele cele bune, cele sufletesti si trupesti. Credinta ne face sa-i iubim pe vrajmasii nostri, credinta ne face sa uram placerile lumesti, credinta ne face sa uitam insultele vrajmasilor, credinta ne face sa ne rugam lui Dumnezeu in suferinte, sa rabdam lipsuri si sa alegem viata infranata, credinta ne face sa spunem si altora despre Dumnezeu, despre viata vesnica si despre osandirea pacatosilor in iad; credinta ne invata sa fim smeriti, sa fugim de slava desarta, sa fugim de oamenii galcevitori,invidiosi si viciosi; credinta ne face sa ne iubim unii pe altii, sa avem o pocainta curata si sincera prin lepadarea de sine.

Sa vedem daca viata noastra si faptele noastre sunt la inaltimea credintei pe care am mostenit-o de la Sfintii nostri Parinti.

Multi se lauda ca au credinta dar faptele lor dovedesc ca sunt mincinosi, doarece credinta fara fapte bune este moarta, dupa cum si trupul fara suflet este mort. Sufletul credintei sunt faptele. Pe crestin il cunoastem ca are credinta dupa fapte asa cum cunoastem pomul dupa roade. Credinta este pomul cu crengile lui, dar faptele sunt roadele. Asa cum un om nu se multumeste sa aiba un pom numai cu frunze si umbra, nici Dumnezeu nu e multumit de crestinul fara fapte bune.

Credinta au si dracii si se infioara. Oare nu stiu ei cine i-a facut? Dar faptele lor sunt dracesti, rele si nu vor sa aiba smerenie sa se intoarca la Dumnezeu si sa-si recunoasca greseala. in sfanta nostra biserica avem hrana mantuitoare. Domnul Dumnezeul nostru este Sfant si sfinti trebuie sa fim si noi , sfinti sa ne facem ptr ca acolo sus este sfintenie; gradina raiului este curata si sfanta . Lumea aceasta nu are nici o hrana pentru suflet, e un pustiu fara apa, fara paine sufleteasca, veniti de cunoasteti izvorul acesta limpede care este Sfanta Biserica, veniti cu credinta si adapati-va in Casa lui Dumnezeu.

Florentina

 

• Ce este credinta?
  Publicat in : Religie
• De ce oamenii cu credinta in Dumnezeu sunt incercati cu suferinte?
  Publicat in : Religie