Persoana si Individ
Cineva imi spunea, de curand, ca daca te uiti la oamenii din metrou si incerci sa ii privesti prin ochii unui extraterestru care a ajuns pentru prima oara pe planeta noastra, vei crede ca toti sunt suparati unii pe altii... stau incruntati, nu prea se privesc, nu isi vorbesc intre ei... vorba aceluiasi cunoscut... ”ne-am strans 23 de milioane, ca sa fim singuri.” Am preluat un extras din Ziarul Lumina... inca de la prima citire mi-a placut mult puterea de evocare pe care o au aceste cuvinte.
“Patimile noastre, toata forta lor, se manifesta la nivelul vointei proprii. Elementul cel mai important al caderii omului este egoismul. Noi suntem egocentrici si trebuie sa invatam ceea ce Hristos ne-a aratat cu propriul sau exemplu: chenoza, adica golirea de propriul eu, pentru a crea un spatiu in care Dumnezeu si aproapele nostru sa poata intra. Noi ne-am nascut toti ca indivizi si ne comportam toti ca indivizi, adica ca fiinte izolate, centrate pe noi insine ; trebuie sa devenim persoane in comuniune. Pentru aceea trebuie sa trecem prin acest moment de chenoza, de moarte, pentru a retrai ca persoane. Doar prin iubire se intra in comuniune cu Dumnezeu, iar acest Dumnezeu nu este un "individ", cum facem noi experienta cu indivizii umani.
Omul a fost creat, cum se spune in Scriptura, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. (...) Noi avem intr-adevar, in Sfanta Treime, revelatia unui mod de a fi in care exista trei Persoane. In Dumnezeu exista trei Ipostasuri, dar o singura Fiinta. Este o taina pentru noi, dar aceasta ne arata ca este o posibiliate in care multiplicitatea nu desfiinteaza unitatea si unde unitatea nu distruge multiplicitatea, ci unde exista o completa identitate intre unicitate si multiplicitate. Si noi care trebuie sa regasim asemanarea cu Dumnezeu, trebuie sa tindem a realiza acelasi mod de a fi. Putem spune ca umanitatea este asemenea lui Dumnezeu, una, dar cu o multiplicitate de persoane.
Experienta ne arata totusi ca unitatea noastra, intre persoane umane, nu este deloc desavarsita cum este unitatea lui Dumnezeu. Caci aceasta unitate a fost sparta, ca o sticla, ca o oglinda care s-a imprastiat in miliarde de mici bucati. Astfel ca porunca lui Hristos de a iubi pe Dumnezeu si pe aproapele nostru este drumul la capatul caruia aceasta multiplicitate de bucati individuale poate prin iubirea lui Dumnezeu si a aproapelui, sa conduca la unificare. “ (Extras din conferinta sustinuta de Parintele Symeon de la Essex, la Manastirea Jitianu, judetul Dolj, publicata in buletinul Asociatiei “Sfantul Siluan Athonitul”, iulie 2008).
Ma gandeam ca este greu de imaginat, dar in situatia in care departarea noastra fata de idealul de unitate la care suntem chemati ar fi ceva mai mica, nici nu am concepe sa ne asezam in metrou si sa nu vorbim cu strainul de langa noi... ar insemna sa te comporti ciudat (inadaptat chiar) daca te-ai aseza in autobuz langa cineva pe care nu l-ai mai vazut niciodata si nu l-ai intreba ce a mai facut in ultima vreme.
Vlad Catana
Vlad C
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.