Preasfintitul Parinte Episcop Dr. Ioan Mihaltan (1926 – 2008). Franturi de ganduri si sentimente la implinirea a doi ani de la trecerea sa la cele vesnice

Anul acesta, la data de 17 martie anul 2010, se implinesc doi ani de cand ne facem partasi la nasterea in viata cea vesnica a Imparatiei Cerurilor a unui mare cunoscator si marturisitor al istoriei bimilenare romanesti, totodata si apologet al dreptei credinte crestine – Episcopul Ioan Mihaltan al Oradiei, Bihorului si Salajului, dupa ce si-a purtat cu toata demnitatea si increderea in Dumnezeu crucea vietii si a suferintei, vreme de mai multi ani!… De aceea, pentru noi, din acest moment vom comemora totdeauna, acest eveniment inchinat blandului logofat spiritual al Oradiei sfarsitului de secol XX si inceput de secol XXI – care a pastorit aceste meleaguri „de la brazda de NV a tarii” intre anii 1990 – 1992, ca arhiereu vicar si intre anii 1992 – 2007, ca episcop eparhiot!...

Drept urmare, in iuresul zilei si in vartejul timpului mi-am adus aminte, pentru cateva momente, de Preasfintitul Parintele nostru Episcop Ioan a carui plecare o regretam foarte mult si astazi!... De ce acest lucru, pentru ca ii regretam calitatile sale, personalitatea sa remarcabila, abilitatile sale foarte competente in disciplina teologica si in cea pastoral – misionara, pe care ni le-a cultivat si noua in orice prilej cu atata daruire si abnegatie!... El este si va ramane in continuare, in constiinta discipolilor, profilul teologului si a omului de cultura cu deschidere spre universal, spre consistenta si acrivie stiintifica, transmisa noua cu foarte multa acuitate si exactitate!... Cu vaste si avizate cunostinte in cele mai diverse discipline culturale, istorice si teologice, Parintele Episcop Ioan inspira tuturor foarte multa seriozitate, sinceritate, mult discernamant si foarte multa blandete, noblete si cumintenie sufleteasca!... Tocmai din aceasta cauza era foarte apreciat, foarte admirat si probabil, si invidiat!... El, Arhipastorul, a fost intotdeauna, consecvent probitatii sale intelectuale, morale si sufletesti!... De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminaristi, studenti-teologi, preoti si calugari, ajutandu-i pe foarte multi dintre ei prin recomandarile si sfaturile pe care le-a dat fiecaruia in parte, ori de cate ori a fost solicitat!...

Colaborator apropiat si sfetnic luminat al multor personalitati culturale, profesori si ierarhi, indrumator a multor studenti si doctoranzi, pastor duhovnicesc a atator generatii de preoti si calugari, membru a foarte multe organisme academice de specialitate din tara, am observat cum, la inmormantarea sa l-au plans si regretat cu totii, fiind constienti de marea pierdere ce li s-a pricinuit!... A fost o prohodire a unui distins ierarh si slujitor al Bisericii la care am participat, si care m-a impresionat profund datorita atmosferei de reculegere, decentei si sobrietatii in care s-a desfasurat, si la care au participat multi ierarhi ai bisericii noastre, fosti studenti ai prea sfintiei sale, precum si foarte multi preoti si calugari!...

Cuprins fiind de emotie, respect si recunostinta m-am tot gandit, pret de mai multe zile cum sa-mi pot exprima, cat mai bine, in cateva randuri, aceste stari si sentimente fata de prea sfintia sa, acum, la nasterea sa in viata cea cereasca, avand aici, optzeci si doi de ani de viata pamanteasca, traiti in spiritul bunei noastre intelepciuni si cumintenii traditionale si autentice a poporului nostru romanesc!...

Constat, cu oarecare strangere de inima, ca nu este usor sa faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de, relativ, putina vreme adica de, doar optsprezece ani, de cand a fost slujitorul si arhipastorul nostru duhovnicesc, a preotilor si a credinciosilor care vietuiesc in cuprinsul celor doua judete – Bihor si Salaj - ce au apartinut acestei eparhii!...

In viziunea, in mintea si in inima mea personalitatea prea sfintiei sale s-a conturat si s-a identificat prin cateva trasaturi si calitati distincte: - si anume, in primul rand prin maturitatea si bogata experienta sau intelepciune pastorala si duhovniceasca, prin atasamentul fata de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul sau de a fi foarte firesc si mai putin sofisticat sau complicat; dupa aceea prin tenacitatea si perseverenta, prin dispozitia pe care o avea spre intensificarea eforturilor in vederea rezolvarii unei probleme, atunci cand situatia o cere; prin cultura teologica si nu numai cu care sunteti inzestrati datorita muncii si tenacitatii prea sfintiei sale – deoarece a fost un autodidact innascut si foarte consecvent cu el insusi de-a lungul intregii sale vieti; prin luciditatea si spiritul critic insotit de foarte multa intelegere si condescendenta; pe urma prin spiritul de disciplina, in primul rand cu propria lui persoana, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predica sau cuvantare, sustinute intr-un mod foarte concis, coerent dar si consistent in diferite imprejurari sau cu diferite ocazii!... De asemenea, mai avea si calitatea de a fi un om de o sinceritate, discretie si modestie iesite din comun care iti inspira foarte multa incredere, confort sufletesc si dragoste fata de valorile eterne ale spiritualitatii noastre romanesti si ortodoxe!...

Cugetand la activitatea si la personalitatea prea sfintiei sale, care este foarte bine conturata si cat se poate de autentica si de fireasca, ma gandesc la darul omului providential cu care l-a inzestrat Creatorul si Stapanul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos – pe care prea sfintia sa l-a cinstit si l-a slujit cu toata sinceritatea, dragostea si abnegatia!...

M-as bucura sa stiu, ca atat contemporanii cat si posteritatea ii vor acorda, totdeauna, cinstea, recunostinta si pretuirea cuvenita pentru tot ce a facut, pentru ceea ce a fost si insemnat (sau ar trebui sa insemne) in constiinta si in memoria noastra colectiva, care, ma rog lui Dumnezeu sa nu fie alterata si o spun aceasta cu mare infrigurare fiindca, din pacate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefacatorii si inaintasii nostri, dar incerc totusi, sa–mi fac un act de incurajare si de optimism si sa cred ca ori de cate ori va fi pomenit numele sau va fi pronuntat cu veneratie si respect pentru tot binele pe care l-a facut atator oameni si care fapte sunt consemnate de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Vesnic in Imparatia Sa cea cereasca si vesnica de care, ne rugam Lui, sa aiba parte!...

Asadar, sunt incredintat, ca sunt foarte multi oameni de rand, credinciosi si slujitori ai Bisericii noastre stramosesti, care se roaga Bunului Dumnezeu, sa-l ierte, sa-l odihneasca si sa-i rasplateasca pentru faptul ca i-a facut pe ei ori pe copiii lor oameni cu scoala teologica inalta, incheiata, si pe care, apoi i-a hirotonit preoti si diaconi, dupa care i-a instalat in parohiile incredintate lor spre pastorirea turmei celei cuvantatoare, spre Slava lui Dumnezeu – Pastorul cel Bun si Arhiereul cel Vesnic; apoi a tarnosit si binecuvantat atat de multe biserici si lacasuri de inchinare – fapt care nu poate fi uitat in istoria acestor locuri - marcate de prezenta si activitatea prea sfintiei sale atat de prodigioasa, care s-a desfasurat pe parcursul atator ani; rugaciuni carora ma alatur si eu, avandu-l permanent in cinstirea si pretuirea mea!...

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

Vesnica sa-i fie pomenirea! Amin!

Cu aleasa pretuire si deosebita recunostinta,
Drd. Stelian Gombos –Consilier la
Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Guvernului Romaniei.

Despre autor

Stelian Gombos

Senior editor
373 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

• Parintele Visarion de la Clocociov
  Publicat in : Parinti
• Parintele Evghenie de la Ciolanu
  Publicat in : Parinti
• Parintele Rafail Noica
  Publicat in : Parinti
• Parintele Iulian de la Prodromu
  Publicat in : Parinti

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: