"Progresul stiintific nelimitat duce la regres spiritual" (Octavian Paler).
Este bine oare ca noi am ajuns la energia atomica, prin fisiune nucleara, si producem energie ieftina, suficienta? Cand fizicianul Enrico Fermi, care a construit prima pila atomica si deci prima reactie nucleara controlata, la Chicago, in anul 1942, n-a intuit ca dezleaga forte necunoscute si periculoase pentru om. Robert Oppenheimer, parintele bombei atomice, dupa lansarea bombei asupra Japoniei a avut o stare de soc si a spus: "Daca o mie de sori ar exploda pe cer, ar fi ca frumusetea celui puternic, acum eu am devenit Moartea, distrugatorul lumilor."
De atunci, oamenii s-au gandit sa puna energia atomica in slujba binelui, pentru a produce energie electrica. Aceasta procedura, prin fisiune nucleara controlata, implica multe riscuri, mai ales in situatii extreme, cum a fost avaria centralei de la Cernobal, iar acum situatia grava a centralelor din Japonia. Metodele de neutralizare a produsului radioactiv au esuat, iar pericolul radioactiv este real pentru cei din proximitate, dar si de la distanta, prin fenomenele meteorologice.
Cred ca fizicienii care au lucrat pentru producerea energiei atomice, orbiti de rezultatele cercetarii lor, au uitat sa se gandeasca la viitorul planetei, prin prisma descoperirilor facute. Nu s-au gandit ca aceste substante radioactive pot pustii planeta pentru sute de ani, pot modifica genetic oameni, animale, plante.
Cui ii va folosi o planeta bolnava, dar cu suficiente mijloace energetice?
Asadar cunoasterea materiei in profunzimea ei presupune si reversul medaliei, distrugerea ei. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca astfel de materiale radioactive pot ajunge pe mana teroristilor iresponsabili. Cercetarile in domeniul energiei nucleare sunt spijinite de marile concerne energetice cu influenta si asupra politicului.
Omul cazut a incercat in permanenta sa schimbe fata planetei, a construit, a daramat, iar a construit si totul in zadar, pentru ca nimic nu ramane definitiv. Totul evolueaza spre entropie (perimare), care pare sa fie conditia progresului ca si moartea de altfel. Nu propun sa ne intoarcem la caruta cu cai, dar nu ma pot abtine sa nu recunosc ca toate activitatile semnificative ale omului duc la poluarea grava a planetei, acesta pare sa fie blestemul nostru. Oare vom putea intelege vreodata ca planeta este un organism viu, in care, conform principiului lui Hermes Trismegistul, unul este in tot si tot in toate.
Deja multi oameni de stiinta si-au intors fata catre natura, exploatand deja forta eoliana, forta valurilor, lumina soarelui, nepoluante si ieftine. Sa speram ca aici vor fi progresele viitoare. Tot in cadrul cercetarii excesive as incadra si clonarea, care pare sa fie si ea un joc cu focul. Ea este utila atata vreme cat poate produce organe care pot fi apoi transplantate celor care au nevoie de ele. Dar a produce indivizi, clone, este o mare greseala din punctul meu de vedere, caci preluata de spirite satanice, poate aduce mari probleme omenirii. In acest domeniu cercetarile nu sunt inca avansate.
In concluzie, n-as spune ca sunt impotriva progresului stiintific, dimpotriva tot ce este util omului si nu face rau complexului om-natura, este bine venit. In acelasi timp insa, as spune ca sunt pentru responsabilizarea oamenilor de stiinta pentru a nu mai lucra la comanda politica, ci numai la comanda constiintei lor.
Vizireanu Fulvia (Felicis)
felicis Felicis
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.