Harul se împuținează, lumea se degradează, se depărtează de Împăratul păcii și își grăbește moartea. O biserică închinată Sfântului Ilie, jefuită de 4 ori în ultimii 2 ani!... Consiliul Local Phoenix interzice RUGĂCIUNEA!... Tocmai se reinventează termenul absurd. O lume în derivă, fără reper, fără iubire, fără Hristos. Asta îi lipsește lumii, speranța (învierea, resuscitarea iubirii). O lume în beznă: pe Cruce, s-a făcut întuneric. Orbecăim, avem o lumină difuză. Singura soluție este alimentarea gratuită de la Lumina lumii, Lumina învierii, Lumina veșnică. Dar asta nu aduce profit nebunesc. Suntem hipnotizați de comercializarea luminii false și ignorăm tocmai captarea adevăratei lumini.
Al doilea capitol al cărții II PARALIPOMENA se intitulează Pregătirea pentru zidirea templului (pentru creștere duhovnicească, zidirea interioară), nu pentru zidirea hambarelor. Noi nu mai pavăm orașe de dragul pavajului, ci doar pentru a munci onest. Cetatea noastră este deja zidită, ne așteaptă. Noul Ierusalim nu este o himeră, este cea mai onestă realitate. Împărăția învierii este pentru noi, poate fi a noastră, dar se ia doar cu ASALT. Este o tactică evanghelică de asalt: iertare - iubire - speranță.
Ca după bombardament. Descoperiți în defensivă. Decimați de ciumă, de cancer, de patimi. Speranța învierii. Lagăr cu miros irespirabil. Păcatul miroase îngrozitor. Mesia zdrobește moartea noastră. Doar Euharistia ne mai ține în viață. Zbatere neputincioasă. Ceață și fum. Pământ și cenușă. Maica Grabnic Ajutătoare ascultă cu duioșie paraclisele înlăcrimate ale copiilor. Noaptea de înviere nu se sfârșește. Harul vine, dar nu găsește vas pe care să-l umple. Cine altul ne mai dă vești bune?! Doar un înger plin de foc. Slujiți lui Mesia cu frică și vă bucurați, cutremurându-vă. Cât de minunat este numele Lui în tot cosmosul! Noi sperăm spre mila Lui. Că El va aprinde făclia noastră. El va lumina bezna noastră. Sufletele noastre în El viază. În lumina Lui vom vedea lumină. El ne scoate din groapa ticăloșiei și din prăpastia noroiului. El trimite adevărul peste noi, ca să ne conducă la înviere. El ne dă bucuria mântuirii, veselia salvării, desfătarea eliberării. El ne mântuiește din noroi, ca să nu ne afundăm. El a iertat fărădelegile semințiilor terestre. El ne va redărui viața și ne vom veseli. El nu ne va lepăda. Pace multă au cei ce păzesc adevărul Lui. El va opri sclavia noastră. Lăudați-L pe El întru sfinții Lui!
Ne hrănim cu moarte, deși am putea să ne alimentăm cu Viață. Facem transfuzii de moarte, deși am putea face transfuzii de Viață. Doar din nepăsare și din necredință. Din lipsă de iubire și din lipsă de rugăciune. Prea multă slavă deșartă, prea multe conflicte, prea multă comoditate. Prea puțină generozitate, prea puțină omenie, prea puțină smerenie. Nearisit, îmbâcsit, trist suflet. Neeliberat, neliniștit, vlăguit, nemuritor suflet. Capricios, răsfățat, obosit, în așteptarea învierii trup. Prea îngrijit, prea dichisit, prea sulemenit, țărână și cenușă. Liturghia este o gură de aer proaspăt. Respirăm profund și flacăra se reaprinde. Anxietatea și panica sunt frici demonice, opuse credinței și speranței totale în înviere. Depresia e inversul bucuriei mesianice. Toate le putem în Hristos, Care ne întărește. Biserica în locul închisorii veșnice. Tensiune, miză, luptă. Fiecare coșmar, spaimă infernală. Dacă vrei să scapi de un coșmar, trebuie să te trezești. Mai vigilenți să nu ne împărtășim cu osândă. La Masă cu Dumnezeu, primim merinde pentru călătoria spre înviere.
Doamne, numai Tu poți să ne dăruiești învierea! Doamne, numai Tu poți să alungi toate durerile noastre, preluându-le asupra Ta! Doamne, numai Tu poți semna decretul nostru de grațiere! Doamne, știm că nu trăim timpuri prospere, dar tot ce contează și tot ce ne dorim este să fim aproape de Tine! Doamne, păcatul este o imprudență fără sens, ajută-ne să scăpăm de mizeria asta! Doamne, Tu singur ești de partea noastră, împreună cu Tine deja formăm o majoritate! Doamne, ajută-ne să pricepem că soluția este iubirea, nu ura.
Doamne, mulțumim că reverși peste noi iubirea Ta inepuizabilă! Nu vrem dovezi, vrem să avem iubire în noi. Știm că suntem oameni căzuți, într-o lume căzută, nu putem să ne salvăm singuri. Dar speranța în înviere este întemeiată. Domnul este nădejdea noastră întreagă. Biserica Lui este nimic altceva decât extinderea învierii în noi. Într-o clipită ne poate mântui Domnul slavei!
Apropiați-vă de El și vă luminați! Din ascultare se naște smerenia, iar din smerenie se naște nepătimirea. Domnul va netezi cărarea noastră. Cei din întuneric nu văd de ce se împiedică (negare). Biruința vine de la Dumnezeu. Dacă majoritatea greșim, nu înseamnă nicidecum că aceasta ar fi normalitatea. Nu trebuie să fim neapărat mai mulți, ci mai rugători. Trei erori facem: nu cunoaștem pe Tatăl, Îl răstignim pe Fiul și refuzăm Sfântul Duh... Suntem ambasadorii Lui, ne pretinde INTEGRITATE, nu Îl putem face de rușine. Adevărata fericire este în noi înșine, dacă în noi sălășluiește Dumnezeu.
Dacă viața noastră este condusă de Dumnezeu, păcatul nu are nici o putere. Singurul lucru în noi care nu este de la El este păcatul... Chautebriand are perfectă dreptate: Suntem fericiți doar când ne amintim de Dumnezeu! Cu cât suntem mai cumpătați, cu atât suntem mai legați de Mesia înviat. Tot cosmosul a înviat, moarte nu mai există... Mesia ne spune CUM să fim, dar ne dă și puterea să fim așa.
Marius MATEI
Marius Matei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.