“Exista ceva in Romania pe care nicio gafa politica si nicio tragedie istorica nu o pot suprima. Exista forta creatiei; exista aceasta vana bogata si fara putinta de secat. Lumea ni s-ar fi parut mai trista (…) daca n-ar fi aceasta forta de creatie pe care o simtim pulsand si manifestandu-se in jurul nostru”. Aceasta convingere de suflet o avea Mihai Eminescu - parintele jurnalismului romanesc, la mijlocul celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea.

Cu adevarat, nu exista nimic mai inalt decat creatorul, fie ca vorbim de pictor, fie ca facem referiri la sculptor, pedagog, scriitor sau jurnalist.

Pictorul sau sculptorul fac numai o figura fara viata, pedagogul modeleaza un chip viu, dar reporterul danseaza cu literele dand sens cuvantului si vietii de care se bucura atat oamenii, cat si Dumnezeu. Nu exista arta mai frumoasa si mai adevarata in afara de aceea de a-i indruma, insufleti, bucura si calauzi pe oameni, prin cuvant, spre o viata pe care nu au cunoscut-o si nu au vazut-o, viata vesnica. Astfel, reporterul, prin actul creatiei, poate avea partasie cu vesnicia.

Cu toate acestea, cel care lamureste o data pentru totdeauna problema creatiei nu este altul decat Iisus Hristos care spune: “Adevarat, adevarat zic voua: Fiul nu poate sa faca nimic de la Sine, daca nu va vedea pe Tatal facand; caci cele ce face Tatal, acestea le face si Fiul intocmai” (Ioan 5, 19). Cu alte cuvinte, Fiul accede in actul creator al lui Dumnezeu. Aceasta accedere in actul creator are deja partasie la viata vesnica pe care omul o cauta. Dar ce inseamna sa participi la actul de creatie a lumii impreuna cu Ziditorul? Iata, cu adevarat, o intrebare dificila!

Cum se explica, insa, sau ce reprezinta dorinta de a crea? Greu de explicat. Credinta in puterea si maretia cuvantului probabil ca declanseaza un razboi launtric ce da nastere unei forte, o energie creativa de neimaginat. In aceasta situatie, se poate spune, pe drept cuvant, ca orice vis poate deveni realitate, chiar si atunci cand este vorba despre arta scrierii. Totul este credinta, vointa, inspiratie, perseverenta si indrazneala indiferent de obstacolele pe care le intampini. Restul este pricepere si talent. Nu intamplator, Domnul Iisus Hristos a rostit cuvintele: „Indrazniti, Eu am biruit lumea!”. In aceasta idee, se pare ca Cerul nu este de partea celor indiferenti si fricosi, ci da un avant incredibil celor indrazneti.

Scrisul, darul celor indrazneti, merge mai departe! Puterea mistica a scrierii, in mare parte, nu se poate exprima prin sentimente, pentru ca atunci cand simti si traiesti magia literelor, nicio glorie a pamantului, nici cel mai bun prieten, nici cea mai mare iubire, nimic din toate aceste lucruri nu mai prezinta importanta pentru tine, in acele momente, caci traiesti clipele vesniciei.

Astazi, forta creatoare este recunoscuta in reporter, in „cel ales” dintre miile de oameni care s-au predat creatiei, nascut al vazduhului, caruia Providenta i-a harazit „penita de aur” pentru a savarsi cel mai tainic si mistic ritual al creatiei - scrisul. Reporterul este cel care cuprinde lumea din priviri si o „alinta” la pieptul lui, este cel care simte infinitul universului, care vede frumusetea si slava dumnezeirii, care simte nasterea operei ca un liman de liniste si fericire.

El, omul acesta care se prinde in hora cu norii care-l insotesc, care sta la masa rotunda a poetilor si soarbe din pocalul nemuririi cand soarta i-l intinde, care simte si traieste clipele vesniciei nu-si cunoaste maretia. El, reporterul, nu moare niciodata, el lasa in urma amintirea trairilor din necuprinsul omenirii.

Reporterul simbolizeaza chemarea cerului, vocatia perfectiunii, demersuri initiatice si, nu in ultimul rand, libertate, pentru ca, numai in masura in care omul este liber, el poate crea. El este cel care inchide cerul si trage cortina.

Cu toate acestea, exista un reporter special care surprinde cel mai mare eveniment al omului, si anume momentul in care sufletul paraseste hotarele mortii si tasneste in nemurire. Acesta este Dumnezeu.

Doamne, ajuta!
Stefan Popa

.