Iubiţi credincioşi,
Din mila bunului Dumnezeu, astăzi, Biserica prăznuieşte Cincizecimea - Praznicul Pogorârii Sfântului Duh, care, an de an, ne ajută şi nouă, creştinilor, să ne integrăm în această dimensiune duhovnicească şi veşnică a existenţei noastre.

Praznicul acesta, care perpetuează, în timp, Pogorârea Sfântului Duh, la zece zile după înălţarea la ceruri a Mântuitorului şi la cincizeci de zile după slăvită Sa înviere din morţi, este momentul istoric în care Biserica a luat fiinţă. Virtual, Biserica a fost întemeiată de Fiul lui Dumnezeu, pe Sfânta Cruce, când, din dragoste pentru noi, făptura Sa, căzută în păcat şi stricăciune, Mântuitorul a pătimit pentru noi şi de bunăvoie S-a lăsat răstignit, pentru ca, prin Patimile şi prin jertfa Sa, să răscumpere făptura noastră, din această robie, din această legătură a păcatului, care întrerupea viaţa omenească şi-o făcea să sfârşească în iad.

Prin slăvită Sa înviere din morţi şi prin înălţarea Sa la ceruri, Mântuitorul a restaurat făptura omenească, făcând posibil, din nou, ca trupul acesta, zidit de Dumnezeu spre nemurire şi nestricăciune, să poată să readucă, în templu, Biserica Sfântului Duh.

In marea rugăciune arhierească, pe care Mântuitorul a rostit-o înainte de Sfintele Patimi şi de jertfa Sa pe Sfânta Cruce, i-a pregătit pe Sfinţii Apostoli şi, prin ei, a pregătit întreaga Biserică, privind faptul trimiterii în lume a Sfântului Duh, Care, după înălţarea Sa la ceruri, avea să le descopere Apostolilor şi tuturor credincioşilor, adevărul deplin, adevărul pe care se întemeia Bi-serica, adevărul învierii din morţi a Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, adevăr care stă la temelia învierii noastre, a tuturor.

In momentul înălţării la ceruri, când Fiul lui Dumnezeu era înconjurat de Sfinţii Apostoli, le-a cerut acestora să nu se îndepărteze de Ierusalim, până când se va împlini făgăduinţa Părintelui Ceresc, legată de trimiterea Sfântului Duh, Care avea să-i lumineze, Care avea să-i întărească în greaua misiune pe care Hristos le-a încredinţat-o, aceea de-a propovădui, până la marginile pământului, adevărul învierii Sale şi de-a săvârşi Sfintele Taine, învăţându-i pe oameni adevărul credinţei.

Aşa cum ne relatează cartea Faptele Apostolilor (FAp. 2, 1-14), Sfânta Tradiţie, precum şi istoria Bisericii noastre, această făgăduinţă s-a petrecut la zece zile după înălţarea la ceruri a Mântuitorului, când Apostolii se aflau, împreună, la rugăciune, chiar în această sărbătoare a Cincizecimii, sărbătoare care aducea, în Ierusalim, o mulţime de iudei şi de prozeliţi din alte neamuri, care doreau să îmbrăţişeze iudaismul. Intr-o astfel de vreme, fiind cam pe la ceasul al nouălea al dimineţii, deasupra lor, Sfântul Duh s-a coborât, în chip de limbi de foc, după un vuiet, care a atras atenţia Apostolilor. Aceştia, Apostolii, au început să grăiască în limbile oamenilor care se aflau acolo, adunaţi la această sărbătoare a Cincizecimii. Cincizecimea iudaică era sărbătoarea cea mare, care le amintea iudeilor de Legământul făcut de Dumnezeu cu Moise.

Luând cuvântul, Sfântul Apostol Petru a vorbit mulţimii despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, despre răscumpărarea pe care El a săvârşit-o în timpul vieţii Sale pământeşti, despre slăvită Sa înviere şi înălţare la ceruri, arătând că, în acea zi, în acea sărbătoare a Cincizecimii, s-a împlinit prorocia făcută de Ioil, legată de Pogorârea Sfântului Duh. (Ioil 3,1]

In urma predicii Sfântului Apostol Petru şi la îndemnul lui, s-au botezat, atunci, ca la trei mii de oameni. Aceştia au format cea dintâi Biserică, cea dintâi comunitate liturgică, în Ierusalim, comunitate care, apoi, prin propovăduirea Apostolilor, s-a răspândit în întreaga lume.

Evanghelia sărbătorii de astăzi redă cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prin care-i cheamă pe ascultătorii şi credincioşii din toate timpurile să vină la El şi să bea din izvorul pururea fiitor, izvor răcoritor, din care oricine bea nu mai însetează niciodată. (In. 4,14)

Iubiţi credincioşi,
Făptura omenească, rănită de păcatele pe care le săvârşim fiecare dintre noi, mai grele sau mai uşoare, este mereu însetată. Ca un pământ secetos, însetat de ploaie, aşa şi fiinţa noastră este însetată de această apă vie, de această apă duhovnicească, care este însăşi Fiinţa şi Persoana Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, Care ni se dăruieşte nouă, în Sfânta Biserică, prin Sfântul Duh.

Aceia care şi-au vindecat rănile pricinuite de păcat, aceia care au reuşit să-şi curăţească mintea şi inima, aceia L-au primit pe Sfântul Duh, Care, prin darurile Sale, a făcut ca viaţa să prisosească în veşnicie.

Sfântul Serafim al Sarovului, un părinte al zilelor noastre, atât de cunoscut evlaviei credincioşilor, ne încredinţează că scopul vieţii noastre nu este altul decât dobândirea Sfântului Duh.

Acela care îl are pe Sfântul Duh, acela are şi roadele pe care El le aduce în viaţa omului: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, facerea de bine, bunătatea, credinţa, blândeţea, curăţia.

Toate aceste roade, pe care Sfântul Duh le aduce în viaţa noastră, fac viaţa aceasta frumoasă şi vrednică de trăit, pentru că ne uneşte cu Dumnezeu, în iubire. Acela care deţine aceste roade are bucuria de-a trăi, necontenit, în starea de har, stare pe care unul fiecare dintre noi putem s-o dobândim, în Sfânta Biserică, prin nevoinţele duhovniceşti, pe care trebuie să le depunem pentru despătimirea noastră, pentru a face lucrătoare credinţa, pe care noi o primim în dar, de la Sfântul Duh, în Taina Botezului şi în celelalte Sfinte Taine ale Bisericii, pentru a ne spori nădejdea în biruirea încercărilor şi neajunsurilor inerente vieţii pământeşti şi pentru a face ca viaţa noastră să fie o viaţă plină de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri. Trăind aşa, Duhul Sfânt pogoară în fiinţa noastră, iar fiinţa noastră devine Biserică vie, templu al Duhului Sfânt, aşa cum Mântuitorul doreşte pentru fiecare dintre noi.

Să dea bunul Dumnezeu, iubiţi credincioşi, ca, an de an, din treaptă în treaptă, din mărire în mărire, să putem să ne introducem în această dimensiune spirituală şi veşnică a existenţei noastre şi Sfântul Duh, Duhul Adevărului, să ne îndrume, să ne călăuzească în viaţa noastră, acum şi-n veşnicie. Amin!

PS Vasile Someşanul

Fragment din cartea "Experienţa vieţii cu Hristos", Editura Renasterea

Cumpara cartea "Experienţa vieţii cu Hristos"


 

• Rusaliile - Obiceiuri de Rusalii
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
• Obiceiuri de Rusalii
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: