Rugăciunea trebuie să fie o permanență în viața creștinului, nu numai când merge la biserică, nu numai de sărbători, nu numai când își aduce aminte, ci rugăciunea trebuie să devină o obișnuință zilnică, un mod de viață. Prin rugăciune ești permanent în comuniune cu Creatorul, El care le știe pe toate nu numai de aici, din această lume, ci din veșnicie. De aceea, în deciziile importante ale vieții, omul întreabă pe toată lumea, dar uită să ceară sfat celui mai important și special prieten, lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel îndeamnă pe creștini să se bucure: „Bucurați-vă pururi în Domnul. Și iarăși vă zic: bucurați-vă” . Într-adevăr, bucuria curată este roada prezenței Sfântului Duh în inima omului , iar dobândirea prezenței Duhului Sfânt și a bucuriei în inimă se face prin rugăciune. Din acest motiv, Biserica Ortodoxă a pus prima între rugăciunile începătoare, pe aceea a invocării Duhului Sfânt, Împărate ceresc, Mângâietorule…
Creștinul ortodox trebuie să se roage cât mai mult fiindcă rugăciunea aduce multă iubire sfântă în inimă, ne unește cu Dumnezeu, ne ajută să vedem în fiecare om un frate și în fiecare frumusețe a naturii un dar al lui Dumnezeu. Rugăciunea ne ajută să înfruntăm greutățile vieții și să pregustăm, încă din viața aceasta, tăria și bucuria Învierii și a vieții veșnice. Ea ne inspiră, în viața noastră de zi cu zi, pentru lucrul bine făcut, pentru cuvântul frumos și fapta bună.
Sfinții Părinți, care au trăit toată viața lor în rugăciune ne spun că există mai multe moduri de a ne ruga. În acest sens, cartea de rugăciuni este o călăuză și un îndemn la rugăciune, dar ne putem ruga și fără carte de rugăciuni, cu rugăciuni personale, improvizate, dar cel ce se roagă folosind rugăciunile Bisericii, acela are smerenie și nu se roagă niciodată singur, ci împreună cu Biserica și cu sfinții ei, oriunde s-ar afla.
Rugăciunea este maica tuturor virtuților. Rugăciunea este izvor nesecat pentru că din ea izvorăsc toate virtuțile creștinești: credința, nădejdea, dragostea, smerenia, milostenia, bunătatea, înțelepciunea, sfătuirea, priceperea etc. Nu în ultimul rând, rugăciunea este și un medicament, atât pentru suflet, cât și pentru trup. Rugăciunea este izvor de bucurie, dar este și o taină.
Apostolul Pavel le vorbește adesea ucenicilor săi din Tesalonic, îndemnându-i la rugăciune și să nu uite să-i mulțumească lui Dumnezeu. Rugăciunea presupune perseverență, osteneală și multă disciplină:
„Trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraților, cum se și cuvine, pentru că credința voastră merge mereu crescând, și dragostea fiecăruia din voi toți față de ceilalți se mărește tot mai mult. De aceea, ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia și credința voastră în toate prigonirile și necazurile, pe care le suferiți. Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veți fi găsiți vrednici de Împărăția lui Dumnezeu, pentru care și suferiți. Fiindcă Dumnezeu găsește că este drept să dea întristare celor ce vă întristează, și să vă dea odihnă atât vouă, care sunteți întristați, cât și nouă, la descoperirea Domnului Iisus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu și pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare vecinică, de la fața Domnului și de la slava puterii Lui, când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinții Săi, și privit cu uimire în toți aceia ce vor fi crezut; căci voi ați crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră. De aceea, ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, și să împlinească în voi, cu putere, orice dorință de bunătate, și orice lucrare izvorâtă din credință, pentru ca Numele Domnului nostru Iisus Hristos să fie proslăvit în voi, și voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru și al Domnului Iisus Hristos” .
Apostolul Pavel se adresează în nenumărate rânduri și ucenicilor din Efeseni, cărora le spune să se roage, să nu uite că sunt sfinți ai lui Dumnezeu și ucenici ai lui Hristos și să nu uite faptul că sunt moștenitori ai Împărăției Cerurilor:
„Nu încetez a mulțumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele. Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei să vă dea vouă duhul înțelepciunii și al descoperirii, spre deplina lui cunoaștere. Și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea în care v-a chemat, care este bogăția slavei moștenirii Lui în cei sfinți”.
Ștefan Popa
Stefan Popa
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.