De ce sunt trist si nu mai am cuvant
si nici raspuns sa ma raspund pe mine?
Sa spuna cei ce-nsira numai vorbe-n vant,
Dar nu au nici curaj si nici rusine.
Sa stie ei tot ceea ce noi nu cunoastem,
Sa afle, noi, si-al nostru neam de unde vine,
si pentru ce, intrebatori de cand ne nastem,
Gasim raspunsuri doar printre suspine.
Ne credem vajnici stranepoti de Carturar,
Talcuitori ai slovei sfinte si strabune
Dar, glia noastra nu mai e Altar,
Iar focul dragostei de neam e doar taciune.
Strigam cu totii: Doamne, ocroteste-i "bustul”!
De toti cei care vor in laturi sa-l fereasca,
si se-nfierbanta-n inimile noastre dace mustul,
Dar, de noi cine poate sa ne ocroteasca ...
Cand, noi nu mai avem azi de jertfit nimic
si ni se zvarcoleste-n suflet disperarea,
Caci, chiar de-alegem raul cel mai mic,
Virtutea noastra cea mai mare-i dezbinarea.
Iar de mai castigam ceva din cand in cand,
E greu de spus daca ni se cuvine,
De-aceea-s trist si nu mai am cuvant,
Cand unii n-au curaj, iar altii n-au rusine.
Preot Vasile Gafton
Luci Lucius
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.