Multi dintre semenii nostri considera randuielile bisericesti, intre care se numara si postul, niste prescriptii care nu se refera in mod necesar si la propria lor persoana, crezandu-le uneori fara sens sau imposibil de respectat din cauza exigentei lor. Dar aceasta atitudine nu este decat efectul lipsei sau putinatatii credintei si este sustinuta de necunoasterea rostului pe care il au randuielile stabilite de Parintii Bisericii pentru viata omului.

Trebuie stiut ca toate legile bisericesti se stabilesc spre folosul credinciosilor si in spatele acestor legi se gaseste nevoia fiecarui om de a trai cat mai aproape de Dumnezeu si de a scapa de toate rautatile ce stau in calea comuniunii omului cu Dumnezeu.

Vazand ca una dintre poruncile bisericesti ne indeamna sa tinem toate posturile de peste an, ar trebui sa ne punem mai multe intrebari: Ce este postul?, De ce este el recomandat de Biserica?, Oare este folositor omului sa posteasca?, Cum se comporta un om care posteste? Vom incerca sa raspundem in continuare la aceste intrebari.

Pentru crestini, postul este o porunca, dar nu o porunca absurda prin care Dumnezeu voieste sa-si arate puterea de stapan, ci o porunca izvorata din iubirea de oameni a Creatorului, Care stie cele mai pune mijloace pentru curatirea si sfintirea oamenilor.

In sens general, orice om stie ca a posti inseamna a ne abtine de la toate mancarurile provenite de la animale, mancaruri numite in popor „de dulce”. Dar daca ne-am opri la acest aspect am transforma postul intr-o simpla dieta si nu i-am descoperi semnificatia duhovniceasca. Trebuie sa mergem mai departe si, paralel cu acest „post de bucate”, sa ne straduim sa postim si de pacate, mai ales ca perioada postului este prielnica pentru lucrarea faptelor bune.

Omul este alcatuit din trup si suflet si este chemat sa placa in intregime lui Dumnezeu. Nu se poate vorbi despre un om ca are suflet bun, dar face numai fapte rele. De aceea, stiind ca toate pornirile spre rau se manifesta prin trup, iar trupul, prin componenta sa materiala inclina mai mult spre cele materiale sau lumesti, a fost nevoie de legea postului, pentru ca, prin mancare usoara si mai putina, sa potolim poftele pacatoase ale trupului, facand din el, in loc de izvor de pofte si pacate, o unealta a sufletului care lucreaza numai fapte bune. Astfel se pune in practica un principiu al spiritualitatii crestine care ne invata ca trupul trebuie sa fie supus sufletului, iar sufletul trebuie sa se supuna lui Dumnezeu.

Mancarea grea si in cantitati mari, pe langa faptul ca provoaca multe boli, creeaza un surplus de energie folosita de oameni pentru a satisface poftele unui stomac plin: lacomia, betia, desfranarea, lipsa de grija pentru saraci, dezvoltarea orgoliului personal. Punand restrictie mancarii vom putea infrange si poftele trupesti, iar prin infranarea trupuluisufletul este liber sa se ridice la Dumnezeu.

Postul mai poate fi vazut si ca un exercitiu al vointei. Cel care reuseste sa renunte la un anumit fel de mancare, va castiga astfel puterea de a renunta la orice fel de indemn sau pofta ce aprinde in el pacatul.

Exista in Sfanta Scriptura numeroase exemple de oameni care prin post s-au umplut de puterea lui Dumnezeu si au tinut piept puterii vrajasului. Moise a postit inaite de a primi Legea de la Dumnezeu, Ilie prin post l-a invins pe regele Ahab, Ioan Botezatorul era recunoscut prin postire si sfintenia vietii si chiar Domnul nostru Iisus Hristos, inainte de a iesi in lume sa vesteasca Evanghelia Sa a mers in pustiu si a postit 40 de zile si 4o de nopti, apoi a inceput sa vesteasca, plin de har si de putere, sosirea Imparatiei lui Dumnezeu. Tot El ne indeamna sa postim si sa ne rugam, aratand ca postul unit cu rugaciunea este singurul remediu impotriva diavolului: „Acest neam de diavoli nu iese decat cu rugaciune si cu post.” (Evanghelia dupa Matei, cap. 17, verset 21).

Despre folosul postului vorbeste in cuvinte frumoase Sfantul Vasile cel Mare: „Postul pazeste pruncii, face curat pe tanar, umple de vrednicie pe batran, caci parul alb, impodobit cu postul, este mai vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivita, este frau pentru oamenii in floarea varstei, ocrotitorul casniciei, pazitorul fecioriei. Acestea sunt binefacerile pe care le aduce postul in fiecare casa.”

Tot acelasi Sfant Parinte arata ca un post desavarsit depaseste simpla renuntare la anumite mancaruri si trebuie sa se impodobeasca cu toate faptele bineplacute lui Dumnezeu: „Dar pentru ca postul sa fie vrednic de lauda, nu-i de ajuns sa ne infranam numai de la mancaruri; trebuie sa postim post primit si bineplacut lui Dumnezeu. Iar postul adevarat este insrainarea de pacat, infranarea limbii, oprirea maniei, indepartarea de pofte, de barfeli, de minciuna, de juramant stramb. Lipsa acestora este post adevarat. In ele sta postul cel bun.”

Exista in scrierile Parintilor din primele veacuri crestine o pilda expresiva din care orice credincios poate invata ce inseamna sa postesti cu adevarat:

„Pe cand posteam si stateam pe un munte, multumind lui Dumnezeu pentru toate cate a facut cu mine, vad pe pastor stand langa mine si zicandu-mi acestea:
- Pentru ce ai venit aici asa dimineata?
- Pentru ca fac de garda, Domnule, i-am raspuns eu.
- Ce este aceasta garda? m-a intrebat el.
- Postesc, Domnule, i-am spus.
- Dar ce post este acesta pe care il postiti? m-a intrebat el.
- Dupa cum m-am obisnuit, i-am raspuns, asa postesc!
- Nu stiti sa postiti lui Dumnezeu, mi-a zis el, si nici nu-i folositor postul acesta, pe care il postiti Lui!
- Pentru ce spui aceasta, Domnule? l-am intrebat eu.
- Iti spun, mi-a raspuns el, ca nu-i post postul acesta pe care vi se pare ca-l postiti; dar eu te voi invata care post este bineprimit si desavarsit inaintea lui Dumnezeu.
- Da, Domnule! i-am spus. Ma vei face fericit daca voi cunoaste postul cel bineprimit de Dumnezeu.
- Asculta, mi-a zis el. Dumnezeu nu vrea un astfel de post zadarnic; ca postind asa nu faci nici o fapta de dreptate inaintea lui Dumnezeu. Posteste, dar, lui Dumnezeu, un post ca acesta: sa nu faci nici o fapta rea in viata ta, ci slujeste Domnului cu inima curata, pazind poruncile Lui si mergand pe calea hotararilor Lui; sa nu se suie in inima ta nici o pofta rea; crede lui Dumnezeu, ca daca vei face acestea, daca te vei teme de El si daca te vei infrana de la orice lucru rau, vei trai in Dumnezeu. Daca vei face acestea vei posti post mare si primit de Domnul. ”

Dupa aceste scurte lamuriri, stiind ca postul este „radacina a nepatimirii (nepacatuirii) si maica a virtutii”, sa pasim cu credinta pe drumul anevoios al postului ca sa simtim cu adevarat ce inseamna a trai in comuniune cu Hristos.

Sebastian Marin

.