Liturghia Sfantului Iacob, ruda Domnului, este cea mai veche Liturghie. Cele trei Liturghii care se oficiaza in Biserica Ortodoxa in timpul anului bisericesc, a Sfantului Vasile cel Mare, a Sfantului Ioan Gura de Aur si a Sfantului Grigorie Dialogul, au avut ca punct de plecare Liturghia Sfantului Iacob.
Sfantul Apostol Iacob este cinstit pe 23 octombrie. Daca ne intrebam de ce este cunoscut si sub numele de ruda Domnului, trebuie sa mentionam ca Sfantul Iosif a fost casatorit cu Salomeea inainte de a se logodi cu Maica Domnului si a avut patru baieti: Iacov, Simeon, Iuda si Iosi si trei fiice: Estera, Maria si Salomeea. Deci, Iacov este primul baiat al dreptului Iosif. Insa este indicat sa-l numim var al lui Hristos si nu frate, pentru ca Hristos S-a nascut pe cale supranaturala, deci nu a fost rodul legaturii dintre Iosif si Fecioara Maria. Mai este numit si "fratele Domnului", pentru ca la evrei, gradele de rudenie erau cuprinse intr-un singur cuvant: frate. Astfel, cuvantul "ah" are intelesurile de frati, veri primari si secundari, cumnati, nepoti. Evreii numeau frati pe toti care faceau parte din poporul lui Israel.
Mentionam ca Sfantul Iacob a fost primul Episcop al Ierusalimului si a condus lucrarile Sinodului Apostolic din anii 48-50. Sfantul Iacob a scris si o epistola prezenta in Noul Testament. Potrivit Traditiei, Sfantul Iacob a murit de moarte martirica, fiind aruncat de pe aripa templului din Ierusalim si apoi ucis cu pietre, in anul 62 dupa Hristos.
Descrieri ale Liturghiei SfantuluI Iacob sunt prezente in cartea a VIII-a a lucrarii „Constitutiile Apostolice“, in „Testamentum Domini“, sau in Cateheza a V-a mistagogica a Sfantului Chiril al Ierusalimului. Aceasta Liturghie era oficiata in limba greaca in orase, iar la sate in limba siriaca.
In vederea stabilirii originii Liturghiei Sfantului Apostol Iacob, afirmam ca ea este cunoscuta si sub denumirea de Liturghia Bisericii din Ierusalim, caci de acolo a plecat prima ei forma, pe care dupa aceea au luat-o ca model toate Bisericile locale de mai tarziu. Liturghia Sfantului Iacob a fost cea mai raspandita dintre Liturghiile vechi. In secolele IV si V era folosita aproape in tot Rasaritul (Siria, Palestina, Asia Mica) si apoi in Grecia. La sfarsitul sec. al VII-lea, Parintii sinodului quini-sext (can. 32) o amintesc ca pe Liturghia normala a Rasaritului crestin.
Amintim ca Sfanta Liturghie este cea mai veche slujba a cultului crestin si a fost intemeiata de Hristos la Cina cea de Taina, atunci cand binecuvantand painea si vinul, a zis: "Luati, mancati, Acesta este Trupul Meu care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor... Beti dintru acesta toti, Acesta este Sangele Meu al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" (Matei 26, 26-28). Domnul a poruncit Sfintilor Apostoli "sa faca aceasta intru pomenirea Sa" (Luca 22, 19, I Corinteni 11, 24-25). Caci, spune Apostolul, "ori de cate ori veti manca painea aceasta si veti bea paharul acesta vestiti moartea Domnului pana va veni El" (I Corinteni 11, 26). Astfel Sfintii Apostoli, impreuna cu toti cei care in fiecare zi se adunau spre "frangerea painii", se impartaseau cu "Trupul si Sangele Domnului" (Fapte 2, 46).
In cadrul Sfintei Liturghii il primim pe Hristos in chip real, sub forma painii si a vinului sfintite.
Iulian Predescu
-
Liturghia Sfantului Iacob
Publicat in : Editoriale -
Liturghia Sfantului Iacob in cultul crestin
Publicat in : Liturghia -
Liturghia in primele secole
Publicat in : Istoria bisericii in primele trei secole
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.