„Dumnezeu este Judecătorul meu!” - Daniel
„Nu judecați, ca să nu fiți judecați.
Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.“ - Matei 1: 1-12
Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 17 decembrie pe Sfântul Daniel, unul din cei mari patru profeti ai Vechiului Testament, alături de Isaia, Ieremia și Iezechiel. A trăit în timpul regilor Nabucodonosor și a împăraților persani, Darius și Cirus, cărora le tâlcuia visele prin viziuni profetice, anticipând evenimente din viitorul apropiat sau îndepărtat.
Însuși Mântuitorul se referea la o profeție a prorocului Daniel, despre vremurile premergătoare apocalipsei.
Sfântul Prooroc Daniel era din seminţia lui Iuda, dintr-un neam care se găsea în slujba împărătească. S-a născut în localitatea Vitora. Încă de pe când era copil a fost dus rob din Iudeea în ţara haldeilor şi a proorocit 70 de ani. A trăit cu 460 de ani înainte de Nașterea lui Hristos.
Când a poruncit apoi Nabucodonosor să fie aduşi la palat, fiii lui Israel fără prihană şi înțelepții, pentru a fi învăţaţi limba haldeiască şi hrăniţi din ale lui, vreme de trei ani, după care să fie aduşi înaintea împăratului, printre tineri se numărau Daniil, Anania, Azaria şi Misail. Daniil, nevrând să se spurce din ale împăratului, a rugat pe cel mai mare peste ei şi peste eunuci să îi hrănească doar cu apă şi seminţe. Încercându-i aşa vreme de zece zile, a văzut slujitorul că feţele lor erau mai frumoase chiar decât ale copiilor hrăniţi din masa împăratului. Şi le-a dat Domnul celor patru tineri și lui Daniil, darul explicării viselor. Sfârşindu-se zilele acelea, tinerii au fost aduşi înaintea lui Nabucodonosor, iar acesta i-a găsit cu zece părţi mai înţelepţi decât toţi vrăjitorii din împărăţie. Cei trei tineri, după cum spune istoria, erau din cetatea Ierusalimului. Tatăl lor se numea Iezechia, iar mama lor Caligona. Când Iezechia era bolnav, a cutezat să ceară lui Dumnezeu să nu-l dea morţii, căci a păzit cele plăcute înaintea Lui, iar Dumnezeu i-a mai adăugat 15 ani la viața lui de până atunci.
Visând împăratul ceva tulburător, despre care uitase, a cerut vrăjitorilor să îi amintească cele visate şi să îi tălmăcească visul, dar cum nimeni nu a ştiut, Nabucodonosor a dat poruncă să fie omorâţi toţi înţelepţii. Auzind acestea, Daniil a cerut să tâlcuiască el, Domnul arătându-i taina în vis, noaptea. A spus împăratului că cele visate erau cele ce aveau să fie, cum Babilonul avea să fie luat de perşi, mezi şi mai apoi de Alexandru Macedoneanul. Iar împărăţia tare ca fierul va fi a romanilor, apoi se va împărţi şi se va sfărâma. Fiind vânturate cele vremelnice, Hristos va ridica împărăţie veşnică, duhovnicească. Mărindu-l împăratul pe Daniil, l-a pus peste tot Babilonul, domn al voievozilor şi înţelepţilor, iar pe prietenii săi i-a pus peste supuşii ţării Babilonului.
Apoi Nabucodonosor a făcut idol de aur şi a cerut tuturor să se închine acestuia, iar cei care nu voiau, erau duși să ardă în cuptor. Văzând că Anania, Azaria şi Misail că nu se închină idolului, i-a chemat împăratul şi a aflat că îl propovăduiau pe Dumnezeu. A dat poruncă să fie aruncați în cuptorul cu foc, dar focul a ieşit şi i-a ars pe cei ce îi osândiseră. Îngerul Domnului a stins apoi vâlvătaia focului, iar cei trei au rămas nevătămaţi.
Văzând cele ce se întâmplau sub ochii lui, împăratul s-a închinat lui Dumnezeu în faţa lor, dar mândrindu-se, iarăşi a avut un vis despre căderea şi smerirea lui. Daniil i-a tâlcuit toate şi l-a sfătuit să se pocăiască şi să fie milostiv. Cele prorocite de tânărul Daniil s-au adeverit, căci a fost alungat de oameni şi s-a făcut asemenea fiarelor, până când a slăvit pe Domnul şi s-a întors la împărăţia sa, slăvind pe Împăratul Cerului până la sfâşitul vieţii sale.
Ajungând nepotul lui Nabucodonosor, Baltazar, împărat al Babilonului, Daniil a văzut multe descoperiri despre cele ce urmau, despre Antihrist, Apocalipsa şi Judecata de Apoi. În timp ce Baltazar se închina zeilor, a văzut o mână de om, care i-a scris pe perete şi acesta nu putea desluşi, aşa că l-a chemat pe Daniil să îi tâlcuiască scrisoarea. Şi i-a spus Daniil că, din pricina mândriei sale şi a faptului că nu L-a cinstit pe Dumnezeu, împărăţia lui va reveni perşilor şi mezilor, ceea ce s-a şi întâmplat, Baltazar fiind omorât în acea noapte, iar împărăţia lui a fost luată de Darie (medul) şi de Cirus (persul).
Tâlcuirea viselor i-a adus ură de moarte prorocului Daniil, din partea cârmuitorilor, care au pregătit vicleşug. Pentru că se închina Domnului, nu a idolilor, au cerut să fie aruncat în groapa leilor, dar aceştia nu l-au vătămat, încât şi mai mare cinste avea Daniil, leii sfâşiindu-i pe cei ce îl osândiseră. Demonstrându-i Daniil lui Cirus că idolul Baal nu există şi nu mănâncă el jertfele, ci slugile, pe ascuns, a fost distrus Baal. Asemenea a făcut şi cu un balaur, pe care îl cinsteau babilonienii, omorându-l. Răzvrătindu-se poporul, Daniil a fost dus in cușca leilor, dar nici acum nu a fost vătămat, ci stând acolo şase zile, Domnul i-a trimis de mâncare prin prorocul Avacum.
După ce a fost eliberat de încercările uciderii, Daniil a trăit până la adânci bătrâneţi, împreună cu prietenii credincioși, până în vremea împărăţiei lui Atic. Acesta fiind mustrat de Prorocul Daniil pentru păgânătatea lui, a poruncit să li se taie capetele. Tăindu-se capul lui Anania, a întins Azaria haina sa şi l-a primit, aşa şi Misail l-a primit pe al lui Azaria, şi Daniil pe al lui Misail, iar la urmă au tăiat şi capul lui Daniil. Pe înțeleptul Daniil l-a plâns mult popor din cetatea Ierusalimului. Prin post se înfrâna de la orice mâncare dorită. Era uscăţiv la faţă, dar foarte frumos, cu harul Domnului. Se povesteşte că, după aceea, capetele s-au lipit de trupurile lor, iar îngerul Domnului a luat trupurile şi le-a dus în muntele Gheval, punându-le sub piatră. După patru sute de ani, la Învierea Domnului Iisus Hristos, au înviat şi aceştia şi s-au arătat multora, apoi iarăşi au adormit. Hramul lor se săvârşeşte de Biserica Ortodoxă, prin prăznuirea și pomenirea lor cu şapte zile înainte de Nașterea în trup a Domnului - Mântuitorul Iisus Hristos.
Sfântul Daniel considerat a fi ocrotitorul celor care au emigrat sau au fost duşi în exil. În această zi este bine ca cei sărbătoriți să spună o rugăciune sfântului protector.
Rugăciune către Sfântul Daniel
Doamne, Dumnezeule mare și minunat, Care păzești legământul și îndrumarea pentru cei ce Te iubesc și respectă la poruncile Tale, miluiește-i pe toți robii tăi!
* Păcătuit-am, fărădelege am făcut, ca și cei nelegiuiți ne-am purtat, ori ne-am depărtat de la poruncile Tale, iartă-ne și ne miluiește!
* Că nu am ascultat de slujitorii Tăi prooroci, care ne-au grăit în numele Tău, izbăvește-ne de pedeapsa păcatului, .
* Curățește-ne Doamne, de toata rușinea faptelor noastre, a conducătorilor noștri, a fiilor și a părinților noștri!
* Înțesepțește-ne și ne învrednicește cu voința faptelor bune, ca să te slăvim în veci!
*Te rugăm, Doamne, întoarce toată mânia și văpaia urgiei Tale de la cetatea Ierusalimului, de la muntele cel sfânt al Tău, după milostivirile Tale!
*Că pentru păcatele noastre și pentru fărădelegile părinților noștri, Ierusalimul și poporul Tău au ajuns de ocară pentru toți vecinii noștri.
*Ascultă, Doamne, rugăciunea slujitorului Tău și ruga fierbinte și luminează fața Ta spre templul Tău pustiit, pentru slava numelui Tău, acum și pururea, și în veci vecilor!
Amin!
*În ziua de 17 decembrie li se urează celor cu numele Sfântului Daniel, precum si derivate din acesta (Daniela, Dan, Dana):
*La mulți ani binecuvântați!
*17 decembrie 2021 - Sf. Pr. Daniel
Maria Filipoiu - poet, exeget, jurnalist UZPR
Poet Maria Filipoiu
-
Sfantul Prooroc Daniel
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.