In meditatiile noastre ne surprindem adeseori regretand absenta sfinteniei din lumea acestui inceput de veac in care traim. Dar judecata aceasta, amara fara indoiala, ce releva viciile evidente, manifeste ale epocii, nu si virtutile ascunse, este poate nedreapta. Crima, violenta, nedreptatile de tot felul au fost intotdeauna mult mai vizibile, mai agresiv prezente, pe pamantul acesta al oamenilor, decat umilinta, daruirea de sine, iubirea acelora pe care Biserica ii considera sfinti. Pe acestia nu-i vedem dominand tiranic, tamaiati de o propaganda ostentativa, mincinoasa. Ei nu se arata in lumina reflectoarelor. Despre sfintenie putem spune ceea ce Sfantul Apostol Pavel afirma despre iubire - virtutea esentiala a sfinteniei: "Ea nu se lauda,nu se umfla de mandrie ... ea toate le iarta, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le indura" (I Cor XII,4-7).

Sfantul nu este un supraom; este o fiinta liturgica si in acelasi timp comunitara, in ciuda afisarii autismului sau motivat. Sfantul este mai degraba "un scafandru ascetic" care exploreaza necontenit adancurile pentru a dobandi piscurile. De altminteri, aurul cel mai pur se ascunde la mari adancimi. Prin rugaciunea sa, sfantul intretine o relatie directa si personala cu Dumnezeu, dar, in acelasi timp, conlucreaza la mantuirea semenilor, caci rugaciunea lui este altruista si dragostea pe care o dobandeste ca dar il dezbraca de orice pornire egoista sau individualista. Sfintii, spune Petre Tutea, sunt singurii oameni care nu pot fi suspectati ca se infioara in fata mortii. A fi sfant inseamna a fi suveranul tau perfect.

Mai sunt, oare, sfinti in zilele noastre? De ce sa ne indoim de existenta unor asemenea alesi, unor asemenea daruiti? Sfintenia se ascunde; obscuritatea ii convine, si tacerea.

Hoderling se intreba odata: "La ce bun poetii in timp secetos?" Asemenea lui ne putem intreba: La ce bun sfintii pe vreme de cumpana? Sfintenia este, printre altele, asimilare si impacare a celor mai imposibile contradictii. Sfintenia este paradoxala. Sfintii se nasc, sunt chemati si alesi printre oamenii cei mai sfasiati de contradictii launtrice, cei mai incercati de antinomiile timpului lor. De aceea, viata lor este lupta continua. Impacand contrariile, sfintii deschid drumuri noi. Timpurile noastre , timpuri de limita, au, ca niciodata in trecut, nevoie de asemenea deschizatori de orizonturi, de drumuri noi.

O privire, fie ea si sumara, asupra profilului paradigmatic al sfintilor militari ne convinge ca orice suferinta se preface in ofranda de bucurie. Un sfant nu se refuza niciodata pe sine, e un erou al tuturor clipelor, e o fiinta miraculoasa, fiindca ajunge sa se uite pe sine. In felul acesta , diferenta dintre om si sfant ne apare ca fiind infinitezimala sau suprasensibila, sfantul fiind o fiinta care a potentat la maximum datele omenescului, sublimandu-le.

Preluand segmente din traditia crestina bizantina, in care armata Bizantului lupta impotriva adversarilor: avari, slavi, persi, arabi sau otomani si invoca protectia Sfintilor Mucenici Militari, in spatiul etnic romanesc s-a dezvoltat cultul sfintilor Gheorghe, Dimitrie, Procopie, Vah, Nestor, Teodor Tiron, Teodor Stratilut etc. Aceasta si fiindca presiunile si agresiunile paganilor puneau deseori in pericol acest spatiu; treptat – treptat, romanii au simtit ca aparandu-se si luptand sub semnul crucii, ei apara insasi "poarta crestinatatii". De aceea ei considerau ca fapta le este inlesnita si protejata de Maica Domnului (protectoarea capitalei bizantine) si de sfintii militari.

Insasi raspandirea numelor de botez Gheorghe, Teodor, Dumitru si, desigur, frecventa reprezentarii lor fie in iconografia lacasurilor bisericesti si a asezamintelor manastiresti, fie in vexilogia specifica ostilor din cele trei tari romanesti medievale demonstreaza dezvoltarea cultului sfintilor militari si rezistenta la primejdiile constituite
de eterodocsi.

Faptele sfintilor militari au fost transmise si praznuite de ortodocsi, dupa cum o dovedeste si calendarul Bisericii noastre:

Sfantul Mucenic Gordie a fost ostas in timpul imparatului Licinius. Prigoana impotriva crestinilor (ucideri de prunci, incendieri de case, intemnitari ale credinciosilor intru Hristos) l-au determinat pe Gordie sa se retraga in munti. Cand a revenit in cetate, printre oameni, in ziua cand era sarbatorit zeul razboiului Marte, Gordie a propovaduit credinta crestina, motiv pentru care i-a fost taiat capul, asa cum poruncise imparatul Licinius. Sfantul Mucenic Gordie este amintit in calendarul ortodox pe data de3 ianuarie.

Sfantul Mucenic Polieuct a trait pe vremea imparatilor Decius (249-251) si Valerian (253-260) si era ostas de seama in Melefina, Armenia. Sfantul Polieuct a facut legamant cu prietenul sau, Mucenicul Nearh, sa ramana tari in credinta, orice prigoana s-ar abate peste inchinatorii lui Hristos. Dar nu peste multa vreme a iesit porunca imparateasca pentru prinderea tuturor crestinilor si silirea lor sa se lepede de credinta in Hristos si sa se inchine idolilor. Sfantul Mucenic Polieuct fiind de curand increstinat, ardea de dorinta de a marturisi si de a-si varsa sangele pentru Hristos. Oferindu-i-se onoruri si avere, Polieuct le-a refuzat. Martiriul la care l-a condamnat imparatul a luat sfarsit prin decapitarea acestui marturisitor de Hristos. Pomenirea lui se face pe data de 9 ianuarie.

Sfantul Mare Mucenic Teodor Stratilat a trait pe vremea imparatului Licinius. Tragandu-se cu neamul din Evhaita. Numele de Stratilat arata ca era un mare conducator de oaste, imparatul incredintandu-i carmuirea cetatii Heracleea, langa Marea Neagra. Sfantul intrecea pe multi cu podoaba sufletului, cu frumusetea trupului si cu puterea cuvantului si multi cautau sa-l aiba prieten. Pana si imparatul Licinius dorea sa-l intalneasca. Auzind insa ca acest dregator al sau, nu numai ca s-a indepartat de cinstirea zeilor, dar se ostenea si cu propovaduirea credintei in Hristos, a hotarat sa-l cerceteze el insusi si, de nu se va intoarce, sa-l piarda cu infricosatoare moarte. Imparatul, vazand ca nu poate sa-l intoarca la zadarnica cinstire a idolilor, a poruncit sa i se taie capul si, astfel, s-a savarsit in ziua de 8 februarie, zi de pomenire si in calendarul ortodox. Sfintele lui moaste au fost ingropate in cetatea unde s-a nascut, Evhaita, care mai apoi, s-a numit Teodoropol, in cinstea Sfantului. In anul 1260, ele au fost duse la Venetia, unde se afla si astazi. Tot in Venetia se afla si o statuie a Sfantului Teodor, asezata pe un stalp, din vestita piata a Sfantului Marcu.

Cuviosul Parinte Auxentiu a fost ostas in timpul lui Teodosie cel Tanar (408-450). La Constantinopol, Auxentiu a trecut la crestinism, fiind randuit diacon, apoi preot. Avea darul de a vindeca si de a profeti. A intemeiat manastiri, iar moartea nu i-a fost violenta. In calendarul ortodox este amintit pe datade 14 februarie.

Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron a trait in vremea imparatului Diocletian si era dintr-o cetate a Amasiei, numita Homialon. Era ostas tanar in ceata Tiranilor (recrutilor), din legiunea Margaritilor, condusa de Vringa. Venind porunca de la imparat ca toti ostasii sa aduca jertfa zeilor, Sfantul Teodor a refuzat. De aceea, a fost prins si dat pe mana lui Puplie, dregatorul cetatii, care a poruncit sa fie omorat in grele chinuri. Praznuirea lui se face pe 17 februarie in Biserica de Rasarit, dar si in saptamana intai a Postului Mare, cand s-a facut de Sfantul Teodor minunea colivelor.

Sfintii Mucenici din Evghenia. Capitanul Mavrichie si ceata lui de 70 de ostasi, crestinandu-se, au refuzat cultul oficial al zeilor, imparatul Maximian (286-305) a poruncit sa li se scoata hainele ostasesti, "nemaifiind vrednici sa le poarte", si sa fie judecati. Pedepsa a fost crunta: cu cangi li s-a sfasiat carnea, cu ciocane li s-au zdrobit oasele, dupa care au fost arsi, dusi intr-o mlastina si lasati prada fiarelor. Biserica noastra ii praznuieste pe datade 22 februarie.

Sfantul Mucenic Isihie a trait pe vremea imparatului Maximian, fiind cel dintai din oamenii palatului. Dezavuand inchinarea la idoli si trecand la crestinism, Isihie a fost inecat in anul 303, din porunca suveranului, in raul Aronte. In calendarul ortodox este amintit pe 2 martie.

Sfantul Marin - "in timp ce Biserica se afla in pace pe tot intinsul pamantului ...", cu aceste cuvinte istoricul Eusebiu (267-340) incepe istorisirea martiriului lui Marin, un ofiter nobil si bogat din armata imperiala, care din dragoste pentru credinta sa a ales moartea de martir, in localitatea Cezareea din Palestina. Timpul de pace despre care vorbeste Eusebiu este perioada de liniste ce a urmat edictului dat de imparatul Galienus in anul 260, edict ce acorda crestinilor un statut de toleranta. Este evident ca nu toti guvernatorii au fost de acord cu politica de destindere initiata de imparat, de vreme ce in diferite parti ale imperiului au avut loc acte de represiune; acesta este si cazul nobilului Marin si a senatorului Asteriu. La Cezareea, in Palestina, ne istoriseste Eusebiu, era vacant un post de centurion; acest post ii revenea lui Marin. I s-a comunicat inaintarea in grad si el era in asteptarea momentului cand avea sa i se inmaneze ramura de vita-de-vie, simbol al gradului de centurion roman. Dar erau si alti ofiteri care ravneau acest grad. Unul dintre cei mai indarjiti pretendenti a depus la tribunal o adresa prin care arata ca, potrivit unor legi mai vechi, Marin nu are dreptul sa ocupe posturi de raspundere in imperiul roman, deoarece, fiind crestin, avea sa refuze de a aduce jertfe in cinstea imparatului. Judecatorul, un oarecare Acheus, nemultumit de aceasta interventie, l-a intrebat pe Marin ce religie tine. Raspunsul ostasului a fost limpede si prompt: "Sunt crestin". A fost de ajuns aceasta si fara alta judecata a fost condamnat la moarte prin decapitare. Este pomeniit pe data de 17 martie.

Sfintii Mucenici Eutropiu, Cleonic si Vasilisc, pomeniti de Biserica noastra pe data de 3 martie. Acestia au fost ostasi in timpul lui Maximian. Crestinarea lor a atras insistenta judecatorul ui Asclepiodot de a fi dusi in templul Artemisei pentru a se inchina idolilor. Rugandu-se cei trei ostasi, idolii s-au sfaramat, cum sustine traditia crestina. Considerati vrajitori, fratii Eutropiu si Cleonic au fost rastigniti pe cruce in anul 304. Lui Vasilisc i s-a taiat capul.

Sfintii 42 de Mucenici din Amoreea. Au fost ostasi crestini in cetatea Amoreea (Frigia) in timpul imparatului Teofil (829-842). Prin tradarea lui Vaditis, cetatea a fost cucerita de turci, care iau intemnitat pe cei 42 de crestini, i-au pus cu picioarele in butuci si i-au fortat sa treaca la mahomedanism. Refuzand convertirea, au fost decapitati, ca si tradatorul. Ei sunt praznuiti in Biserica noastra pe 6 martie.

Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia. In multe parti ale Bisericii crestine, la 9 martie in Biserica din Rasarit si la 10 martie in Biserica de Apus, se comemoreaza amintirea unui grup de 40 de ostasi care pentru credinta lor statornica fata de Hristos au suferit moarte de martiri prin inghetare intr-un lac din partile Armeniei. Autorul istorisirii martiriului celor 40 de Mucenici a reusit sa redea intr-o forma foarte impresionanta dificultatile prin care au trecut nu numai cei 40 de ostasi, dar si miile de crestini care erau ostasi ai armatei romane; de asemenea, a exprimat intr-un mod deosebit de plastic framantarile sufletesti si greutatile ce le aveau de infruntat crestinii in fata mortii.

Alaturi de lacul cu apa inghetata in care au fost aruncati crestinii, judecatorul asezase o cada cu apa calda, si mancaruri alese spre ai ademenii pe neinfricatii ucenici ai Celui Rastignit; cand unul dintre cei 40 s-a lasat atras de sansa oferita, a parasit lacul inghetat si s-a aruncat in apa incalzita, murind ca un nefericit. Este o imagine cutremuratoare a luptei ce se dadea in sufletele martirilor, oameni erau, intre iubirea fata de placerile vietii trecatoare si dragostea atotbiruitoare fata de Hristos. Sarbatoarea celor 40 de Sfinti Mucenici ramane o icoana vie a istoriei tuturor martirilor si-ndeosebi a celor care au facui parte din armatele romane.

Amintirea acestor mucenici a dat loc la anumite obiceiuri populare, constand in pregatirea unor produse alimentare din faina de grau bobul de grau zdrobit este simbolul mortii, dulciuri ele amintesc bucuria biruintei, si condimente, mai ales scortisoara simbol al suferintelor. Pregatite sub forma de opturi, sugerand coroanele oferite martirilor, sau de painisoare scufundate intr-o compozitie de aspectul apei inghetate, amintind lacul in care au murit ostasii credinciosi, ele se consuma in familie si se impart la vecini. Intelesul adanc si miscator al acestui obicei este uitat de mult, dar ramane o dovada a credintei profunde a stramosilor nostri si a puterii lor de creatie artistica. El este in masura sa exprime legatura stransa intre durerea mortii si bucuria invierii cu Hristos. Intre suferintele trecatoare si coroana biruintei ce ne daruieste viata cea fara de sfarsit.

Sfantul Mucenic Nicon si cei 199 de ucenici ai lui sunt praznuiti in Biserica Orlodoxa pe data de 23 martie. Capitanul Nicon si 9 ostasi erau in serviciu la Neapole. Acestora li s-au alaturat alti 190 de crestini si, impreuna, s-au retras la o manastire in Sicilia, pentru a-l sluji astfel pe Hristos. Dregatorul Quvintilian a poruncit sa fie judecati si ucisi in anul 251.

Sfanta Mucenica Teodora si Didim Ostasul sunt trecuti in calendarul ortodox pe data de 5 aprilie. Ostas in limpul imparatului Diocletian, Didim a izbutit sa salveze una din
fecioarele crestine fortate la desfrau de potentati, deghizand-o in hainele lui de ostas. Prinsi, au fost decapitati.

Sfantul Teodor din Perga a fost ostas in timpul lui Antonius (136-161). Refuzand sa se inchine idolilor, a fost aruncat in foc, dar a ramas nevatamat. Apoi a fost rastignit pe cruce si a treia zi a murit. Mama lui Teodor a fost si ea ucisa, prin decapitare. Sfantul Teodor este praznuit pe data de 21 aprilie.

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. Numele si icoana Sfantului Gheorghe sunt cunoscute si raspandite in toata lumea crestina; calendarul ortodox si cel romano-catolic ii consemneaza amintirea la 23 aprilie, zi care in multe parti este tinuta ca sarbatoare deosebita. Biserica din Rasarit il numeste "marele mucenic" (megalos martiros), si-l preamareste in slujbe de o frumusete inaltatoare. Exista tari si regiuni care ii poarta numele si altele l-au ales de patron deosebit: Genova, Portugalia, Lituania si indeosebi Anglia. Englezii i-au imprimat chipul si pe monezile lor, ceea ce a dus la expresia "cavaleria Sfantului Gheorghe". Conducator in oastea imparatului Diocletian (284-305), i s-a cerut sa-si renege credinta crestina. A rezistat cumplitelor torturi, impresionand-o pe imparateasa, care a trecut si ea la crestinism. Amandoi au fost decapitati in anul 303.

Sfantul Mucenic Ioan Valahul a fost un roman traitor in secolul XVII. Robit la 15ani, intr-o lupta cu otomanii, acestuia i s-a cerut sa renunte la crestinism si sa imbratiseze mahomedanismul. Refuzul a starnit mania vrajmasilor, care l-au spanzurat. Invatatul grec Ioan Cariofil, martor al evenimentelor, a descris patimirea si viata lui neprihanita. Sfantul Nicodim Aghioritul a publicat "Viata si patimirile Sfantului Ioan Valahul" la Venetia. Biserica Ortodoxa l-a trecut in sinaxar, praznuindu-l la 12 mai.

Sfantul Mucenic Isidor. Ostas in Hios si Terapond, in vremea lui Decius (249-251) si-a marturisit curajos credinta crestina, fiind decapitat in anul 251, asa cum poruncise capetenia Numerian. Este serbat pe 14 mai.

Sfantul Mucenic Iuliu Veteranul. A fost ostas veteran din Durostor. Statornic in credinta crestina, a fost ucis. Este amintit in calendarul ortodox pe 27 mai.

Sfintii Martiri Nicandru si Marcian sunt praznuiti pe 8 iunie. Au fost ostasi romani in cetatea dunareana Durostor, in timpul imparatului Galeriu (293-311). In anul 298 au fost ucisi pentru credinta lor in Hristos.

Sfintii Mucenici Muanuil , Savel si Ismail au fost ostasi, frati, originari din Persia. Veniti ca soli de pace la imparalul Iulian, refuzand idolatria si ramanand statornici credintei crestine, au fost ucisi. Sunt praznuiti in Biserica de Rasarit pe 17 iunie.

Sfintii Mucenici Leontie, Ipatie si Teodul sunt amintiti pe 18 iunie. Ostasi in timpul imparatului Vespasian (69-79) au fost ucisi pentru refuzul de a-si renega credinta in Hristos.

DreptcredinciosuI Voievod Stefan cel Mare si Sfant ( 1457-1504) este praznuit in Biserica noastra pe 2 iulie. Fiu al lui Bogdan al II-lea si al doamnei Oltea, Stefan cel Mare personifica insasi Moldova, fiind cel mai mare domn al Moldovei si aparator al crestinatatii in fata puhoiului otoman. A domnit 47 de ani, construind 44 de manastiri, tot atatea, spune traditia, cate razboaie de aparare a dus, caci razboaiele au fost doar de aparare. Binecredinciosul domn Stefan nu a fost doar un om al razboaielor. Traditia il cunoaste ca traitor al rugaciunii si postitor. Papa Sixt al IV-lea l-a numit "atlet al lui Hristos". Nu a uitat niciodata sa se roage pentru poporul sau, pentru ostenii sai. In cazuri de restriste a cautat sfatul divin la adapostul bisericii. Ramas in memoria poporului ca "sfant", la mormantul lui din Putna s-au perindat generatii de credinciosi romani pentru a-i implora ajutorul. Biserica a consfintit traditia poporului canonizandu-l pe marele domnitor.

Sfantul Mucenic Iachint a fost ostas in timpul imparatului Traian (98-117). Descoperit de alt ostean ca se inchina lui Hristos, a fost schingiuit si ucis. Este serbat in calendarul ortodox pe 3 iunie.

Sfantul Mare Mucenic Procopie a fost ostas, apoi dregator al Alexandriei, pe timpul domniei lui Diocleiian. Aflat intr-o expeditie de ucidere a crestinilor, a trait clarviziunea unei cruci cu trei icoane si a deslusit un glas: "Eu sunt Hristos cel rastignit, Fiul lui Dumnezeu". A devenit crestin, motiv pentru care a fost decapitat. Este praznuit pe data de 8 iulie.

Sfintii 45 de Mucenici din Nicopolea sunt trecuti in calendarul ortodox pe data de 10 iulie. Patru capetenii si 41 de soldati din Nicopolea (Armenia) pe timpul lui Licinius, marturisind si staruind in crestinism, au fost arsi.

Sfantul Mucenic Emilian de la Durustor. Din actul sau martiric, pastrat in limbile greaca si latina, aflam ca Sfantul Emilian se tragea dintr-o familie bogata, iar tatal sau, pe nume Sabbatianus, indeplinea functia de prefect. Fiind ostas a fost crestinat in timpul lui Iulian Apostatul (361-363). Distrugand idolii de piatra din templu, a fost ars pe rug, dar focul nu l-a mistuit. Apoi a fost supus la moarte martirica la 18 iulie 362, data la care si Biserica ortodoxa romana il praznuieste.

Binecredinciosul voievod Constantin Brancoveunu, impreuna cu fii sai, Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache. Constantin Brancoveanu a fost domn al Tarii Romanesti intre anii 1688-1714. S-a nascut in anul 1654 si a ramas orfan de mic, fiind crescut de unchiul sau, stolnicul Constantin Cantacuzino. Dupa moartea voievodului Serban Cantacuzino, Constantin Brancoveanu se urca pe tronul Tarii Romanesti, fiind uns domn de mitropolitul Teodosie. Desi tara era amenintata de turci si de fortele austriece, el a gasit ragazul de a deveni unul dintre cei mai mari ctitori de cultura ai Tarii Romanesti. Nenumarate vor deveni bisericile si manastirile ridicate sau inzestrate de el pe tot cuprinsul tarii. In legatura cu activitatea sa ctitoriceasca este suficient sa mentionam inconfundabilul stil arhitectonic brancovenesc. Cununa muceniciei a primit-o binecredinciosul voievod la 15 august 1714, in ziua in care implinea 60 de ani, dupa ce a vazut cazand sub sabie pagana capelele fiilor sai si al sfetnicului sau. Trupurile martirizate au fost pangarite pe strazile Constantinopolului si apoi aruncate in Bosfor, de unde au fost adunate si inmormantate pe insula Halki. In 1720 trupul marelui voievod a fost adus in tara si inmormantat in biserica Sfantul Gheorghe cel Nou din Bucuresti. Biserica ortodoxa romana l-a trecut pe Constantin Brancoveanu, impreuna cu fii sai si sfetnicul sau in randul sfintilor martiri si ii praznuieste la 16 august.

Sfantul Andrei Stratilat a fost capetenie de ostasi in timpul lui Maximian. Crestinandu-se si avand mare inraurire asupra celor peste 2500 de ostasi care l-au urmat in credinta, au fost cu totii trecuti prin sabie. Este pomenit in calendarul nostru pe 19 august.

Sfantul Mucenic Corneliu Sutasul este praznuit pe 13 septembrie. A fost primul ostas pagan, in legiunea Italica, convertit crestin. In timpul lui Tiberiu ( 14-37).

Sfintii Mari Mucenici Eustatie si Teopista cu fiii lor Agapie si Teopist sunt trecuti in calendar pe 20 septembrie. Eustatie a fost capetenie de ostasi in timpul lui Traian. Increstinandu-se a fost insotit in noua credinta de intreaga familie. Imparatul Adrian (117-138) i-a osandit la moarte, fiind arsi de vii.

Sfintii Mucenici Serghie si Vah au fost capetenii romane in armata imperiala in timpul lui Maximian. Descoperindu-se ca sunt crestini, li s-a cerut de catre imparat sa aduca impreuna jertfa lui Zeus. Refuzul lor a starnit mania imparatului, din a carui porunca au fost batjocoriti, schingiuiti si omorati. Capetele lor se afla la Mitropolia din Craiova. Sunt praznuiti pe 7 octombrie.

Sfantul Mucenic Longhin Sutasul este pomenit in calendarul ortodox pe 16 octombrie. Ostas in timpul lui Pontiu Pilat (26-36), acesta a impuns cu sulita trupul lui Hristos si a pazit mormantul Mantuitorului. Martor la toate semnele mortii si invierii lui Hristos, a devenit propovaduitor al noii credinte, motiv pentru care Tiberiu (14-37) a poruncit sa fie decapitat.

Sfantul Mucenic Mina a fost ostas sub comanda tribunului Erminian in vremea lui Diocletian. Dislocat cu oastea la Catiani, cand a inceput prigoana impotriva crestinilor, s-a retras in munte. Revenit in mijlocul necredinciosilor si certandu-i in timpul unei sarbatori pagane, a fost prins din ordinul guvernatorului si decapitat. Este praznuit la 11 noiembrie.

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie este praznuit pe 26 octombrie in calendarul ortodox. A fost general in armata romana, fiind fiul guvernatorului Tesalonicului in vremea lui Diocletian. Ajuns el insusi guvernator in Tesalonic si descoperindu-se ca este crestin, a fost, din porunca imparatului, intemnitat, pentru a fi trimis sa lupte in arena cu un gladiator, Lie, neinvins pana atunci. Tanarul Nestor a primii ingaduinta sa lupte el cu gladiatorul, dar a fost invins. Dimitrie trie si Nestor au fost ucisi. Trupul lui Dimitrie a devenit izvor de mir si, prin atingere, prilej de vindecare.

Sfantul Mucenic Dasius, amintit in calendarul nostru la 20 noiembrie, a fost ostas crestin din Axiopolis. Refuzand sa participe la Saturnalii, a fost decapitat in anul 304.

Sfantul Mucenic Mercurie a fast ostas de origine scitica in timpul lui Decius. Intr-o lupta impotriva barbarilor i s-a aratat ingerul Domnului. Invitat sa aduca jertfe zeilor, a refuzat. Imparatul a poruncit sa fie omorat. Biserica noastra il praznuieste pe 25
noiembrie.

Sfantul Mucenic Eustratie este trecut in calendarul ortodox la 13 decembrie. A fost comandant de oaste in timpul lui Diocletian. La judecata unor crestini, pe care ii astepta osanda, Eustratie a iesit in fata lor, marturisindu-si propria credinta in Hristos, motiv pentru care au fost ucisi laolalta.

Diac. Dr. Catalin RADU