"Sfintii stiu necazurile oamenilor si pe cei nedreptatiti ii ajuta miraculos." (din intelepciunea Sfantului Ioan Rusul)
Zlele acestea, cautand Aatistul Sfantului Ioan Rusul, am dat peste o carte daruita mie acum cativa ani, de catre un un preot, Radu I. Aurel Ion, pe care din lipsa de timp sau din uitare nu am citit-o.
Pe langa Acatistul si Paraclisul Sfantului Ioan Rusul, am descoperit niste povestiri in versuri despre minunile de care au avut parte acei care au mers la Sfantul si s-au rugat cu multa credinta. M-a impresionat pana la lacrimi povestirea de mai jos.
Adu-mi copilul acasa, Sfinte Ioane
(30 iunie 1984 - de Preot Radu I. Aurel Ion)
"Adu-mi copilul acasa Sfinte Ioane!", se ruga cu teama.
Cazuta in fata sfintei racle, o femeie rosteste o fierbinte ruga:
"Gaseste-l si lumineaza-l sa-mi zica iarasi - mama!"
Ajunsa un schelet, biata de ea nu mai avea lacrimi sa planga.
In Arta (Grecia) un om grav bolnav avea sa se sfarseasca.
Sotia lui l-a trimis pe Tanasis, fiul lor, sa invete carte.
Biata femeie muncea sa stranga bani, datoriile sa le plateasca.
In ultimul an, abandaoneaza scoala si rataceste in alta parte.
Lovita ca de trasnet de cele ce aflase, o piatra pieptul ii apasa,
in gat apare un nod care-o ineaca, ar vrea sa planga dar nu poate.
Cu inima indurerata, se intreaba pentru cine trudeste ea acasa?
Pentru cine strange un ban, pentru cine aceastea toate?
Nefericita mama nici nu stia pe unde merge, se clatina adesea,
zi si noapte se ruga "Dumnezeule meu, ajuta-ma ca pier,
Perasfanta Nascatoare de Dumnezeu, asculta rugaciunea mea,
Preasfanta Treime, milueste-ma pe mine, pacatoasa, atat iti cer."
Dupa trei zile orfanul ei s-a intors acasa, era grabit
Cu o privire salbatica, gesticula nervos cu o gura mare:
- Ai ceva maruntis? Arunca-mi-i ca plec! ii spuse ragusit.
Degeaba incerca sa afle raspuns la vreo intrebare.
N-a apucat sa-i zica de bacalaureat, de ce tot rataceste,
pe unde umbla toata ziua, de ce nu invata carte...
Strangand-o de umeri, ii spunea: "Da-mi banii!" si-o imbrancaste.
Lasand-o cazuta la pamant, ia craitarii si pleaca mai departe.
La fel s-a intamplat si alta data, opt ani tinu asta drama.
Mama ajunse un schelet, o umbra, si simtea ca se sfarseaste,
Cand piatra disperarii apasa mai greu presarand doar teama,
e sfatuita sa mearga in Evia, ca Sfantul Ioan o fericeste.
Intrand in biserica Sfantului, preotul ii face intrebare.
Incepe Paraclisul Sfantului Ioan Rusul, in fata raclei Sfintelor Moaste.
Cazuta, abia spunea: "Adu-mi copilul, cu puterea ta cea mare!
Du-te si gaseste-l, ca de mama nu ma recunoaste."
S-a slujit Sfanta Liturghie pentru baiatul ratacit,
mama lauda pe Sfantul, cerandu-i indurare.
Ajunge acasa, gaseste usa deschisa, copilul ei era venit,
Sfantul Ioan ii implinise rugamintea ei cea mare.
"M-am intors Mama, ma mai primiesti?" graieste fiul schimbat.
"O sa-ti fiu aproape, sa lucram pamantul impreuna,
iarta-ma ca mult te-am torturat de moarte si nu te-am apreciat
si pe mine m-am chinuit, acum raman sa facem casa buna!"
Mama a izbucnit in plans. "Bine ti-ai venit copilul meu in fiere!"
Maine dimineata ma duc sa-i multumesc Sfantului care m-a ajutat,
alaltaieri te-a cautat, te-a gasit si te-a intors din ratacire,
de acum suntem impreuna caci multi ani la rand am oftat.
Dupa doua zile, vazand-o iarasi, preotul gandi ca-i ratacita,
ca necazurile vietii i-au presarat din nou in suflet teama,
nu era deloc asa, acum, la sfanta racla ea aducea multumita,
era fericita ca fiul ei s-a intors acasa si-i spune iarasi "mama".
Dorina Stoica
Dorina Stoica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.