Soarta unui neam, al nostru

De amar de ani traim cuprinsi de deznadejde,
Cu cap plecat spre cei in care nu te poti increde
Pe strazi traiesc copii flamanzi si caini stingheri
Dar traim bine, mintiti frumos de ei, bancheri.

Sunt oameni invatati ce stau in frig de-atatia ani,
Fara loc de munca, harnici si cinstiti, dar fara bani.
In lumea larga nu esti bunul roman, esti doar tigan,
Suntem o natie pierduta, vesnic sub lama unui iatagan.

Spunem cuvinte mari, nedovedite, ne credem toti frumosi,
Ne tot mintim unii pe altii cat suntem de buni si de milosi,
Aducem critici lumii intregi, noi nu, nu suntem pacatosi,
O lume-ntreaga-i ticaloasa, noi nu, nu suntem ticolosi.

Nu ajutam un amarat, un biet batran ce-o duce greu,
Nu ne oprim ca sa-l privim, de parc-am astepta trofeu
Nu-l ocolim numai pe el pentru o paine de un leu..
Il ocolim pe Tatal Sfant, Il ocolim pe Dumnezeu.

Nu stim cu totii pana astazi ca El este prezent in toate,
Ca averile nu stau doar in ce detii ci mai ales in fapte,
Ca Viata adevarata ni se ofera dar trebuie castigata
Si cum altfel decat iubind si daruind va fi ea meritata ?

Imaginati-va pentru o clipa ce-nseamna saracia,
Trupeasca, sufleteasca si vom simti profund nevoia
De-un colt de paine scorojit si hrana pentru suflet
Atunci si doar atunci vom auzi al ingerilor clinchet.

Andreea Dumitroiu

• Romania, promised land
  Publicat in : Religie