Iubind adevarul si lumina, Vali Balcan recunoaste: "Sunt sigur ca primavara nu-mi va trada rabdarea, aducand amiaza unui nou ev. Cred in frumusetea fiecarei zile, insa uneori ma indoiesc de noapte."
Inca suntem in agonie. Si Hristos e in agonie, tot pe Cruce, pana la sfarsit. Diferenta prezentului mesianic fata de trecutul luciferic este ca samanta femeii a zdrobit capul sarpelui. O data cu aceasta zdrobire, traim viitorul in prezent, anticipativ. Gustam deja ceea ce asteptam, chiar daca nu deplin. Suntem inca sub impulsul vestii ca Invatatorul a inviat. Fiecare dimineata ne sopteste aceasta stire ingereasca. Fiecare suras de copil ne determina sa nu uitam de mormant, dar de unul gol; golit de moarte.
Isaac isi poarta Lemnul, nu intelege, dar are incredere. La final, este izbavit. Avem tentatia sa copiem neincrederea ateilor, cand nu avem, de fapt, nici un motiv sanatos sa o facem. Iacob patriarhul binecuvinteaza pe Efraim si pe Manase, pe fiecare botezat care asteapta pe Arhiereul Vesnic. Pe fiecare fiu adoptiv al Cerului care il regaseste mereu tot mai plin de lumina pe Fiul Omului. Crucea cu care ne binecuvinteaza duhovnicul este toiagul lui Moise care despica marea. Noi trecem fara umezeala patimilor, cata vreme ne mentim sub umbra toiagului si nu cautam maruntisul piratilor pe fundul marii.
Crucea, nebunie - putere. Neintelegere pentru cei indiferenti, har pentru cei trezviti. Ura este nebuneasca; crucea anihileaza efectele ei. Lauda este luciferica; doar in Cruce, lauda e inaltatoare. Suntem chemati la iubire, la jertfa, la crucificare, la resurectie. Pentru Cruce suntem pamanteni, pentru a deveni locuitori ai Cetatii divine. Rabdam suferinte, necazuri, ocari, ne luptam cu pacatul, pentru a fi rastigniti impreuna cu Invatatorul. Pentru a iesi impreuna cu El din mormant, pentru a fericiti vesnic cu El in Imparatie. Nu visam, nu ne autosugestionam, credem. Ajuta necredintei noastre.
"Crestin puternic este cel ce uneste cunostinta cu faptuirea. Prin cea din urma vestejeste partea poftitoare si domoleste iutimea, iar prin cea dintai inaripeaza mintea si calatoreste spre Dumnezeu". (Sfantul Maxim Marturisitorul) Nu ne lasam coplesiti de pasiuni trecatoare, ci dorim miracolul care transforma sufletul nostru. Ne gandim ce ar face Inviatul in locul nostru. Parola de la poarta raiului: imitarea lui Hristos.
Marius Matei
Marius Matei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.