Religia babilonienilor si asirienilor
Preliminarii
Mesopotamia - locul in care intalnim civilizatiile babiloneana si asiriana, este tinutul din Asia de sud-vest cuprins intre fluviile Tigru si Eufrat.
Spre sfarsitul mileniului al IV-lea i. Hr., regiunea dintre Tigru si Eufrat era locuita de doua popoare: sumerienii, de rasa nesemita, in partea de sud, si akkadienii, semiti, in regiunea muntoasa din nord. Cercetarile arheologice mai noi au dus insa la concluzia ca in Mesopotamia a existat o populatie bastinasa inca mai veche, numita de cercetatori "protosumerieni", populatie peste care au imigrat sumerienii, venind din regiunile muntoase rasaritene.
Sumerienii erau un popor de agricultori care au izbutit sa creeze o inaintata civilizatie. Ei au construit canaluri, diguri si rezervoare pentru apele celor doua fluvii, care se revarsau periodic. De asemenea au intemeiat orase si au inventat o scriere picto-grafica. Orasele sumeriene formau la inceput state deosebite si aveau in fruntea lor o capetenie, care era in acelasi timp si preotul zeului principal local. Civilizatia sumeriana s-a dezvoltat un timp libera, numarand patru dinastii de regi-preoti. In mileniul al III-lea insa, triburile akkadienilor, care aparusera in nordul Mesopotamiei inca din mileniul al IV-lea i. Hr., au inceput sa coboare spre sud. Un conducator puternic al acestora, Sargon I (2350-2295), a izbutit sa-si intinda stapanirea de la Golful Persic pana la Marea Mediterana, supunand pe sumerieni. Desi invinsi, sumerienii, superiori in cultura fata de invingatori, le-au transmis acestora cultura lor si din acest amestec a iesit civilizatia sumero-akkadiana.
Regatul sumero-akkadian a durat mai mult de doua secole, dupa care a suferit invaziile elamitilor si ale amorritilor. Acestia din urma, popor semit venind din vest, au intemeiat un regat pe Eufratul de mijloc, cu capitala la Mari, si, dupa lupte necontenite, au ajuns, sub marele lor rege Hammurabi (Hammurapi, c. 1728-1686 i. Hr.), sa puna stapanire pe intreaga Mesopotamie, intemeind primul imperiu babilonean.
Dupa o perioada de mare inflorire, in care timp influenta culturii babilonene se intinsese pana la Marea Mediterana, a urmat decaderea, grabita si de invazia hititilor din nord-est si de aceea a kassitilor, a caror stapanire avea sa dureze pana la 1150 i. Hr.
Profitand de aceasta slabire a statului babilonean, s-au ridicat in nord asirienii, popor semit stabilit in regiunea de la izvoarele fluviului Tigru. Acestia intemeiasera cateva cetati, dintre care cele mai importante erau Assur si Ninive. Puterea asirienilor si-a atins apogeul in secolul al VII-lea i. Hr. Este destul sa amintim ca marele lor rege Assurbanipal (668-626 i. Hr.) ajunsese sa stapaneasca un teritoriu imens, care cuprindea aproape intregul Orient antic, de la Golful Persic pana la Marea Caspica si de la granitele de vest ale Persiei pana in Etiopia. In anul 612 i. Hr., orasul Ninive a fost distrus de armatele conduse de Nabopalassar, caldeu de origine, care a intemeiat in Mesopotamia un nou stat babilonean.
Al doilea imperiu babilonean, numit si imperiul babiloneano-caldeean, a cunoscut o noua dar scurta inflorire, indeosebi sub Nabucodonosor al II-lea (605-562 i. Hr.), cand Babilonul a atins o adevarata splendoare. Acest rege a ajuns cu armatele sale pana la granita Egiptului, distrugand in anul 586 Ierusalimul si transportand in Babilon o parte din locuitorii acestui oras. Cirus, regele persilor, a supus pe babiloneni, impunand invinsilor religia persana.
In anul 330 Babilonul a fost cucerit de Alexandru cel Mare, care a facut din el capitala vastului sau imperiu. Dupa moartea lui, Babilonul a cazut pe rand sub stapanirea Seleucizilor, a Arsacizilor si in sfarsit sub aceea a romanilor.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.