CULTUL
Locurile de cult ale celtilor au fost la inceput simple incinte sacre aflate in aer liber, in poieni, paduri sau pe inaltimi. In ultimele secole inainte de Hristos au aparut si temple construite din lemn sau chiar din piatra. Ele aveau forma rotunda sau poligonala si cuprindeau, in afara de sanctuarul propriu-zis, numeroase si variate constructii-anexe. Se pare ca existau in jurul templelor chiar teatre si amfiteatre, unde se desfasura un cult complicat, comportand probabil si manifestari artistice consacrate zeilor sau eroilor. Dintre sanctuarele celtice descoperite mentionam pe acela de la Libenice (Boemia), descoperit in anul 1959 si datand probabil de la sfarsitul secolului al IV-lea sau inceputul secolului al III-lea i. Hr. In temple se gaseau si reprezentari ale divinitatilor, sub forma de statui si reliefuri, sau simple simboluri ale zeilor. Idolii erau din lemn cioplit grosolan, dar existau, dupa marturia lui Cezar, si statui de piatra.
Preotii
Preotii celtilor, druizii ("puternic cunoscatori"), formau o casta bine organizata. Impreuna cu sefii militari, ei formau elita societatii celtice, fiind scutiti de impozite si de serviciul militar. Aveau o mare putere politica si exercitau functiile de judecatori ai poporului, medici, magicieni si mai ales ghicitori.
Pentru a-si forma cultura necesara, candidatii la functia de druizi treceau prin scoli speciale in care invatau uneori chiar douazeci de ani si se pare ca era o mare afluenta la aceste scoli, probabil din cauza avantajelor pe care le aveau druizii.
Sacerdotiul druidic era mai mult decat o simpla asociatie corporativa si exercita o mare putere politica. Conducatorul druizilor era desemnat prin alegere sau, in unele cazuri, prin puterea armelor. Regii erau in mana lor simple instrumente. Fara sfatul lor nu se putea face nimic. Mai ales nu se puteau intreprinde razboaie. Ei erau judecatori pentru tot felul de litigii. Daca cineva nu voia sa se supuna sentintei data de ei, i se aplica cea mai grea pedeapsa: interzicerea sacrificiilor. Cei care primeau aceasta pedeapsa erau socotiti ca nelegiuiti si criminali. Toata lumea fugea de ei si nu aveau dreptul la nici o plangere si la nici o demnitate.
In secolul al III-lea d. Hr., se amintesc la celti si druidese, care se ocupau cu ghicitul si prezicerile.
Druizii au fost persecutati de romani din cauza puterii politice si juridice pe care o exercitau asupra celtilor si din cauza jertfelor omenesti si a practicilor magice cu care se ocupau. Imparatul Octavian August a interzis cetatenilor romani sa apartina religiei druizilor, iar Tiberiu a interzis cu totul exercitarea functiei druidice. Totusi druizii au continuat sa-si exercite puterea si sub Claudiu, care de asemenea i-a persecutat. In ascuns, religia celtica a persistat multa vreme, druizii inlocuind sacrificiile omenesti cu sacrificii simbolice. Treptat religia celtica s-a romanizat si autoritatea druizilor a disparut, iar scolile crestine au inlocuit scolile druidice.
Sacrificiile
Celtii aduceau zeilor ca ofrande diferite obiecte si monede. De exemplu, pentru a fi feriti de o epidemie, au aruncat comori intregi intr-un lac sfant de langa Toulouse. Sacrificiile sangeroase constau din animale si chiar oameni, mai ales cu prilejul razboaielor, fie pentru ajutor in lupte, fie pentru multumire in caz de victorie, iar in caz de infrangere pentru a mijloci protejarea supravietuitorilor. Acum se sacrificau ranitii, cei slabi, captivii etc. Luptatorii insisi si chiar conducatorii se sacrificau uneori de bunavoie pentru a atrage bunavointa zeilor. Luptatorii aveau obiceiul sa taie capetele inamicilor pe care ii invinsesera si, inapoiati acasa, asezau aceste capete in casele lor ca pe niste trofee. Jertfirea oamenilor se facea in mod cu totul barbar, prin inecare, spanzurare, ardere, uneori prin inchiderea victimei intr-o cutie mare de lemn careia i se dadea foc.
Sarbatorile
Celtii, cei din Islanda de exemplu, aveau patru mari sarbatori, legate de inceputurile noilor anotimpuri si de numele unor eroi nationali. Festivitatile se desfasurau in centrele politice si religioase ale triburilor, unde era si mormantul eroului mitic. Cu aceste prilejuri aveau loc si jocuri sportive, in special intreceri de calareti. Elementele religioase se amestecau deci, in aceste sarbatori, cu cele economice, politice, juridice, distractive.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.