Cultul
Herodot prezinta pe Zalmoxis ca fiind in legatura cu Pitagora, construindu-si apoi o camera de primire pentru cetatenii de frunte, carora le vorbea despre nemurire, apoi stand ascuns intr-o camera subterana timp de trei ani si in al patrulea an aparand iarasi printre oameni. Din toate acestea s-a putut deduce caracterul "misteric" al cultului lui Zalmoxis, acest cult comportand adica rituri initiatice ca in religiile de mistere grecesti. Este adevarat ca Herodot nu prea a dat crezare informatorilor sai greci de la Marea Neagra, dar unele aspecte ale religiei geto-dacilor in ce priveste locurile de cult, preotii si riturile vin in sprijinul afirmatiei cu privire la caracterul misteric al cultului lui Zalmoxis.
Locurile de cult.
Despre locurile de cult ale geto-dacilor nu se stia decat ceea ce spusese Strabon, cum ca marele preot al acestora, devenit apoi zeu, isi avea resedinta intr-o pestera de pe varful muntelui Cogaionon, munte identificat astazi in chip ipotetic cu Dealul Gradistei din Muntii Orastiei. Nu s-au gasit pana acum urme de cult in pesterile care au fost cercetate. In schimb, sapaturile arheologice din anul 1949 au dat la iveala urmele unui important numar de sanctuare geto-dacice, asezate, cele mai multe dintre ele, in Muntii Orastiei (jud. Hunedoara), la Costesti si mai ales la Gradistea Muncelului, unde a fost Sarmizegetusa, vechea capitala a statului dac. Aceste sanctuare erau de doua tipuri: patrulatere si circulare. Cele in forma de patrulater constau din siruri de coloane de lemn sau de piatra, asezate pe tamburi de calcar. Cele in forma circulara constau din stalpi asezati in cerc si grupati intr-un chip semnificativ.
Existenta unor sanctuare de tip diferit, asezate uneori in apropiere unele de altele, constituie un serios argument in favoarea tezei politeismului geto-dacic.
Preotii
Preotii aveau un mare rol in viata geto-dacilor, la fel cu acela al druizilor la celti. In fruntea clerului geto-dac sedea un mare preot, care locuia, cum relateaza Strabon, intr-o pestera de pe varful muntelui Cogaionon. Primea la el numai pe rege si pe insotitorii lui pentru a le da indrumari din partea zeilor. Nimic mai important nu se facea fara consultarea marelui preot, detinatorul tainelor divine si al procedeelor divinatorii si magice.
Ca mare preot se citeaza, in afara de Zalmoxis insusi, un anume Zeuta. In timpul regelui Burebista se mentioneaza personajul istoric Deceneu, care, dupa spusele lui Iordanes, a intreprins o mare reforma culturala si a clerului geto-dacic, fiind pana la urma zeificat. Este cunoscuta influenta lui Deceneu asupra regelui si asupra poporului, cerandu-le sa-si distruga viile, pentru a feri poporul de betie. Alt mare preot cunoscut este Comosicus, care era si rege.
Pe langa implinirea cultului, preotii geto-daci aveau insusirea de judecatori ai poporului. Ei erau de asemenea medici. Erau folositi si ca soli pentru incheierea tratatelor sau pentru mijlocirea pacii.
Sacrificiile
Sacrificiul omenesc este mentionat sigur in religia geto-dacilor de Herodot, care spune cum, in fiecare al cincilea an, se desemna prin tragere la sorti un sol, care sa duca zeului toate dorintele si rugamintile poporului. Cel care iesea la sorti era apucat de maini si de picioare si aruncat in varful sulitelor. Daca nefericitul sol murea indata, inainte de a atinge pamantul, insemna ca sacrificiul a fost primit si toata lumea era multumita. Daca, dimpotriva, solul nu murea, era batjocorit in tot felul, ca unul care a fost nevrednic de cinstea care i s-a facut, si se tragea la sorti un alt ambasador la zeu.
Probabil ca si la geto-daci sacrificiul uman a avut la inceput ca scop potolirea maniei zeului si castigarea bunavointei lui. Observam insa ca sacrificiul geto-dacic se repeta numai dupa patru ani si atunci se sacrifica numai o singura persoana. Credem ca Parvan a avut dreptate sa remarce ca, in vreme ce la alte popoare se sacrificau prizonieri de razboi si criminali, la geto-daci se sacrificau, prin tragere la sorti, cei mai buni dintre ei. Cu siguranta au existat si sacrificii de animale. Dovada resturile unui astfel de sacrificiu descoperite nu de mult la Davidesti (jud. Arges), unde s-au gasit, intre altele, o mare cantitate de oase de animal arse.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.