Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cu înţelepciunea Ta cea negrăită ai zidit pe om din ţărână şi, întocmindu-l după chipul şi după asemănarea Ta, l-ai împodobit cu înfăţişare şi frumuseţe ca pe o cinstită făptură cerească, spre măreţia şi strălucirea slavei şi a împărăţiei Tale; dar călcând el cuvântul poruncii Tale şi nepăzind chipul Tău, de care era împărtăşit - pentru ca răutatea să nu fie fără de moarte - din iubire de oameni, ca un Dumnezeu al Părinţilor noştri ai poruncit amestecului şi împreunării acesteia şi acestei negrăite legături a Ta - prin vrerea Ta cea dumnezeiască - să se desfacă şi să se risipească. Pentru ca sufletul să meargă acolo unde fiinţă şi-a luat, până la obşteasca înviere, iar trupul să se desfacă în cele dintru care a fost alcătuit. Pentru aceasta ne rugăm Ţie, Părintelui fără de început şi fără de moarte şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului Tău Duh, ca să faci fără durere dezlegarea din trup a sufletului robului Tău (N). Şi orice a greşit bunătăţii Tale cu ştiinţă sau cu neştiinţă, sau sub blestem preoţesc a fost, sau pe părinţii săi i-a amărât, sau vreun jurământ a călcat, sau a căzut în năluciri diavoleşti şi în farmece de ruşine prin pizma vicleanului diavol, iartă-l, îmblânzit fiind de bunătatea Ta cea negrăită. Aşa, Stăpâne Doamne, Dumnezeule, auzi-mă pe mine păcătosul şi nevrednicul slujitorul Tău în acest ceas şi dezleagă pe robul Tău (N) de această durere nesuferită şi de această neputinţă amară ce-l ţine, şi-l odihneşte pe dânsul unde sunt sufletele Drepţilor.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.