Doamne Dumnezeule, Carele prin profetul Tău Ilie ai pus capăt secetei, ai udat faţa pământului cu căderea ploilor şi prin bogăţia roadelor ai dat hrană din belşug poporului Tău; Tu însuţi şi acum, înduplecat fiind de bunătatea Ta firească, dăruieşte pământului ploi liniştite, spre rodnicia recoltei de peste an. Că Tu eşti Cel Care ai aşezat apele în matca lor şi pământul, acoperit de ele, l-ai scos la iveală. Tu eşti Cel Ce ai poruncit pământului sa scoată roade de tot felul spre desfătarea noastră. Tu eşti Cel Care pentru păcatul oamenilor din vremea lui Noe ai dezlegat izvoarele adâncului, ai deschis noianul de ape ale cerului şi ai acoperit pământul sub talazurile mării spre nimicirea a tot trupul. Tu eşti Cel Ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale Tale. Tu eşti Cel Ce ridici nori şi le porunceşti să slobozească picuri de ploaie. Tu eşti Cel Ce duci în înalt apa mării, revărsând-o pe faţa pământului. Tu eşti Cel Ce ai rânduit rouă şi ai hotărnicit ploile de bunăvoie, umplând râurile de apă şi udând pământul brăzdat de făgaşe spre înmulţirea roadelor frumoase. Tu eşti Cel Ce ai străbătut marea dintr-o parte în alta, ai făcut râul să poată fi trecut şi ai izvorât apă din piatră, amărăciunea apelor prefăcând-o în dulceaţă.
Firea apelor îşi ştie Făcătorul; îşi cunoaşte Stăpânul; nu poate nesocoti slujirea cuvenită-i. De Te va vedea pe Tine, Stăpâne, mâniat pe noi, fie punându-se în mişcare va dezlănţui urgie, fie retrăgându-se se va domoli, şi vlăstarele pământului se vor usca, dogoarea se va întinde, aerul se va încinge, iar pe noi ne va paşte primejdia. Or, de asemenea, de Te va vedea pe Tine, Iubitorule de oameni, lesne-iertător şi binevoitor, îşi va pregăti şuvoaiele, picăturile de ploaie vor cădea la pământ, aerul se va face uşor de respirat şi pământul, ascultător de porunca Ta, va da la iveală din sânu- rile sale roade îndestulate.
Pe Tine, dar, Făcătorul şi Ţiitorul întregului univers, Te rugăm fierbinte şi stăruitor: miluieşte-ne pe noi, Doamne, milostiveşte-Te de noi. Aminteşte-Ţi că suntem lucrul mâinilor Tale. Ia aminte la slăbiciunea firii noastre, că Tu eşti Cel Ce ne-ai făcut. Vezi strâmtorarea păsărilor, freamătul jivinelor, plânsul pruncilor, strigătul tinerilor, chinul bătrânilor, lipsurile orfanilor, singurătatea văduvelor, neajunsurile săracilor şi glasul de rugă fierbinte al întregului Tău popor şi caută spre pământ şi satură-l cu ape din belşug. Că fiind lipsit de umezeală, vlăstarelor le pregăteşte uscarea, iar oamenilor şi dobitoacelor, nimicirea.
Că, aducând odată nimicirea prin apă, Ţi-ai adus aminte de Noe, care era purtat de arcă sub talazurile nenumărate ale acelor ape. Ţi-ai adus aminte de el, de păsări, de dobitoace, de fiarele sălbatice, de târâtoare şi ai adus suflare de vânt pe pământ, şi apa a încetat a mai creşte. Şi pe Noe şi vietăţile cele dimpreună cu el le-ai păstrat ca pe nişte seminţe spre facerea celei de-a doua lumi. Iar acum prin secetă ne ameninţă foametea şi moartea.
Adu-Ţi aminte de poporul ce şi-a pus încrederea în Tine. Adu-Ţi aminte de păsări. Adu-Ţi aminte de jivine şi suflă asupra lor răcoare. Să se sfârşească seceta şi seminţele pământului să dea rod spre hrana oamenilor şi a animalelor. Şi pe toate învredniceşte-le iarăşi de pronia şi purtarea Ta de grijă. Că Tu eşti Cel Ce răsări iarbă jivinelor şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor. Tu eşti Cel Ce scoţi pâine din pământ, izvorând vin şi veselind chipurile oamenilor cu untdelemn, ca, având parte din belşug de bunătăţile de la Tine, să slăvim întru veselia inimii bunătatea Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
SFÂNTUL FILOTEU, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI (1300-1379)
Fragment din cartea "Carte de rugaciuni pentru feluritele nevoi ale sufletului si trupului. Rugaciuni filocalice 2", Editura Sophia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.