Sfantul Cuvios Auxentie este cinstit pe 14 februarie. Sfantul Auxentie a trait in secolul al V-lea, in timpul imparatului Teodosie cel Mic (403-450) si a fost ostas in garda acestuia. Intr-o zi, decide sa paraseasca garda acestuia si intra in monahism.

A primit de la Dumnezeu darul de a-i izgoni pe diavoli din oameni.

A luat parte la Sinodul al 4-lea Ecumenic de la Calcedon (451), condamnand ereziile lui Eutihie si Nestorie. A trecut la cele vesnice in anul 470.

Troparul Sfântului Cuvios Auxentie, glasul 1:
Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Auxentie. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmos:
Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii puterea lui Amalec în pustiu a biruit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înmulţind dragostea cea către Dumnezeu, Părinte Auxentie şi iubirea cea lumească părăsind-o, purtătorule de Dumnezeu, te-ai arătat comoară încăpătoare a harului Duhului.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Plecatu-te-ai sub jugul cel bun al Domnului, cu înclinare de bunăvoie, Părinte Auxentie şi ai lucrat pământul faptelor bune, îngrăşându-l pe el cu lacrimi, fericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Înstrăinându-ţi sufletul tău şi mintea de tulburările vieţii şi împreunându-te cu Dumnezeu, precum se cuvine, cu neîncetate nevoinţe ai petrecut pe pământ, ca unul fără de trup, preafericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Întru tine s-a văzut acum, Stăpână, călătoria cea Dumnezeiască şi omenească cea nepricepută a lui Hristos, Care S-a născut ca Dumnezeu şi Om din tine, Curată, înnoind fiinţa mea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind întărit cu Puterea Crucii, ai nimicit pornirile demonilor şi măiestriile lor le-ai risipit, prin nevoinţe, înlăturând năvălirea lor.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Urmând pe pământ petrecerea îngerilor, cu osârdie te-ai nevoit a avea în rugăciune curăţire şi în priveghere încordare, Părinte Auxentie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cunoscând că pofta cea trupească pricinuieşte sufletelor venin de moarte, prin înfrânare ai omorât întărâtările ei, de Dumnezeu înţelepţite, Cuvioase Auxentie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel Ce m-a zidit dintru începuturi din ţărână pe mine omul, Se zideşte pentru mine din pântecele tău, Preacurată, îndreptând căderea cea de demult.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci în Tine, Înţelepciunea Cea Ipostatnică a Tatălui, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Biruitor te-ai vădit împotriva duhurilor vicleniei cu lucrarea şi cu harul Sfântului Duh, Părinte Auxentie, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fugit-ai din tulburarea râurilor nelegiuirii, întărindu-te pe tine însuţi cu rugăciunea, purtătorule de Dumnezeu, preafericite; şi din Pârâul Desfătării ai băut cu vrednicie, prealăudate.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sporind credinţa cea către Dumnezeu, purtătorule de Dumnezeu, te-ai suit la Înălţimea Cerească a Dumnezeieştii apropieri, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Părinte, cu înţelepciune, alegând mai degrabă Dumnezeiasca Frumuseţe Cea Stătătoare, decât desfătarea cea deşartă a celor vremelnice, cu osârdie strigai: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ştiind lămurit că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul Trupeşte, toţi credincioşii te numim, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, dându-ţi numire potrivită cu firea lucrurilor.

Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu Doamne, Lumina mea, în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă cu credinţă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Peste smintelile care îţi aţinteau calea, părinte, cu isteţimea cugetului şi cu curăţia sufletului ai trecut, fără vătămare.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Petrecut-ai viaţa, părinte, cu duh drept, nebăgând în seamă cele vremelnice, ci de cele veşnice pururea apropiindu-te.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Viaţa ta îţi este strălucită şi credinţa dreaptă; nevoinţa îţi este minunată şi cuvântul tău este dres cu harul, Cuvioase Auxentie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Având cuget cinstit, plin de învăţătură, pe tine, Preacurată, toţi te numim Născătoare de Dumnezeu şi cu dragoste te fericim.

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiu al luminii şi al zilei te-a arătat pe tine vieţuirea ta, fericite şi luminător în lume având pe Cuvântul vieţii, ca cel ce ai umblat cu bună cuviinţă, părinte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Făcând din viaţă o cugetare la moarte şi în chip deosebit deprinzându-ţi mintea cu înţelepciunea, părinte, te-ai mutat către Înţelepciunea Cea Ipostatnică.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Biserică a Domnului şi Cămară de mire te cunoaştem, Năstrapă, Sfeşnic şi Lespede, care ai avut Înscris în tine pe Cuvântul, Cel Ce din milostivire S-a Întrupat, Preacurată.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, curăţindu-se de sângele demonilor cu Sângele cel curs; prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe Născătoarea de Dumnezeu.
Îndulcindu-te cu înfrânarea, de Dumnezeu înţelepţite şi pofta trupului tău înfrânâdu-ţi-o, te-ai arătat sporind în credinţă. Şi ca un pom în mijlocul Raiului ai înflorit, Părinte Auxentie, Preasfinţite.

Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind luminat, preaînţeleptule, cu Strălucirea Mântuitorului, ai înfruntat pe părtinitorul întunericului şi ai surpat pe stăpânitorii lumii strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Firea oamenilor, care oarecând s-a stricat, pentru depărtarea de la Dumnezeu, vrând Ziditorul Dumnezeu iarăşi să o înnoiască, S-a Sălăşluit în Pântecele tău, Preacurată, Una Prealăudată.

Cântarea a 8-a. Irmos: Mântuitorule al tuturor.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mutându-te cu totul la Dumnezeu ai scuturat plăcerea trupului şi ai luat lucrarea minunilor, cântând: toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Înfricoşător te-ai arătat demonilor, având pe Hristos Sprijinitor, a Cărui Cruce ridicând-o, i-ai urmat, cântând: toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arhanghelul, arătându-se, grăieşte şi îţi vesteşte zămislirea Cuvântului Cea mai presus de cuvânt şi mântuitoare lumii, Preacurată, strigând: toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pogorându-Te la cei ce arătau simţăminte de dreaptă credinţă, în mijlocul văpăii, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu botezul tău, părinte, te-ai împreunat cu toată Dumnezeirea; şi păzind curată vrednicia chipului, fericite, ai ajuns cu veselie la Strălucirea Cea Întreit Luminătoare.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Acum nu prin închipuire, nici prin oglindă priveşti, Sfinte Preacuvioase Părinte Auxentie, Lumina Dumnezeieştii Atotputernicii; ci faţă către faţă te învredniceşti de Lumina Cea mai presus de cuget şi vederii lui Dumnezeu, preaînţeleptule.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca unul ce ai multă îndrăzneală către Împăratul tuturor, părinte, roagă-te să se mântuiască de toate necazurile, cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta, ca toţi să te fericim.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Rupe acum lanţurile greşelilor mele, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ai născut pe Izvorul milostivirii, Una de Dumnezeu Fericită şi mă umple de veselie, ca după vrednicie să te măresc pe tine.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Fecioară, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău.
Suindu-te în muntele privirilor înalte şi al faptei, cu adevărat, preafericite, cu fulgerele minunilor ai strălucit ca soarele, luminând marginile lumii. Pentru aceasta prăznuim astăzi sfântă pomenirea ta şi lăudându-te cu dragoste, te cinstim cu credinţă.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul.
În muntele faptelor bune suindu-te, te-ai închis pe tine într-o mică chilie, preafericite, fiind pe pământ strâmtorat prin sihăstrie; şi într-aripându-te, preaînţelepţeşte, cu cugetul desăvârşit te-ai suit către Lărgimea Cea Dumnezeiască, fericite. Pentru aceasta ai tras la Înălţime pe cei căzuţi întru adâncurile ispitelor, făcând minuni, cuvioase; purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Preacuvioase Auxentie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeale să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul.
Ca pe o Fecioară şi Singură între femei, pe tine, Ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Dumnezeu cu Trup, toate neamurile omeneşti te fericesc. Că întru tine S-a Sălăşluit Focul Dumnezeirii şi alăptezi ca pe un Prunc pe Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngerilor şi al oamenilor, cu cuviinţă lăudăm Preasfântă Naşterea ta şi într-un glas împreună strigăm ţie: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să ne dăruiască iertare de greşeli nouă, celor ce lăudăm, precum se cuvine, Mărirea ta, Preacurată.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul.
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Izbăvitorul, văzându-L Înălţat pe Cruce, Mieluşeaua se văita vărsând lacrimi şi striga cu amar: lumea se bucură, luând mântuire, iar inima mea arde, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi din milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne; Cel Ce eşti Adâncul milei şi Izvorul Cel Nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce cu credinţă laudă, precum se cuvine, Dumnezeieştile Tale Patimi.

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: