Starea avortiva
Instinctul criminal - generatorul starii postavortive
Fiecare femeie are o constiinta care in momentul deciziei pentru avort este adormita si ignorata. In urma experientei la care se expune, savarsind pruncuciderea, devine constienta de adevarul ca nu exista cale de intoarcere spre statutul avut inainte. Avortul nu poate fi revocat. Fapta odata indeplinita nu mai poate fi anulata si nimeni si nimic nemaifiind in stare sa o justifice.
De aceea, femeia va fi, mai intai cinica cu ea insasi, precum si cu cei din jur. Daca vina nu este recunoscuta, printr-o ordine fireasca apar in ea unele tulburari interioare, care, printr-o desfasurare intrinseca, aduc cu ele diverse tendinte coruptive, precum: consum de alcool si droguri, feminism si hiperprofesionalism alienant etc. Sentimentul de vinovatie, chiar cand ramane inconstient, produce in prima faza un efect depresiv manifestat prin tristete, plans nejustificat si pesimism.
Mai apoi, prin impulsul instinctului, ia forma unor manifestari autodistructive. Identitatea ei ca femeie e tot mai mult diminuata. Urmarea consta in instalarea in fiinta ei a psihozelor si nevrozelor post-avort, care mai aduc cu ele si grave deformari psiho-somatice: tulburari in maturizare, slabirea performantelor personale, depresii, precum si o severa afectare a sistemului nervos vegetativ. Odata atins profund echilibrul hormonal al organismului feminin, tulburarile organice ce pot aparea, ca de exemplu sterilitatea, vor accentua si mai mult sentimentul de vinovatie si frustrare, facand in acelasi timp sa creasca riscul infectiilor si cancerului.
Se verifica astfel adevarul ca instinctul criminal face ca procesele de constiinta sa-si gaseasca, mai ales atunci cand sunt tainuite, cai de manifestare somatica prin diverse boli. Nu mai putin important este insa faptul ca impreuna cu suvoiul suferintelor ce se transmit ereditar, in vistieriile vietii patrunde si instinctul criminal ce se imprumuta astfel urmasilor. Lucrurile sunt insa si mai complexe.
Simptomele SPA rasfrante din existenta mamei vinovate, oglindite in spiritul proavortiv al vremii
Senzatia pe care o produce sindromul post-avort este acela de goliciune, caruia ii urmeaza disperarea. in locul unei personalitati puternice, incarcata de energie, pe care o avea mai inainte, femeia de acum are impresia ca poseda un corp gol, distrus. Este un sentiment de ruinare a vietii, pe care nu-l poate controla.
Dupa avort, pe langa faptul ca incepe sa moara incet in propriul ei suflet, mama vinovata se simte agresata de o putere din afara fiintei sale. Instinctul criminal se indreapta de acum virulent asupra ei. In sensul acesta, ajunge sa aiba ganduri sau chiar tentative de sinucidere. Nu de putine ori, ne asigura numeroase studii, gandul sinuciderii ia acum o alta intorsatura, tinzand spre repetarea tragediei.
Asa se face ca un alt rezultat binecunoscut al avortului este un fapt, in sine de-a dreptul surprinzator si chiar paradoxal: tendinta femeii de a-l repeta. Numai ca aceasta repetare, de catre mai multe femei in cauza, creeaza un fenomen de masa, o intreaga retea de constiinte vinovate asociate, care determina aparitia unui spirit al vremii. Acest spirit nu numai ca sustine din afara intentia nesabuita, ci chiar incearca sa o justifice. Totodata, unul si acelasi instinct criminal face sa se schimbe radical relatia dintre barbat si femeie in societatea contemporana.
Statisticile de astazi ne arata ca 80 la suta dintre perechile de casatoriti se despart dupa avort. Tot astfel, agresarea copiilor, uneori si a parintilor, terorizarea sotilor, in general vorbind, violenta din familie si dezorganizarea ei, sunt consecintele directe ale unei violente provocate de avort.
O putere vrajmasa se afla la rascrucea dintre tendinta de a se pocai a mamei si o noua crima ce urmeaza a se savarsi si care nu este altceva decat o noua resurectie violenta a instinctului criminal de natura diabolica ce apare in sindromul SPA. Creat de acest sindrom, spiritul vremii sustine proavortionismul, dupa cum il si propaga, atat prin mijloace directe, cat si indirecte.
Apelul la Taina Pocaintei - sansa suprimarii instinctului proavortiv
Un autentic sentiment de vinovatie, in masura sa indrepte constiinta spre pocainta, nu-l poate dobandi o femeie ce a savarsit avortul decat traind ruptura si ramanand totodata in intima legatura cu copilul ei, pe care Hristos l-a primit in sanul Sau.
In timp ce inainte de ucidere era sigura ca nu si-l doreste, acum este convinsa ca l-ar fi dorit, dar el nu mai e printre cei vii, asa ca sufera cumplit lipsa lui, iar vina pierderii si-o proiecteaza asupra propriei sale persoane.
Maternitatea fiind o lege de neclintit a naturii, adanc inradacinata in constiinta umana, amintirea pruncului pierdut ramane vesnic vie si sapa rani adanci in sufletul sau. Ea simte ca a distrus ceva maret, care ar fi putut da continut vietii ei, dar care a trebuit jertfit din ratiuni sacrilege, in lipsa unei iubiri creatoare. E felul in care i se deschid usile pocaintei. In neputinta de a mai readuce la viata copilul, ajunge la certitudinea ca in asemenea situatii nu ajuta nici medicamentele si nici psihoterapia, unica solutie ramanand apelul la o interventie divina in Scaunul Marturisirii.
Pentru a fi izbavitoare, pocainta nu poate fi in nici un caz mai mica decat crima. Numai credinta care "muta muntii" si ni se impartaseste prin Miracolul euharistie la Sfanta Liturghie, este in stare sa nimiceasca forta distructiva a unui pacat atat de mare cum este avortul si sa suprime nefastele lui consecinte, concretizate in pruncuciderea generalizata.
Proavortionismul analizat pana aici, creat si promovat printr-o actiune chirurgicala, vine in intampinarea proavortionismului hormonal, al utilizarii mijloacelor contraceptive, in realitate contragestive, prin care se perfectioneaza pruncuciderea generalizata, constituind impreuna ultimul cult al varsarii sangelui nevinovat pe pamantul strabun.
Coroborarea reciproca intre acestea doua ramane de urmarit intr-o preocupare ulterioara, intrucat o interventie salutara, in vederea regenerarii vietii noastre traditionale, este mai mult decat de dorit, ea se impune printr-un imperativ categoric.
Ilie Moldovan
-
Consecintele avortului
Publicat in : Morala -
Reglementarile privind avortul in tarile Uniunii Europene
Publicat in : Morala -
Rugaciunea femeii care a avortat
Publicat in : Viata liturgica -
Barbatul care avorteaza
Publicat in : Morala
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.