Tehnologia si mecanicismul

Istoria umana prezinta schimbari de diverse forme. Acestea nu se fac, insa, totdeauna in acelasi ritm. Exista perioade de schimbari vertiginoase si perioade de relativa stabilitate. Din vremurile stravechi pana in cele moderne, ritmul schimbarilor semnalate in istorie a fost relativ lent. Dar de la epoca revolutiei industriale incoace, ritmul acesta a devenit tot mai intens, iar in ultimele decenii s-a accelerat atat de mult, incat omul nu il mai poate urmari. Schimbari care se realizau in trecut pe durata a secole intregi, au loc astazi in cateva ore. La inceputul anilor '70 se estimase ca volumul total de informatie aflat la dispozitia omului se dubla in zece ani. Acum, prin dezvoltarea informaticii, dublarea informatilor se face intr-un timp mult mai scurt. Aceasta mare viteza cu care se schimba lucrurile nu lasa suficient timp pentru urmarirea lor. Si fiindca omul nu poate urmari schimbarile si nu se poate adapta la ele, isi pierde propriu-zis sinele, fara sa sesizeze acest fapt.

Civilizatia contemporana este caracterizata drept tehnologica. Aceasta caracterizare se datoreaza principalei ei insusiri, tehnologia. Desigur, si aceasta constituie un element al culturii si civilizatiei umane. Deja primele unelte sau primele mecanisme faurite de om constituie elemente ale civilizatiei lui. Dar, prin revolutia industriala si prin dezvoltarea impresionanta a tehnologiei, s-a creat o situatie noua in viata omului si in raportarile lui la lume. In vreme ce initial uneltele si mecanismele erau intrebuintate in principal la implinirea scopurilor omului si slujeau nevoilor lui, dupa revolutia industriala lucrurile s-au schimbat. Puterile care sunt smulse naturii si masinile care se construiesc il duc pe om la cautarea sau chiar inventarea unor scopuri si a unor nevoi de prisos, care se pot de-acum realiza si satisface. In paralel, cei ce controleaza puterile si mecanismele, cultiva si promoveaza in lume idealul vietii comode si senzuale. Mediatizeaza noi scopuri si inventeaza noi nevoi care servesc acestui ideal. Si intrucat viata comoda si senzuala nu are limite, omul ii cade victima, angajandu-se in nesfarsite eforturi si cautari, fara a fi vreodata satisfacut.

Incepand cu epoca revolutiei industriale omul controleaza si exploateaza tot mai mult bogatia naturala. Neincetat dezvoltata tehnologie ofera posibilitati uriase, care ii acopera nevoile si confera confort vietii lui. in special informatica actuala si internetul au dus la formarea unui nou mod de viata, contribuind totodata la procesul globalizarii. Dar, in cele din urma, nici nevoile omului nu sunt acoperite integral, nici problemele nu sunt limitate, ci doar se semnaleaza o anumita transferare a problemelor si o metamorfoza a nevoilor. Odinioara domnea frica malariei, apoi a tuberculozei, acum a cancerului, a bolilor de inima, a maladiei SIDA etc. Rezolvarii unei probleme ii urmeaza ivirea alteia, iar solutionarii acesteia aparitia uneia noi. Pe de alta parte, nevoile omului se inmultesc continuu din pricina tehnologiei insasi. Prin rafala reclamelor patrund nu doar in domeniul prisosului, ci si al fantasticului absolut.

Desigur, intre timp sunt semnalate si anumite evolutii. Sunt imbunatatite conditiile de trai, sporeste media de viata, sunt inventate noi medicamente, sunt gasite noi modalitati de tratare a bolilor, sunt transplantate organe ale corpului uman si este cultivata iluzia unei anumite nemuriri pamantesti. Dar toate acestea nu constituie solutii, ci transferari ale problemelor care il preocupa pe om. in paralel se ivesc noi dificultati si apar noi probleme. Dar si nevoile umane se extind treptat sau iau o forma noua, fara a se modifica in esenta lor. in cele din urma omul ramane tot atat de neputincios in fata mortii, pe cat era si odinioara. Iar epoca noastra, in ciuda realizarilor ei impresionante, se prezinta in ultima analiza la fel de slaba ca si cele anterioare.

In lumea noastra suprematia nu o mai are arta-mestesug, ci masina. Arta-mestesug imita natura, sau chiar incearca sa o completeze, pe cand masina vine in opozitie cu natura, cu toate ca este obligata sa se supuna legilor acesteia. Desigur arta-mestesug, ca indemanare, creeaza si masina. Dar aceasta din urma nu epuizeaza continutul artei-mestesug, ci constituie o partiala obiectualizare a ei, adica o depersonalizata materializare partiala a ei, care a trecut deja la substituirea ei. Civilizatia, ca si lumea de astazi, este mecanicista. Suprematia nu o au oamenii ce tin de sfera mai larga a artei-mestesug, ci oamenii masinii. Reprezentantii spectrului mai larg al artei-mestesug, ca de pilda artistii plastici sau scriitorii de literatura, nu au loc in programarea si pregatirea viitorului. Sunt folositi doar la conservarea muzeelor si a monumentelor trecutului. De aceea civilizatia noastra mecanicista nu mai infrumuseteaza natura, ci o distruge din punct de vedere estetic si conlucreaza la criza ecologica.

De regula este infierat raul uz de tehnica si este elogiat bunul uz al acesteia, ca binefacator pentru om si viata. Acest lucru nu este intru totul corect. Cu siguranta buna intrebuintare a tehnicii este binefacatoare. Pericolul nu provine, insa, doar din reaua ei intrebuintare, ci si din intrebuintarea ei excesiva. Excesul duce totdeauna la efecte negative. Virtutea constituie calea de mijloc dintre exces si lipsa. Tehnologia insa, in forma ei contemporana, are innascut excesul. De aceea se intampla, cum nimerit s-a observat, ca "pericolul tehnologiei sa se afle mai mult in succes decat in nereusita, cu toate ca succesul este necesar sub presiunea nevoilor umane". Omul nu doar directioneaza tehnologia, ci este si el directionat de ea. Este sedus de realizarile ei si devine robul lor. in numele libertatii progresului stiintei si tehnicii isi distruge propria sa libertate. Nu doar tehnologia slujeste ca unealta omului, ci si omul ca unealta tehnologiei. Si desi vede ca este dus catre o situatie fara iesiri, este nevoit sa mearga inainte. Functioneaza ca o masina "dupa chipul si asemanarea" masinilor pe care insusi le construieste.

Tehnologia exprima pozitia omului fata de lume. Materializeaza dorinta lui de-a lucra in mod egocentric si opresiv. De aceea prezenta ei, desi pare sa ajute celor ce o au, constituie un instrument pentru asuprirea celor carora le lipseste si a intregii creatii. Inmultindu-se puterile posesorilor ei, se inmultesc si posibilitatile de exploatare a celor mai slabi si a mediului inconjurator. Deosebit de periculoasa devine in mainile celor puternici ai pamantului, caci le face puterea de neinfrant. Dar si oferind continuu noi aplicatii in viata cotidiana, dicteaza neincetat cautarea sau chiar provocarea unor noi nevoi.

Pentru prima data in epoca noastra se nascocesc solutii care provoaca, la randul lor probleme si sunt oferite posibilitati de satisfacere a unor nevoi de prisos sau a unor nevoi imaginate. Omul nu se margineste la acoperirea nevoilor lui de baza, ci considera nevoi de baza toate nevoile pe care si le poate acoperi. Doar pe cele pe care nu este in stare sa si le acopere - si doar atata vreme cat nu si le acopera - le considera, de regula, neutre sau de prisos. Pozitia aceasta nu decurge doar din opinia lui personala, ci si din modul organizarii vietii contemporane. Noua constituire a vietii sociale si mentalitatea contemporana dau nastere unor nevoi si unor probleme care in trecut erau aproape necunoscute sau chiar de neinteles.

Mentalitatea contemporana este direct legata de cresterea supradimensionala a posibilitatilor omului, realizata de tehnologia moderna. in modul acesta, amestecul tehnologiei da nastere unor noi stari morale si sociale. Ofera noi posibilitati vietii, sanatatii si distractiei. Dar creeaza si noi pericole pentru om si societate. Tehnologia cultiva duhul arogantei sau trufiei. Omul isi uita limitele firii sale si isi construieste viata ca stapan absolut. Se ia pe sine insusi ca masura a tuturor lucrurilor. inceteaza de-a mai considera lumea ca dar al lui Dumnezeu. O autonomizeaza si o considera proprietatea lui. Abordeaza creatia si puterile ei egocentric si cautand placerea trupeasca.

In epoca noastra tehnologia, avand ca instrument masina, a depasit masurile suportabile pentru om. A evoluat, transformandu-se in tehnocratie sau, mai precis, in mecanicism si l-a subordonat pe om logicii mecaniciste. Si desi pare ca omul stapaneste lumea prin aceasta logica si prin masini, in realitate este stapanit impreuna cu lumea, de masini si de logica mecanicista. Mecanicismul a devenit o tumoare care ameninta nu doar civilizatia din care a provenit, ci si omenirea care a creat-o. Precum tumoarea care apare in organism se dezvolta pe seama acestuia, pana cand il epuizeaza si il distruge, tot astfel si mecanicismul duce omul si civilizatia lui la distrugere si disparitie. Mecanicismul nu este dinamica masinilor. Nu este lucrarea ce o produc sau inlesnirile pe care le ofera acestea. Este duhul rece pe care il impun. Este logica mecanicista care anihileaza spiritul uman si distruge persoana umana.

Civilizatia contemporana este orientata pe satisfacerea simturilor trupesti si a dorintelor omului cazut. Civilizatia aceasta slujeste vietii lui in modul corespunzator firii lui cazute. Satisface lenea sau trandavia. Cultiva trufia, imbratiseaza patimile. Nutreste lacomia si ucide duhul. Astfel creeaza toate conditiile aparitiei omului "sufletesc", in sensul paulin al cuvantului, in care duhul a fost omorat. il inchisteaza pe om in imanent, il denatureaza si il face sa dispara ca persoana. Si pe cand acesta este denaturat si piere ca persoana, obiecte moarte sunt personificate si promovate sa ii satisfaca nevoile sufletesti.

De regula se remarca faptul ca, pentru refacerea unui mai bun echilibru cultural, pe langa progresul tehnologic este nevoie si de progresul moral. Dar cand omul se misca egocentric, progresul moral este subminat. Relatiile interpersonale si sociale, precum si raportarea la mediul inconjurator, intra pe fagasul lor firesc doar prin eliminarea egocentrismului si cultivarea iubirii dezinteresate. Iubirea aceasta il unifica pe om si inlatura dezbinarile si opozitiile din cotidian. Fara ea, aparitia crizei vietii devine inevitabila.

Adesea se pune intrebarea privitoare la limitele dezvoltarii stiintei si tehnologiei. Marea problema a omului astazi nu este, insa, semnalarea exterioara a acestor limite, ci regasirea sinelui, reasezarea sa inlauntrul lumii, refacerea legaturilor corecte cu aproapele, cu natura inconjuratoare si cu Dumnezeu. Este refacerea lui ca persoana si redobandirea stapaniei lui asupra masinilor si puterilor pe care le smulge naturii.

Civilizatia contemporana, prin caracterul ei impersonal si uniformizator, prevede doar o responsabilitate si o conlucrare care au caracter formal. Impune principii si norme de conduita care se bazeaza pe logica, inlaturand orice alt domeniu de manifestare a fiintei umane. Manuirea, de pilda, a unei masini cultiva un oarecare simt al raspunderii, pentru ca masina nu acopera greselile sau iresponsabilitatea. Dar simtul acesta este superficial si nu il impiedica pe cel ce manuieste masina sa-si aleaga drept scop profitul sau inselaciunea si sa nu-i pese daca ii vatama pe ceilalti sau daca devine pricina a sporirii raului. Procesul acesta trece cu vederea profunzimea interioara a omului.

Mecanicismul ii apropie pe oameni intreolalta, fara sa ii uneasca sau sa armonizeze deosebirile dintre ei. Desfiinteaza granitele dintre state, fara a cultiva unitatea dintre popoare la nivel sufletesc. Ceea ce s-a incercat prin internationalismul comunist la nivel politic, s-a promovat prin mecanicism la nivel cultural si se incearca acum sa se transmita prin globalizare. Internationalismul comunist nu a reusit in cele din urma sa inlature impartirile de natura etnica, ci a provocat si mai intense conflicte etnice, pentru ca nu a izbutit sa ii uneasca, pe oameni pe plan spiritual. Iar cultura sau civilizatia mecanicista este firesc sa nu ii uneasca din punct de vedere cultural pe oameni, ci sa favorizeze dezbinari si revolte, pentru ca nu trece la un oarecare plan superior. Acest lucru se constata astazi prin actuala globalizare. Astfel, starile conflictuale existente in epoca noastra devin mai intense decat cele de odinioara. Si intrucat astazi omenirea detine mai multe si mai cumplite mijloace de distrugere, aceste stari conflictuale capata un mai amplu caracter dramatic.

Masinile servesc, asadar, unor nevoi practice ale omului, fara a fi in stare sa cultive persoana. Iar solutiile de-a gata si inlesnirile pe care le ofera corespund unor probleme reale sau imaginare, fara a putea imbogati lumea interioara a omului sau aborda problemele mai profunde ale fiintei lui. Astfel, cel ce ramane la ele devine prizonierul unor zbateri la nesfarsit, fara a putea dobandi o intuitie sau un control mai general al lumii si vietii. Inceteaza de-a mai fi stapan al civilizatiei si devine instrument al ei. Devine robul duhului perfectionist al realizarilor lui si se preda legitatii lor.

Indeosebi prin dezvoltarea informaticii este promovata o cunoastere impresionanta, dar totodata inconsistenta, care creeaza un fel de gnosticism contemporan. in acelasi timp capata contur o anumita societate nedeterminata si instabila care, desi in realitate este utopica, determina hotarator societatile umane reale. Prin toate acestea omul a crezut ca va putea instaura raiul pe pamant, aranjand exterior lucrurile si nepasandu-i de raul ce se incuibeaza inlauntrul lui. A crezut ca prin puterea stiintei si tehnologiei va transforma lumea si va preschimba pietrele in paini, pentru a-si satisface deplin nevoile sale. A uitat ca nu poate trai numai cu paine. A cedat ispitei demonice si a incercat sa paseasca independent de Facatorul sau si de voia Lui.

Dar in afara de revolutia industriala si multele revolutii ale veacului nostru, care au provocat nenumarate tulburari si au schimbat chipul vietii umane, exista si actuala revolutie biologica. Aceasta este strans legata de revolutia informatica, care se desfasoara vertiginos in epoca noastra. Se prevede ca revolutia aceasta va repeta cuceririle revolutiei industriale la vin alt nivel. De data aceasta, insa, masinile nu vor asuma o activitate musculara, ci una spirituala. De aceea consecintele ei este firesc sa fie mai profunde si mai importante.

Revolutia biologica nu se limiteaza la relatiile omului cu lumea, ci cuprinde si relatiile omului cu el insusi. Omul, care a intervenit atat de impresionant si de provocator in lumea naturala, intervine acum si in el insusi. Si desi se prezinta pe sine drept creator, in acelasi timp se transforma in materie prima pentru construirea unei naturi secunde. Astfel problema omului devine si mai acuta. Dupa obiectualizarea naturii si mediului inconjurator, prompveaza obiectualizarea lui insusi. Amesteca tehnologia in insasi nasterea si formarea lui, denaturand relatiile lui personale, familiale si sociale.

Este caracteristica seductia pe care o exercita astazi tehnologia genetica. Stiinta aceasta a aparut din evolutiile ulterioare ale biotehnologiei, cunoscuta omului din cele mai vechi timpuri, care urmarea producerea si imbunatatirea articolelor alimentare prin utilizarea de organisme vii. Tehnologia genetica isi concentreaza interesul asupra interventiilor mecanice pentru modificarea constitutiei genetice a organismelor prin aplicarea mecanicii genetice. Ea a deschis drumul producerii de noi medicamente si de noi articole alimentare, descifrarii codului genetic, controlului genetic, diagnozei prenatale, terapiei genetice, interventiilor in trasaturile intelectuale si psihice. Prin mecanica genetica omul intervine in materialul genetic al organismelor, izoleaza si transfera gene din celulele unui organism in celulele altuia si creeaza organisme noi, cu noi calitati si capacitati, care sunt mostenite si de urmasi.

Prin interventia in materialul genetic si prin modificarea lui se creeaza, insa, imprevizibile pericole biologice, ecologice si sociale, care nu sunt contrabalansate nicidecum de efectele binefacatoare. Si, desi este nevoie de timp si cercetare multilaterala pentru evaluarea si folosirea realizarilor stiintifice, amestecul unor interese politice si economice, ca de altfel si trufia cunoasterii, grabesc si simplifica procedurile si duc la stari negative si la impasuri.

Deosebit de periculoase sunt interventiile genetice facute asupra omului. Deja se fac experiente pe embrioni umani si se preconizeaza construirea unor categorii speciale de oameni. Dar acestea ameninta extrem de serios omul, si aceasta ih forma lui primordiala, cea mai lipsita de posibilitatea apararii. Aici nu mai sunt puse in pericol oarecare interese ale lui sau viata lui, ci insasi identitatea lui. Totodata devine perceptibila amenintarea libertatii si valorii umane.

Violand specificul materialului genetic al diferitelor organisme si incercand crearea unora noi sau modificate genetic, omul intervine in expresia biologica a "ratiunii" lor creatoare. Cu alte cuvinte, manuieste dupa propria judecata vehiculul material al "ratiunilor fapturilor", nepasandu-i de cauza lor primordiala si de rostul lor. Astfel interventia lui nu se mai limiteaza la nivelul raporturilor exterioare, ci patrunde in fapturile insesi, spre a-si pune amprenta pe insusirile lor ontice.

Un domeniu deosebit de delicat si hotarator il reprezinta in epoca noastra cercetarea stiintifica. De altfel, aceasta se afla la baza dezvoltarii stiintifice si tehnologice. Iar aceasta importanta a ei a contribuit si contribuie la infinitul respect fata de ea. Dar acest respect infinit pentru ea da nastere si caracterului ei decisiv. Astazi cercetarea este respectata nu doar ca mijloc in vederea atingerii unui anumit scop, dar si considerata in sine; cercetarea de dragul cercetarii. Desigur, nimeni nu pune la indoiala ca si astfel poate aparea vreun bine neasteptat, precum si vreun rau neasteptat. Dar nici nu trebuie sa se uite ca astfel cercetarea este desprinsa de orice ingradire morala.

Vechii greci spuneau ca "toata stiinta ce se desparte de virtute viclesug se arata a fi, nu intelepciune". Cand stiinta este absolutizata, atunci ce o mai poate abatea de la rau? Cand ii este ingaduit omului sa faca orice poate sa faca, asadar cand i se ingaduie savarsirea a tot lucrul, ce il mai poate impiedica de la lucrurile rele? Dar chiar de trebuie sa existe anumite ingradiri ale acestei atotlucrari - lucru cu care majoritatea este de acord - cine va stabili aceste ingradiri? Oare statele? Desigur si ele trebuie sa intervina juridic. Dar interventia lor este conventionala si relativa. Ceva ce este interzis intr-un stat este permis intr-altul. Interesul politic si economic a dovedit deja cat de lesne sunt incalcate ingradirile morale si sunt legiferate practici sau conceptii nedrepte.

Insa cercetarea stiintifica devine si mai incontrolabila cand se ia in vedere faptul ca este sustinuta si directionata de persoane sau organisme care urmaresc profitul material, de societati multinationale sau servicii impersonale ale statului, si se realizeaza adesea in centre de cercetare necunoscute sau inaccesibile publicului. Aceasta situatie capata o forma amenintatoare prin larg promovata desfiintare a ideii, precum si a denumirii de universitate, si prin omogenizarea ei la nivelul de "invatamant de gradul al treilea", unde toate sunt dirijate de catre piata, in vreme ce spiritul sucomba.

Singurele ingradiri substantiale si eficiente pentru om sunt ingradirile morale pe care el insusi si le formeaza inlauntrul lui. Iar aceste ingradiri nu apar la intamplare, ci sunt cultivate printr-o anumita educatie si se sprijina pe un anumit crez. In ultima analiza, adica, ajungem la persoana umana. De aceea orice indreptare a lucrurilor este o chestiune de indreptare a noastra insine, oricat de ineficace ar parea multora acest fapt. De altfel aceasta este cea mai realista abordare. Daca fiecare va voi sa se controleze pe sine insusi, atunci, chiar si in cel mai rau caz, va fi creata o unitate pozitiva in societate.

Desigur nicicand nu inceteaza sa existe oameni vicleni, care provoaca rele. Dar multe rele ce s-au facut si se fac in lume nu se datoreaza atat vicleniei (rautatii) anumitor oameni, cat indiferentei, iresponsabilitatii si ignorantei celor ce le accepta, le promoveaza sau le tolereaza.

Georgios Mantzaridis