Dupa Invierea si Inaltarea lui Hristos la cer, Maica Domnului a ramas mangaierea si alinarea intregii Biserici. Ea se afla in mijlocul Bisericii, daruind tuturor ajutorul ei. Sfantul Grigorie Palama mentioneaza trei slujiri si lucrari specifice ale Preasfintei noastre Nascatoare de Dumnezeu.

In primul rand, cunoastem ca marirea ei, care s-a implinit prin Nasterea Fiului si Cuvantului lui Dumnezeu, era mai presus de „nevointa cea mai plina de ravna si care se putea lucra in multe chipuri”. Dar Preasfanta Fecioara, cu toate ca dobandise mare har de la Dumnezeu, a dus o viata de aspra nevointa dupa Inaltarea lui Hristos la ceruri.

In al doilea rand, se ruga pentru toata lumea si se ingrijea de feluritele nevoi ale acesteia. Mentioneaza in acest sens Sfantul Grigorie: „… prin rugaciunile ei grabnice pentru toata lumea deopotriva”.

In al treilea rand, Maica Domnului era sprijinul si mangaierea Sfintilor Apostoli care propovaduiau Evanghelia la toata zidirea. Este foarte insemnat acest aspect al ajutorului dat de Maica Domnului, la care, in mod obisnuit, nu se face referire, deoarece este vadit lucru ca isihia si tacerea pe care le-a ales Maica Domnului pentru restul vietii sale in Biserica reprezentau sprijin pentru „lucrarea” duhovniceasca si pentru propovaduirea Evangheliei. Si scrie Sfantul Grigorie: „prin indemnurile si povetele ei catre dumnezeiestii propovaduitori care mergeau pana la marginile lumii, Maica Domnului era sprijin si mangaiere pentru toti, fiind vazuta, si auzita, si impreuna-lucrand in orice chip la propovaduirea Evangheliei” (Sfantul Grigorie Palama, Omilia 37, 5).

Evenimentul Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu este binecunoscut. Adormirea ei a fost slavita si preamarita, asa cum i-a fost si viata. Pentru ca, pe cat de slavita este viata pamanteasca a omului, pe atat va fi si sfarsitul lui.

Sfantul Grigorie Palama, la inceputul cuvantului lui despre Adormirea Maicii Domnului spune ca mai mult decat orice iubeste si este dator „sa binevesteasca Bisericii marirea si pururea-fecioria Maicii Domnului” (Sfantul Grigorie Palama, Omilia 37, 1), iar apoi ne cere sa luam aminte la faptul ca, daca moartea cuviosilor este cinstita si pomenirea dreptilor cu laude se savarseste, mult mai mult trebuie sa se implineasca acest lucru pentru Maica Domnului care este Sfanta Sfintelor si prin care vine sfintirea Sfintilor.

Sfantul Grigorie Palama, vorbind despre Adormirea Nascatoarei de Dumnezeu, nu doar ca o numeste „slavita”, ci arata ca este „mutare la viata”: „… praznuind astazi aceasta adormire, mutarea ei la viata”. Moartea ei este purtatoare-de-viata „in ceruri si calauzitoare catre viata nemuritoare”.

Aceasta „mutare la viata” este invierea si inaltarea cu trupul la cer a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Potrivit invataturii Sfantului Grigorie Palama, dar si a altor Sfinti, nu praznuim doar ridicarea la cer a sufletului Maicii Domnului, ci si a trupului ei. Sfantul Grigorie scrie ca Nascatoarea de Dumnezeu s-a mutat la cer in „Imparatia ce i se cuvenea” si a sezut de-a dreapta Imparatului a toate „in haina aurita si prea infrumusetata” (Ps. 44, 11). „Haina aurita” inseamna „trupul ei luminat de lumina dumnezeiasca”, iar „prea infrumusetata” arata impodobirea ei „prin toate virtutile”. Astfel, cu trupul s-a suit la Cer si este singura care si cu trupul se afla la cer alaturi de Fiul ei. „Singura, ea, acum cu trupul proslavit de Dumnezeu se afla in cer impreuna cu Fiul ei”.

Talcuind acest pasaj, spune ca mormantul si moartea nu au putut sa tina trupul ei incepator-de-viata si datator-de-viata, care este este iubit salas al cerului cerurilor. Daca un suflet care a primit dumnezeiescul har, dupa iesirea din trup se ridica la cer, cu atat mai mult Maica Domnului s-a ridicat la cer si cu trupul, ea, care a primit in trupul ei pe Fiul lui Dumnezeu cel mai-inainte-de-veci si Unul Nascut, Care este izvorul vesnic al harului, si nu doar ca L-a primit inlauntrul ei, dar L-a si nascut.

Astfel, vorbim despre invierea si inaltarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Cu alte cuvinte, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu se afla cu trupul in ceruri. Si Sfantul scrie: „Pentru aceasta, trupul care [L-]a nascut [pe Dumnezeu] este cu indreptatire impreuna-slavit cu o slava vrednica de Dumnezeu” (Sfantul Grigorie Palama, Omilia 37, 9). Intocmai cum Fiul ei, Care a luat trup din ea, nu a putut ramane pe pamant, ci S-a inaltat la cer, la fel s-a petrecut si cu Maica Domnului. „Pentru aceasta, a fost inaltata din mormant de-a dreptul mai presus de ceruri” (Sfantul Grigorie Palama, Omilia 37, 9).

Astfel, prin inaltarea ei, le-a unit pe cele de jos cu cele de sus. Trebuia ca si Nascatoarea de Dumnezeu, care a incaput intru sine pe Cel Ce toate le umple, sa fie mai presus de toate si sa le depaseasca pe toate prin virtutile ei. Faptul ca este mai presus de toate si mai inalta decat toti Sfintii si decat toti ingerii se vadeste in faptul inaltarii ei cu trupul la ceruri. Se vadeste, adica, din faptul ca „dupa moarte a devenit nemuritoare si ca ea singura salasluieste cu trupul in ceruri alaturi de Fiul si Dumnezeul ei, si de acolo revarsa din belsug harul celor care sunt vrednici de el…” (Sfantul Grigorie Palama, Omilia 37, 11).

Invatatura aceasta a Sfantului Grigorie Palama despre invierea si inaltarea Nascatoarei de Dumnezeu cu trupul la cer – care s-a petrecut prin harul si lucrarea Fiului ei – reprezinta invatatura Bisericii. Sfantul Nicodim Aghioritul a selectat pasaje din scrierile Sfintilor Parinti, atat din invatatura lor, cat si din troparele pe care le-au compus – din cele ale Sfantului Cosma Melodul, ale Sfantului Andrei Criteanul, ale Sfantului Marcu Eugenicul –, precum si alte tropare in care se pune in lumina invatatura Bisericii ca mutarea la ceruri a Nascatoarei de Dumnezeu inseamna ridicarea sufletului la cer, dar si invierea si inaltarea trupului ei, prin urmare, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu se afla deplin cu trupul la cer”.

Poate parea provocator acest cuvant al Sfantului Grigorie Palama ca doar Maica Domnului se afla in cer cu trupul alaturi de Hristos, daca ne gandim la faptul ca Prorocul Ilie a fost rapit cu trupul la cer, fapt cunoscut din Sfanta Scriptura. Insa Sfantul Grigorie Palama talcuieste minunat si acest lucru. Vorbind despre Inaltarea lui Hristos si mai ales despre faptul ca, desi exista mai multe inaltari, totusi Inaltarea lui Hristos este unica, Sfantul Grigorie Palama se refera si la cazul Prorocului Ilie. Si scrie: „Dar [Prorocul Ilie] nu a depasit hotarele intinderii care inconjoara pamantul; inaltarea fiecaruia dintre acestia a fost o ridicare de la pamant fara insa a iesi din imprejurimile pamantului”. Din aceasta talcuire se arata ca inaltarea Prorocului Ilie a fost, intr-un anume fel, o mutare din loc, am putea spune ca a fost un fel de moarte, si, fireste, prin inaltarea lui nu a depasit limitele atmosferei din jurul pamantului. De aceea, [dintre oameni,] doar Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a inviat si s-a inaltat cu trupul la cer si este proslavita dimpreuna cu Fiul ei, ca Maica a Lui dupa firea omeneasca.

Inaltpreasfintitul Ierotheos Vlachos

.