Ortodoxia cinsteste Adormirea Maicii Domnului, ca garantie a propriei noastre Invieri. Importanta Preasfantei Fecioare Maria determina purtarea deasa a numelui si alegerea ei ca ocrotitoare spirituala a Marinei. Romanii ortodocsi sarbatoresc intr-un amestec ciudat de evlavie si snobism, de smerenie si mandrie, de traire si indolenta.
Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului este inchinata momentului in care ea trece din viata aceasta la cele ceresti. Cum insa moartea nu putea tine pe cea care nascuse Viata, Adormirea se transforma in Inviere, asa ca am putea sa numim aceasta zi Invierea Maicii Domnului. Importanta este cu atat mai mare cu cat, in crestinism, ziua adormirii unui sfant este ziua nasterii sale in Imparatia lui Dumnezeu, o semnificatie mai puternica decat ziua nasterii trupesti. Motiv pentru care majoritatea sfintilor sunt cinstiti in ziua adormirii lor. Remarcati pana si terminologia folosita, "adormire”, pentru ca Hristos insusi ne invata ca moartea este doar un somn mai aparte, pana la Inviere. Practic, in crestinism nu exista moarte, in sensul destramarii complete a fiintei umane. Documentele Bisericii consemneaza istoria acestei sarbatori. Adormind Fecioara, trupul ei a fost asezat dupa cuviinta intr-un mormant din gradina Ghetsimani si a fost prohodita de Sfintii Apostoli, dintre care a lipsit Toma, cel care ratase si prima aratare catre ucenici a Domnului. Sosind dupa trei zile Toma, a cerut sa mai vada odata trupul Preasfintei. Pe care insa nu l-a mai vazut, deoarece mormantul a fost gasit gol. Generalizarea sarbatorii a avut loc in secolele 6-7 cand imparatul bizantin Mauriciu, a rezidit Biserica Maicii Domnului din gradina Ghetsimani si a fixat data praznicului la 15 august. Iconografia simbolizeaza aceasta luare cu trupul la cer a Fecioarei, prin pictarea unui prunc infasat in alb, simbolul Invierii si al sfinteniei, care este tinut in brate de catre Insusi Hristos. Oare ce fiu nu doreste sa-si imbratiseze mama sa? Insasi numele Fecioarei, Maria, arata starea ei deosebita in randul sfintilor. Dupa unii lingvisti, termenul este de origine ebraica si inseamna "doamna”,"stapana”. Dupa altii, termenul are origine egipteana si inseamna "cea iubita”. Ambele versiuni corespund staturii Fecioarei: iubita de Dumnezeu, aleasa spre a fi Doamna umanitatii, Imparateasa duhovniceasca a crestinatatii, Mama tuturor crestinilor. Rezonanta numelui este atat de mare, incat milioane de persoane poarta acest nume, iar unele institutii au ales-o pe Maica Domnului ca ocrotitoare duhovniceasca. Printre ele se regaseste si Marina romaneasca, desi am putea glumi amar daca spunem ca din ea a ramas aproape numai numele. Flota civila nu prea mai este, iar cea militara nu se simte nici ea prea tanara…bine ca suntem in NATO. Nu lipsita de importanta este si motivatia pentru care Sarbatoarea Adormirii prilejuieste evenimentele cu specific marinaresc. La 15 august 1902 primarul Constantei, Cristea Georgescu, din dorinta de a atrage turisti, anunta primarilor din resedintele de judet din toata tara "cu ocazia serbarii Sfintei Maria, patroana Marinei, in apele Constantei si pe uscat se organizeaza niste serbari demne de vazut precum regale, alergari, corabia Argonautilor si altele”. Tot atunci, la bordul crucisatorului "Elisabeta” a avut loc o slujba de Te-Deum la care a luat parte si ministrul de Razboi Dimitrie A. Sturdza. De atunci, din an in an, serbarile au sporit in amploare si semnificatii, adeseori Ziua Marinei fiind pusa sub inaltul patronaj al oficialitatilor de stat, precum Regina Elisabeta, Regele Carol al II-lea sau Ministerul Apararii Nationale.Insa, perioada anilor ”60-”90 a fost o perioada neagra in istoria Zilei Marinei, prin politizarea si accentul propagandistic al evenimentului, in detrimentul incarcaturii spirituale ortodoxe, motiv pentru care a fost despartita de sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului. Revenirea la traditie s-a petrecut in 1990, iar in anul 2004, prin Legea 328, ziua de 15 august a fost reinstituita ca Ziua Marinei Romane. Dar ce fac romanii de ziua Adormirii Fecioarei? Cam ce fac in toate marile sarbatori crestine. Practica un amestec ciudat de evlavie si snobism, de smerenie si mandrie, de traire si indolenta . Unii merg la sfintele slujbe, iar altii abia asteapta distractia de Ziua Marinei. Daca luam in calcul ca peste doua milioane de romani isi serbeaza astazi onomastica, pricepem iute ca distractia si gratarele sunt gata de start, indiferent daca s-a tinut Postul Adormirii sau nu. Ar trebui sa reconsideram semnificatia zilei onomastice. A purta numele unui sfant iti confera onoare si demnitate, dar iti aduce si o sumedenie de responsabilitati. Moralmente, este grav sa ai nume de sfant si comportament de drac. Faptele noastre ar trebui sa produca pretuirea celor din jur, nu doar numele. Altfel este tentativa de furt de identitate. Ne impaunam cu numele, doar pentru a parea si noi cineva. Dar greseala majora a multora dintre cei sarbatoriti pleaca din impresia ca ei sunt in centrul sarbatorii. Ba unii chiar au tupeul sufletesc sa pretinda ca ei sunt cei vrednici de cinstire, practic o inlocuire prin eliminare a sfantului sarbatorit. Sunt si destui care habar nu au cine a fost sau cu ce s-a ocupat sfantul respectiv. De aceea, Sf. Ioan Gura de Aur, in a carui epoca erau destui crestini doar cu numele, indemna ca cinstirea sfantului sa se faca prin imitarea lui, prin practicarea crestinismului. Statistica ne demonstreaza aceasta trista stare de fapt. Ultimul sondaj IRES, daca este exact, arata ca unii romani amesteca periculos ortodoxia cu superstitiile si necunoasterea crestinismului. 25, 6% dintre ortodocsi nu cred in viata dupa moarte, 32,4% nu cred ca exista iad, 19,1% nu cred ca exista Rai, 24,8% cred in reincarnare, 14% nu cred in ingeri, 43,9% nu cred ca exista diavol, 21,7% poarta talismane norocoase, 47,9% cerceteaza horoscopul dar doar 17% tin cont de el, 40,8% nu s-au gandit niciodata la moarte si, culmea, 44,6% nu cred in Inviere. Adica exact contrar invataturilor ortodoxe. Ceea ce inseamna ca noi, clericii, avem foarte multe de facut in privinta educatiei spirituale a propriilor enoriasi. Dar destul cu constatarea erorilor (defect profesional s-ar putea spune). Sa ne bucuram de Adormirea intru Inviere a Maicii Domnului, caci aceasta este garantia propriei noastre Invieri. Daca mama noastra spirituala a inviat, sigur vom invia si noi. Spre bucurie vesnica, de-i vom fi credinciosi, sau spre lipsa vesnica a bucuriei, de nu vom crede, caci unde lipseste dragostea apare chinul sufletesc. Si pentru ca maica Domnului este Maica Dragostei, va imbratisez, dar mai cu seama pe cei ce poarta sfantul nume. Adaug si o crestineasca urare: Sa cresteti frumosi si sanatosi duhovniceste, intru multi si binecuvantati ani, spre vesnica fericire, prin ocrotirea Preasfintei Fecioare Maria!
(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.