Sfantul Antonie cel Mare este praznuit pe 17 ianuarie. Sfantul Antonie s-a nascut in anul 251 in localitatea Coma de pe valea Nilului din Egipt. Parintii sai au trecut la cele vesnice cand el ajunge la majorat. Dupa ce aude cuvintele "Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi" (Matei 19, 21), isi imparte averea saracilor, pastrand doar cele necesare pentru vietuirea surorii sale. Mai tarziu, renunta cu totul la viata lumeasca si alege sa-si petreaca viata in pustie. Mentionam ca in vremea sa, desertul era socotit locul mortii pentru ca aici se aflau mormintele, dar si locul unde diavolul ataca direct. Parintii ne descopera ca in lume si in obstile monahale, diavolii ataca prin anumite persoane, insa, in pustie ataca personal, direct, fata catre fata. Sfantul Antonie va duce o lupta aspra cu demonii in pustie. Dup ace vietuieste o vreme langa un batran sihastru, alege sa se nevoiasca intr-un mormant pagan. Biruinta sa asupra demonilor, va face ca pustiul sa devina un loc duhovnicesc. Sfantul Antonie a intemeiat pentru cei care doreau sa-l urmeze in implinirea poruncilor lui Dumnezeu, doua manastiri, una la est de Nil, la Pispir, iar cealalta pe malul stang, nu departe de Arsinoe. Pentru dragostea sa fata de ucenici a fost socotit un mare parinte duhovnicesc si invatator.
Pentru a apara Ortodoxia, paraseste pustiul si merge in Alexandria unde marturiseste credinta ortodoxa de la sinodul din Niceea si isi arata sprijinul fata de Sfantul Atanasie.
Sfantul Antonie cel Mare a trecut la cele vesnice pe 17 ianuarie anul 356, in tinutul muntos "Al Qolzum". Viata Sfantul Antonie a fost scrisa de Sfantul Atanasie cel Mare, ca unul ce cunostea pe Sfantul Antonie de aproape. Astfel, Antonie a ajuns sa fie socotit in toata lumea ca incepatorul si dascalul cel adevarat al vietii pustnicesti.
Din anul 2017, un fragment din moastele Sfantului Antonie cel Mare a fost adus de la Abatia Saint-Antoine la Biserica Domneasca "Sfantul Anton"- Curtea Veche din Bucuresti.
Si in prezent sunt persoane care se leapada complet de lume si aleg sa se nevoiasca in pustiu, pentru a duce o viata bineplacuta lui Dumnezeu. Pustiul ramane un loc al luptei cu patimile si un izvor de putere pentru cei care vin cu credinta sa ia chipul lui Hristos.
"Multimile calugarilor te cinstesc pe tine, Antonie, ca pe un indreptator; ca prin tine am cunoscut in adevar a umbla pe cararea cea dreapta. Fericit esti ca lui Hristos ai slujit si ai biruit puterea vrajmasului, cu ingerii impreuna-vorbitorule si cu Pavel Tebeul impreuna-locuitorule. Cu care roaga-te Domnului sa miluiasca sufletele noastre" (cantare la Vecernia Sfantului Cuvios Antonie cel Mare).
"Calugar este cel ce, in trup material fiind, petrece in dreapta randuiala si starea fiintelor netrupesti. Calugar este cel ce se tine numai in hotarele si cuvintele lui Dumnezeu in toata vremea, in tot timpul si lucrul. Calugar este cel ce supune firea sa unei sile neincetate si simturile sale unei faze neintrerupte. Calugar este cel ce si-a facut trupul neintinat, gura curatita si mintea luminata. Calugar este sufletul apasat de durere, care petrece in veghe si in somn, intr-o necontenita pomenire a mortii" (Sfantul Ioan Scararul, "Cartea despre nevointe", in Filocalia 9, Ed. Humanitas, Bucuresti 2002, p. 54-55).
Iulian Predescu
-
Manastirea Sfantul Antonie Cel Mare - Malaiesti
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Sfantul Antonie cel Mare
Publicat in : Calendar ortodox
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.