Sfantul Ioan Iacob de la Neamt este cinstit pe 5 august. Sfantul Ioan, cunoscut si cu numele de Hozevitul, a fost trecut in randul sfintilor de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane la data de 20 iunie 1992.
Sfantul Ioan Iacob de la Neamt s-a nascut la 23 iulie 1913, in satul Crainiceni, in familia credinciosilor Maxim si Ecaterina Iacob, plugari din satul Crainiceni, pe malul Prutului, azi in judetul Botosani, fiind singurul copil la parinti.
Sfantul Ioan a primit la Botez numele de Ilie, pentru ca numai cu cateva zile inainte se praznuise Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul. Dupa sase luni de la nasterea sa, Ecaterina, mama Sfantului Ioan, a trecut la cele vesnice. In aceasta situatie, Sfantul Ioan a fost luat si crescut de bunica sa.
Dupa doi ani moare si tatal sau, in razboi, in toamna anului 1916. In 1924 moare si bunica sa. A fost luat si crescut de unchiului sau, „mos Alecu”, fratele mai mare al tatalui.
Sfantul Ioan face primii ani de scoala in satul natal, apoi urmeaza gimnaziul la Lipcani-Hotin, si liceul la Cozmeni-Cernauti.
In vara anului 1932, rudele voiau sa-l dea la Facultatea de Teologie din Cernauti, ca sa-l faca preot. Dar el, simtindu-se chemat de Dumnezeu la o viata mai inalta, le-a spus: Nu, eu vreau sa ma fac calugar! Dupa un an, tanarul Ilie, pe cand lucra la camp, se ruga lui Dumnezeu sa-i descopere calea pe care sa o urmeze. Deodata a auzit un glas de sus, zicand: Manastirea! Cerand binecuvantarea duhovnicului sau, fericitul Ioan si-a luat cartile sfinte, crucea si icoana Maicii Domnului din casa natala, si, calauzit de Duhul Sfant, a intrat in obstea Manastirii Neamt.
Astfel, la praznicul Adormirii Maicii Domnului din 1933, pe cand implinise abia 20 de ani, staretul de atunci, episcopul Nicodim Munteanu, viitorul mitropolit al Moldovei si apoi patriarh al Romaniei, l-a primit ca frate in obstea calugarilor nemteni, incredintandu-i o ascultare la farmacia manastirii si la biblioteca manastirii.
Intre anii 1934-1935, face serviciul militar la Dorohoi ca infirmier, avand multa mila de cei bolnavi si fiind iubit de toti. In toamna anului 1935 se reintoarce in obstea Manastirii Neamt, si continua aceeasi ascultare de bibliotecar si ingrijitor la bolnita. Toti se foloseau de smerenia, de blandetea si de dragostea lui, si cugetau ca este un ales al lui Dumnezeu.
La 8 aprilie 1936, in miercurea din Saptamana Sfintelor Patimi, noul staret, arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iasi), l-a tuns in monahism, primind la calugarie numele de Ioan.
Dorind viata pustniceasca si arzand cu inima pentru Hristos si pentru Sfintele Locuri, unde S-a nascut, a patimit si a inviat Domnul, cu aprobarea mitropolitului Nicodim, in noiembrie 1936, Ioan ajunge impreuna cu alti doi calugari in Tara Sfanta.
Dupa ce se inchina la toate Sfintele Locuri si saruta Crucea Golgotei si Mormantul Domnului, cei trei calugari se retrag in obstea Manastirii „Sfantul Sava” din pustiul Iordanului. Cei doi insotitori revin la Manastirea Neamt, insa Ioan Iacob alege sa se nevoiasca, in continuare, in Manastirea „Sfantul Sava” de langa Betleem. Aici a indeplinit mai multe ascultari: ingrijitor al bolnavilor, paracliser, ghid, ajutor de econom si bibliotecar.
Intre anii 1939-1940 Sfantul Ioan Iacob a sihastrit impreuna cu un ucenic roman intr-o pestera din pustiul Qumran, aproape de Marea Moarta. Aici l-a cunoscut pe monahul Ioanichie Paraiala, care i-a ramas ucenic credincios pana la obstescul sfarsit.
Intre anii 1940-1941, din cauza razboiului, Cuviosul Ioan a stat cu mai multi calugari din Tara Sfanta intr-un lagar pe Muntele Maslinilor. Dupa ce a fost eliberat, s-a intors la Manastirea Sfantul Sava si a continuat aceleasi ascultari si nevointe.
Dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, superiorul bisericii romanesti din Ierusalim, arhimandritul Victorin Ursache (mai tarziu arhiepiscop in America) a propus Patriarhiei Romane hirotonirea intru preot a cuviosului Ioan Iacob. In urma recomandarilor arhimandritului Victorin, Patriarhia Romana l-a numit pe schimonahul Ioan egumen al schitului romanesc de la Iordan. A fost hirotonit diacon si preot in cadrul unor Sfinte Liturghii savarsite in rotonda Sfantului Mormant din Ierusalim.
In anul 1952, dupa o internare intr-un spital din Ierusalim, s-a hotarat sa lase altuia conducerea schitului si sa se retraga intr-un alt loc. Asa ajunge la la manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul.
Dupa un an se retrage cu ucenicul sau, Ioanichie, intr-o pestera din apropiere, numita Chilia Sfintei Ana, unde, dupa traditie, ea se ruga lui Dumnezeu sa-i daruiasca un prunc. Aici s-a nevoit Sfantul Ioan Sihastrul cu ucenicul sau, timp de 7 ani.
Manca o data in zi, pesmeti, masline, smochine si bea putina apa, iar noaptea dormea cateva ore, pe o scandura, avand o piatra drept perna.
Simtindu-si sfarsitul aproape, miercuri 4 august, s-a impartasit cu Sfintele Taine, iar joi dimineata la orele 5 si-a dat sufletul in mainile lui Hristos, la varsta de numai 47 de ani. Dupa trei zile, a fost inmormantat in aceeasi pestera de egumenul manastirii „Sfantul Gheorghe”, arhimandritul Amfilohie.
Timp de 20 de ani, trupul cuviosului Ioan a ramas in pestera Sfanta Ana. La inceputul lunii august 1980, potrivit unei traditii locale, conducerea manastirii Sfantul Gheorghe Hozevitul a deschis pestera mormintelor, urmand ca osemintele cuviosului sa fie duse in gropnita de obste. Trupul sau a fost aflat intreg, nestricat, raspandind buna mireasma, semn ca l-a preamarit Dumnezeu si l-a numarat in ceata Sfintilor, pentru nevointa si sfintenia vietii sale.
Sfintele sale moaste au ramas in pestera pana la 15 august, cand au fost coborate si duse in Manastirea „Sf. Gheorghe Hozevitul”. Aici s-au slujit atunci 40 de Sfinte Liturghii, autentificandu-se astfel sfintenia vietii acestui cuvios.
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a trecut in randul sfintilor la data de 20-21 iunie, 1992, sub numele de „Sfantul Ioan Iacob de la Neamt”.
La 31 ianuarie 2016, a fost proclamata canonizarea lui si de Patriarhia Ierusalimului. Sfantul Ioan Iacob Hozevitul este primul sfant roman inscris in Sinaxarul Sfintilor Patriarhiei Ierusalimului.
In data de 5 august 1992, o delegatie a Patriarhiei Ierusalimului a adus degetul mic al Sfantului Ioan Iacob, care a fost asezat intr-o racla la noua biserica din incinta Seminarului Teologic Ortodox de la Manastirea Neamt.
Un alt fragment din cinstitele sale moaste se afla la Paraclisul Catedralei Nationale, fiind daruite de Patriarhul Ierusalimului in anul 2018 la Sfintirea Altarului Catedralei Nationale. Paraclisul aflat la subsolul Catedralei Nationale il va avea ocrotitor si pe Sfantul Cuvios Ioan Iacob de la Neamt, alaturi de Sfantul Daniil Sihastrul. Acolo va fi asezata racla cu un fragment din moastele Sfântului Cuvios Ioan Iacob, precum si epitrahilul pe care l-a purtat in timpul vietii.
Mentionam ca in piciorul Sfintei Mese a altarului Catedralei Nationale, impreuna cu numele tuturor eroilor cunoscuti ai neamului romanesc, este mentionat si numele tatalui Sfantului Ioan Iacob, Maxim Iacob, care a trecut la Domnul pe frontul Primului Razboi Mondial.
Citeste si Acatistul Sfantului Ioan Iacob de la Neamt
-
Sfantul Ioan Iacob Hozevitul
Publicat in : Calendar ortodox -
Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, ocrotitorul romanilor din Tara Sfanta
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.