Sfantul Ioan Iacob este unul dintre sfintii pe care pamantul romanesc i-a odraslit spre slava lui Dumnezeu. Pentru viata lui ingereasca si pentru pilda vie de credinta, sfantul roman este praznuit in fiecare an la data de 5 august, el fiind canonizat pe 20 iunie 1992. Cu metania la Manastirea Neamt, cuviosul s-a nevoit 24 de ani in Tara Sfanta, atat pe valea Iordanului, cat si in pustiul Hozeva.

Sfintii pot fi venerati in multe chipuri, insa un loc aparte il ocupa zidirea de biserici care sa le fie dedicate. In cinstea Sfantului Ioan Iacob s-au ridicat in tara noastra numeroase lacasuri, unul dintre cele mai frumoase si monumentale fiind cel din curtea Seminarului Teologic „Veniamin Costachi“ de la Manastirea Neamt, locul de unde sfantul a plecat, atras fiind de Dumnezeu, intr-o continua miscare ascendenta pe treptele harului.

„In anul 1999, in ziua de 5 august, in ajunul hramului, o particica din cinstitele moaste ale Sfantului Ioan a fost daruita acestei biserici de catre Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Noi, profesorii seminarului, am intampinat moastele cu mare bucurie si emotie. Au fost prezenti atunci elevii seminarului si numerosi credinciosi. Aceasta frumoasa biserica este pregatita drept casa in care sa fie aduse sfintele sale moaste intregi, caci a ajuns la treapta sfinteniei in Tara Sfanta, iar revenind la manastirea de metanie, sa fie pricina de sfintenie pentru intreg poporul roman cel dreptcredincios. Baldachinul si racla din aceasta biserica, special pregatite, asteapta pe Sfantul Ioan Iacob. acasa. In asteptarea sfintelor sale moaste intregi, suntem incredintati ca acolo sus, la Tronul Mantuitorului Hristos, alaturi de Maica Domnului si de toti sfintii, avem un rugator din neamul nostru romanesc care mijloceste pentru toti“, a declarat pentru "Ziarul Lumina" pr. Ioan Mihoc, directorul Seminarului Teologic „Veniamin Costachi“ de la Manastirea Neamt.

Sfantul Ioan Iacob, de la a carui nastere s-au implinit 100 de ani, s-a nascut la 23 iulie 1913, in satul Crainiceni, comuna Horodistea, fostul judet Dorohoi, astazi judetul Botosani. Mama sa Ecaterina si-a dat sufletul in mainile Domnului, la sase luni dupa ce l-a nascut pe Ilie, caci asa se numea sfantul inainte de intrarea in monahism. Dupa doi ani de la moartea mamei sale, moare si tatal sau Maxim, in razboi, in toamna anului 1916. La maturitate, Sfantul Ioan va evoca pe parintii sai, precum si starea sa de a fi orfan, in poezii foarte duioase si pline de sensibilitate, cum ar fi poezia „In bratele parintesti“: „Ramas de mic orfan in lume,/ Ca un copil al nimanui,/ Mi-am pus nadejdea mea in Domnul,/ Cerand de-a pururi mila lui.// Cand tatal meu, cum zice psalmul,/ Si maica mea m-au parasit,/ Atuncea Domnul cel din ceruri,/ La sanul milei m-a primit.“. „Cu o adanca intelegere a vietii, asa cum se intalneste de obicei la copii incercati de necazuri la o varsta atat de timpurie, trist si interiorizat, tanarul Ilie Iacob a urmat cursurile Gimnaziului Mihail Kogalniceanu din Lipcani. Bacalaureatul l-a sustinut in anul 1932 cu rezultate foarte bune. In timpul gimnaziului, pe langa materiile studiate, se ocupa cu citirea Sfintei Scripturi, a unor carti duhovnicesti, precum si a multor opere literare, ba, mai mult, de pe atunci scria versuri care erau foarte apreciate de dascalii sai. Fiindca bunica sa a dorit cu dinadinsul sa se retraga in manastire pentru viata monahala si n-a reusit, deoarece a trebuit sa-l creasca pe nepotul ei, ea lasa ca un adevarat testament ca acesta sa imbrace chipul ingeresc si sa-i implineasca sfantul ei dor. Tanarul Ilie, fiind o fire profund religioasa, cu o educatie crestineasca puternica, isi contureaza vocatia monahala in special datorita bunicii sale. Astfel, dupa terminarea gimnaziului, dupa ce s-a inchinat la biserica cu hramul «Sfantul Nicolae» din satul natal, dupa ce a sarutat cu lacrimi mormintele parintilor si bunicii sale, la varsta de numai 20 de ani, isi indreapta pasii spre vestita manastire a Neamtului“, a mai spus pr. director Ioan Mihoc.

Printre ispite si mari nevointe

Staretul Manastirii Neamt, Episcopul Nicodim, i-a incredintat fratelui Ilie ascultarea la infirmerie, pe langa un cunoscut farmacist, schimonahul Iov. Astfel a deprins lucrarea de mare pret a vindecarii trupului si sufletului. Era foarte smerit, ascultator si tacut. Intre anii 1934-1935, face serviciul militar la Dorohoi ca infirmier, avand multa mila de cei suferinzi. Pe 8 aprilie 1936, in miercurea din Saptamana Sfintelor Patimi, rasoforul Ilie Iacob este tuns in monahism de arhiereul Valerie Moglan. In sufletul monahului Ioan a incoltit dorinta de a pleca in Tara Sfanta, locul unde S-a nascut, a patimit si a inviat Domnul Hristos, pentru a trai acolo o viata pustniceasca si pentru a-si afla desavarsirea. „Dupa o calatorie anevoioasa, in conditiile de atunci, cu trasura pana la Targu Neamt, apoi cu masina pana la Piatra Neamt, cu trenul pana la Constanta, iar ultima parte cu vaporul pe Marea Neagra, pe Marea Egee, apoi pe Mediterana, pana in Alexandria Egiptului si apoi, pe o furtuna mare, pana in portul Haifa de pe tarmul Tarii Sfinte. Cu sufletul plin de bucurie, dar si de cutremurare sfanta, Cuviosul Ioan paseste pe urmele pasilor Domnului, inchinandu-se cu evlavie la toate locurile sfinte, in special la Sfantul Mormant. Se va nevoi timp de opt ani in Manastirea «Sfantul Sava» si pe langa rugaciunea particulara, priveghere si infranare, ramane cunoscut in analele acestei manastiri ca infirmier, sau ingrijitor de bolnavi, pentru care vietuitorii de acolo il numeau pe drept cuvant «doctorul» manastirii. Intrucat Biserica Ortodoxa Romana avea doua asezaminte in Tara Sfanta, unul in Ierusalim si altul la Iordan, langa Ierihon, pe locul unde a botezat Sfantul Ioan Botezatorul, Cuviosul schimonah Ioan Iacob va fi numit egumen al schitului romanesc in mai 1947. Pentru implinirea acestei demnitati a fost hirotonit diacon, apoi preot de catre arhiepiscopul Epifanie al Filadelfiei din cadrul Patriarhiei Ierusalimului. Fiindca dorea sa se nevoiasca mai mult, se retrage din egumenie si isi indreapta pasii spre Manastirea «Sfantul Gheorghe Hozevitul». Aici a petrecut in post si rugaciune, rabdand frigul, foamea, setea, arsita, boala, lipsurile de tot felul si multe ispite. Noaptea se odihnea putin pe o rogojina. Citea mult din Sfanta Scriptura si din operele Sfintilor Parinti. In vara anului 1960, bolnav fiind isi simtea sfarsitul aproape. Pe 4 august s-a impartasit cu Sfintele Taine, iar joi dimineata si-a dat sufletul in mainile Domnului“, a spus pr. prof. Viorel Laiu, spiritualul seminarului de la Manastirea Neamt.

Sfantul Ioan Iacob de la Neamt a fost un traitor al pustiei, comparabil prin virtute cu marii asceti ai desertului egiptean, de aceea Biserica neamului sau il asteapta sa revina pe meleagurile natale.

Site: basilica.ro

.