"Bogatul auzise ca este viata vesnica. El o dorea din cauza bogatiei sale, cu care dorea sa fie vesnic. Aceasta se vede din tristetea cu care a plecat de la Cel Vesnic.
Tanarul intreaba: ce are de facut pentru a dobandi vesnicia? Iisus ii raspunde scurt: poruncile. Tanarul, vrand sa atraga atentia asupra sa, intreaba, care? – si apoi putin ii pasa daca la urma minte: "Toate acestea le-am pazit din tineretele mele!" Si mai nadajduia-si o lauda, de aceea mai si intreaba pe Iisus: "Ce dar imi mai lipseste?" Dar, in loc sa primeasca o lauda inaintea poporului, primeste o demascare. Zici ca ai implinit toate poruncile, ca iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti; iata ai prilejul sa dovedesti cu fapta, lucrul care-ti mai lipseste: "Vinde-ti averile si le da saracilor apoi vino de-Mi urmeaza Mie!"
La aceasta intorsatura a lucrurilor nu se astepta tanarul fariseu. Averile sale nu erau adunate din iubirea de-aproapelui, ci din averea de-aproapelui. Pe urma averea, care nu era toata legitima, cerea si certificat moral, recunoasterea cinstei si corectitudinei si toata slava desarta, la care a trebuit sa renunte rusinat.
Cu aceasta lectie "a plecat intristat". Trista bogatie. Pe urma intristarii tanarului, Iisus arata marea piedica a lipirii inimii de bogatie, cu care nu se poate intra in imparatie. Ucenicii auzind intreaba inspaimantati: "Atunci cine poate sa se mantuiasca?" - ca fiecare are cate ceva pe langa inima lui. Dar Iisus le raspunde: "Ceea ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la Dumnezeu". Si Dumnezeu are multe posibilitati de a dezlega inima bogatilor de bogatie. Vinovatia bogatiei e ca tine inima omului legata aici, si deformeaza omul incat nu mai iubeste pe oameni, ci se inarmeaza impotriva lor. Pentru "cinstitul" bogat, ceilalti oameni sunt "hoti". Bogatia mareste inegalitatea dintre oameni, care naste ura.
Atitudinea sufletului fata de bogatie trebuie sa fie ca a unui administrator al bunurilor altuia. Noi suntem iconomi. Cata vreme iconomisim averile dupa legea iubirii de oameni, Stapanul averii ne-o mentine; dar daca uzurpam dreptul lui Dumnezeu, o pierdem si ne pierdem. Trebuie sa fim cu avutia ca si cum n-am avea-o. "Cei ce se folosesc de lumea aceasta sa fie ca si cum nu s-ar folosi de ea" (I Corinteni 7,31).
Lumea intreaga, condusa dupa legi impotriva lui Dumnezeu, tot la Dumnezeu ajunge, dar la Dumnezeu ca "sfarsit" al lumii".
Prislop, Dumineca XXX si a XII-a
Parintele Arsenie Boca, “Cuvinte vii. Omilii. Indrumari. predici. duhovnicesti", Editura Charisma, Deva, 2006
-
Bogatia si saracia
Publicat in : Religie -
Pastorala de Sfintele Pasti 2009 - HRISTOS CEL INVIAT, BOGATIA VIETII NOASTRE a PF Daniel
Publicat in : Invierea Domnului -
Comportamentul bogatiei si bogatia comportamentului
Publicat in : Editoriale -
Bogatia intru Dumnezeu
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.