Dreptmaritori crestini,
Evanghelia de astazi ne aduce in fata ochilor nostri sufletesti o mare drama. Un om bogat care toata viata lui a petrecut "in porfira si in vison” ajunge, in lumea cealalta, sa se chinuiasca in iad. Iar un sarac, pe nume Lazar, care a petrecut in lipsuri, ravnind la faramiturile ce cadeau de la masa bogatului, a ajuns in "sanul lui Avraam”. Drama este cu atat mai mare cu cat, din focul iadului, bogatul vede pe Lazar petrecand cu patriarhul Avraam (probabil, pentru prima oara are ochi si pentru el). Si, avem cu totii neplacuta surpriza sa vedem ca bogatul - care, de asta data manifesta "bun simt”, a invatat intre timp sa se roage, el care stia doar sa manance, sa bea si, eventual sa dispretuiasca pe saracul Lazar de la poarta - adreseaza doua rugaminti dreptului Avraam si niciuna din acestea nu-i ascultata.
Intaia rugaminte:
"Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc in aceasta vapaie.” Ce i-a raspuns Avraam? "Fiule, adu-ti aminte ca ai primit cele bune ale tale in viata ta, si Lazar, asemenea, pe cele rele; iar acum el aici se mangaie, iar tu te chinuiesti. Si peste toate acestea, intre noi si voi s-a intarit prapastae mare, ca cei care voiesc sa treaca de aici la voi sa nu poata, nici cei de acolo sa treaca la noi.”
Ce inseamna aceasta? Inseamna ca atat pedeapsa cat si fericirea din viata viitoare sunt vesnice si definitive, caci e cu neputinta sa se mai treaca de la una la alta.
A doua rugaminte a bogatului este:
"Rogu-te, dar, parinte, sa-l trimiti in casa tatalui meu, caci am cinci frati, sa le spuna si lor acestea, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin!” Dreptul Avraam, insa, respinge si aceasta rugaminte: "Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti” si s-ar duce sa le spuna.
Iata de ce spun ca evanghelia de astazi este o mare drama! Se poate ajunge din fericirea aceasta pamanteasca, atat cat este ea - pentru unii mai putina, pentru altii mai multa - in iad. Si tragedia este cu atat mai mare cu cat starea de dincolo va fi definitiva si vesnica. Pana la Judecata Universala, rugaciunile Bisericii pentru cei morti inca mai pot ajuta celor care au luptat catusi de putin pentru mantuire, dar nu mai pot schimba substantial starea celor care s-au dus cu totul nepregatiti. Starea acestora din urma, chiar daca ne doare si nu ne place sa auzim, este definitiva, caci ca fiecare dintre noi, omeneste gandind, ne-ar fi placut ca Avraam sa fi fost milostiv astazi cu bogatul si sa nu-i respinga rugamintile. Sa-l fi lasat, adica, pe Lazar, sa potoleasca fie si pentru o clipa chinurile aceluia si sa-i fi ingaduit sa mearga pe pamant ca sa "trezeasca“ pe multi prin relatarea chinurilor bogatului.
Niciuna, insa, dintre rugamintile bogatului, nu au mai putut fi ascultate. De ce? Intai, pentru ca iadul este vesnic si definitiv. Iar al doilea, pentru ca nimeni nu ne poate ajuta daca nu vom intelege ca trebuie sa ne ajutam singuri. Poate sa vina tot "raiul” aici pe pamant!… Toti sfintii sa vina si sa ne "sacaie” cu marturiile din lumea cealalta - ne incredinteaza evanghelia de astazi - daca nu vom asculta de cuvantul proorocilor, al invatatorilor, al lui Hristos (noul Moise) si al Evangheliei Sale, daca nu vom intelege ca mantuirea tine de noi si nu vine din afara, la nimic nu foloseste. Nu poate nimeni sa ne forteze sa pricepem ca viata de dincolo nu este joaca, de vreme ce nu vrem noi insine sa intelegem aceasta. De aceea Avraam a fost atat de categoric, Dumnezeu n-a glumit cu noi, spunandu-ne:"Vedeti ca exista iad vesnic!”, pentru ca in viata de dincolo sa zica:"Stiti ce, de fapt nu este iad, dar v-am pacalit ca sa va straduiti mai mult”. Ne-ar fi placut, poate, sa fie asa! Ne-ar fi placut ca Dumnezeu sa nu-si tina cuvantul, sa fi glumit sau sa fi procedat cu noi pedagocic! Dar Dumnezeu nu minte si nici nu glumeste cu noi, iar evanghelia de astazi ne dovedeste ca viata de dincolo este vesnica, fie iad, fie rai. Si ne mai dovedeste ceva: nimeni nu va putea sa faca nimic pentru noi, atata vreme cat nu intelegem noi sa facem tot ce trebuie si tot ce tine de noi ca sa ajungem in sanul lui Avraam, iar nu in locul de chinuri al bogatului.
Iubiti credinciosi,
Oricat am voi sa nu existe iad, sau, oricat ar fi de neplacut sa vorbim despre el si oricat am fi tentati sa mizam pe o bunatate fara dreptate a lui Dumnezeu, exista totusi, iad. Si va spun ca iadul exista nu pentru ca asa vrea El, ori pentru ca Dumnezeu este bun doar pana la un punct, iar dupa aceea se manie pe noi si zice: "Gata! Nu pot sa va mai sufar, mergeti in iad!” O sa va spun de ce exista iad si, mai ales, ca exista iad nu din vina sau pentru ca il vrea Dumnezeu, ci din vina noastra si pentru ca noi in mod deliberat il alegem, atunci cand refuzam sa lucram binele si savarsim in chip voluntar raul. Noi insine ni-l pregatim, prin faptul ca nu intelegem sa ducem viata bineplacuta Lui.
Sa nu credeti ca Judecata din urma va fi asa cum vedem noi astazi prin tribunale - niste judecatori care stau si asculta partile, cu slabiciunile si virtutile lor, pentru ca dupa aceea sa pronunte o sentinta sau alta, interpretabila si suspecta de partinire. Stiti cum va fi Judecata de apoi? Judecata din urma care, se si spune in traditie ca va fi foarte scurta - atat cat dureaza citirea Psalmilor Judecatii de la slujba Utreniei - va fi cat se poate de fireasca si simpla constatare a starii si a "deprinderilor” noastre, dupa care vom fi invitati sa ne continuam viata "dincolo”, fara insa a mai avea obiectul si instrumentele pacatului. Ne-am deprins la desfranare? Ei bine, in viata de dincolo asta nu se mai poate. Avem obiceiul sa bem peste masura, sa fumam, sa furam si sa savarsim alte blestematii? In viata de dincolo nu mai sunt posibile acestea! De aici chinul, durerile, neimplinirea si nefericirea de care vorbeste Scriptura. Ce va face cel care s-a deprins sa lucreze virtutea? In mod firesc si normal i se va da posibilitatea sa-si continue viata sa virtuoasa, si asta se numeste rai si fericire vesnica.
Eram seminarist in anul al treilea, pregatindu-ma sa devin preot, si nu intelegeam cum Dumnezeul acesta atat de bun va putea totusi sa rabde sa vada oameni in iad? Ma ispitea gandul sa cred ca, poate, Dumnezeu nu-i atat de bun, de vreme ce va rabda ca unii dintre noi, cei dragi ai mei eventual - parinti, frati, prieteni - sa se chinuiasca vesnic in iad. Ei bine, raspunsul pe care l-am gasit la Parintele Staniloae m-a convins ca iadul nu este "opera” lui Dumnezeu, ci ca noi oamenii, in chip liber si constient, ni-l" construim” singuri, atunci cand traim si deprindem o viata desarta ce nu mai poate fi "continuata” dincolo de moarte. Ati inteles ca in iad se va ajunge nu din vina lui Dumnezeu, ci din vina personala a fiecaruia?
Indraznesc sa spun si aceasta: Dumnezeu este atat de bun, incat ne-ar putea lasa liberi sa mergem oriunde in viata de dincolo, numai ca, in chip firesc noi nu am alege decat locul pe care ni l-am pregatit cu atata meticulozitate aici pe pamant!… Si sa vrea El altfel, nu vom mai putea noi sa ne mai schimbam, pentru ca acolo nu mai este schimbare. Imaginati-va ca in cladirea Guvernului ar fi adusa, intr-o zi, o batrana simpla de la tara, care habar nu are ce vasazica guvernul unei tari. Este adusa de undeva dintr-un catun, de la marginea tarii, acolo unde sunt ministrii in sedinta si este poftita sa ia si ea parte la discutii:"Mamaie, stai si matale aici! Vezi ca acum discutam bugetul pe anul viitor, sa iei si dumneata cuvantul”. V-o imaginati pe biata femeie? Nu cauta ea, atunci, o mie de usi sa scape de acolo si sa se intoarca in "bordeiul” ei, simtindu-se neavenita, rosind si trecandu-o toate sudorile? Ce cauta ea acolo? Ce daca a luat-o de mana chiar "prim-ministru” si a poftit-o in sedinta de guvern? A inteles imediat ca nu este locul ei acela si va alege liber sa se intoarca in saracia si "nefericirea” ei. Intelegeti acum? In rai se merge "pregatit”, iar nu din greseala ori prin "bunavointa”.
Sa nu mizati pe bunatatea lui Dumnezeu ca, adica, te va lua pe tine, care habar n-ai de slujirea Lui, care nu sti nimic despre post, despre rugaciune, despre curatie trupeasca pana la casatorie si de fidelitate conjugala dupa aceea, care-ti petreci viata la intamplare, sa nu contezi pe bunatatea lui Dumnezeu, pentru ca vei fi silit a constata ca, de fapt, singur te-ai autoexclus din Imparatia Sa, ca "mamaia”, gata sa paraseasca singura locul pe care nu-l merita. Iata de ce raiul si iadul vor surveni "de la sine” si potrivit felului in care singuri ni l-am pregatit. Dumnezeu nu va fi subiectiv! Nu va fi nici discretionar, sa spuna:"Gata! Tu mergi acolo, tu te duci dincolo”, ci ne va pofti pe fiecare sa ne asezam singuri pe "scaunul” pe care personal ni l-am pregatit si sa ne odihnim in "asternutul pe care singuri ni l-am aranjat din vreme. De cand? Din viata aceasta, pentru ca in viata de dincolo nu se mai poate face nimic, caci, prapastie va fi intre bine si rau.
Si inca un lucru pe care, iarasi, probabil nu-l intelegeti. Cum adica, daca ar veni cineva din lumea cealalta si ne-ar spune ce se petrece acolo, nu ne-am schimba si nu ne-am pocai? Nu!… Nu s-ar intampla nimic!… Sau poate ca, pe moment am fi impresionati si cateva zile am merge si am bate metanii si n-am mai lipsi de la biserica, luandu-ne in serios viata de crestini. Stiti pentru cate zile, insa? Poporul spune ca "orice minune tine trei zile”. Daca nu vom avea vointa puternica si nu vom intelege cu toata fiinta ce e cu noi si, mai ales ce se poate intampla cu noi in viata de dincolo, cuvintele si impresiile care ne vin din afara se vor duce asa cum au si venit. Le uitam la scurt timp! Ia ganditi-va! Are loc un cutremur…Toata lumea devine dintr-odata "credincioasa”. Toti isi fac cruce. Merg la biserica a doua zi, a treia zi si, gata …Ni se spune: s-a intamplat ceva in interiorul pamantului…placile acelea tectonice… Vin imediat oamenii de stiinta, ne explica ce s-a intamplat si… uitam ca suntem muritori, ca soarta noastra este in mainile lui Dumnezeu, si ne intoarcem din nou la aceeasi viata de mai inainte. Minunile tin, asadar,trei zile!…
Ce vrea sa zica evanghelia de astazi? Auziti: Daca nu vor asculta pe Moise si pe prooroci, poate sa mearga oricine sa le spuna, pentru ca nu-l vor asculta. De ce? Ţine de vointa, dragii mei, nu de "informatii”, "demonstratii” ori " sacaieala”. Nu e nevoie sa ne "cicaleasca” cineva. Am auzit. Stim. E plina lumea de credinciosi care au auzit prea bine de iad si rai, insa nu le pasa. Nu trebuie sa vina cineva sa ne bata in fiecare zi la usa si sa ne-o spuna de fiecare data. Nu! O stim prea bine! Nu predica ne lipseste. E plina lumea de predicatori! Ce folos insa? Nu de "informatii” avem nevoie, ci de aceasta vointa si constiinta ca eu, tu, Vasile, Gheorghe sau cine oi fi, in ziua de… cand se va intrerupe firul vietii, vom merge cu totii in fata lui Dumnezeu pentru a ne lua in primire "locul de veci”: iadul, ca bogatul nemilostiv, sau sanul lui Avraam, adica raiul, ca saracul Lazar. Iata probleme pe care trebuie si merita sa ni le punem astazi, chiar daca nu ne plac. Evanghelia, insa, se "incapataneaza” sa staruie asupra acestor lucruri care sunt absolut serioase si, mai mult decat atat, sunt vesnice.
Sa ne luam, asadar, dragii mei, viata de crestini in serios, cautand sa slujim cu toata fiinta lui Dumnezeu! Sa incepem, fiecare dupa putere, sa lucram binele, constienti ca in lumea cealalta, in mod firesc si ca o continuare, nu vom putea duce decat viata pe care ne-am deprins inca de aici sa o ducem. Daca am deprins doar pacatul, in viata de dincolo nu vom putea "culege” decat numai roadele pacatului - nefericirea si neimplinirea. Daca insa, am deprins binele, vom mosteni Imparatia Binelui. Aceasta este raiul si aceasta este iadul, si ambele au la origine vointa si pregatirea noastra in viata aceasta, pentru ca viata aceasta este sansa pentru cealalta; este ringul, este stadionul in care alergam, cum spune Sfantul Aposol Pavel (I Cor.9, 24). Aici este lupta, iar "dincolo” este biruinta. Vom reusi, oare? Vom ajunge sa petrecem in sanul lui Avraam? Oricum, Dumnezeu Isi va respecta cuvantul si ne va rezerva fiecaruia ceea ce meritam, potrivit pregatirii noastre din viata aceasta.
Dumnezeu sa ne dea intelepciune si constiinta ca sa ne traim cu seriozitate viata aceasta. Sa ne deprindem a trai pentru El inca de aici de pe pamant, caci viata de dincolo nu va fi decat o continuare fireasca a zidirii incepute pe "temelia pusa aici” (I Tim. 6, 19). Sa-L slujim pe Dumnezeu in aceasta viata, pentru ca sa ne faca si pe noi dincolo "cetateni” vesnicei Sale Imparatii, Amin.
+ PS Sebastian,
Sursa: Predici la Duminicile de peste an, Slatina, 2011
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.