Vindecarea slabanogului din Capernaum: Aratarea iertarii dumnezeiesti (Mc 2, 1-12)

Daca nu e surprinzator sa vedem pe Hristos vindecand un slabanog (un paralitic), totul, in schimb, ne poate descumpani in acest act de vindecare, pentru ca finalitatea lui nu este vindecarea fizica, ci mantuirea sufletului. Aceasta minune este relatata de cele trei Evanghelii Sinoptice (Mat. 9, 1-8 ; Marcu 2, 1-12, Luca 5, 17-26).

Ne aflam la inceputul vietii publice a Mantuitorului. El a implinit deja nenumarate vindecari si a dezlegat multi indraciti, ceea ce trezeste admiratia multimilor, care alearga la El din toate partile. Dupa Sfantul Evanghelist Matei, acest episod se petrece la intoarcerea din tinutul Gadarenilor (cf. Evanghelia din a 19-a duminica dupa Rusalii) (1).

Iisus se intoarce acasa, in Capernaum, acolo unde locuieste, probabil impreuna cu mai multi ucenici (sau cu toti). Casa se umple de oamenii care vin sa-L asculte sau doar sa-L vada, pentru ca faima Lui s-a raspandit foarte repede. Nimeni in Israel sau in lumea intreaga nu facuse vreodata ce facuse El, nici nu spusese ce spusese El. Multimi vin din toata Galileea, din Iudeea si din Ierusalim. Sunt acolo « fariseii si carturarii » (Sf Luca), cu alte cuvinte invatatorii Legii, teologii.

In fata Lui este adus un slabanog, intins pe un pat purtat de patru barbati. Paralizia este, ca si lepra, unul dintre marile simboluri ale caderii omului, ale pacatului: omul cazut si-a pierdut libertatea (autonomia) si putinta de a faptui, adica de a crea, insusiri care sunt oglindirea lui Dumnezeu; este rob pacatului, rob lui insusi, rob demonilor : este redus la neputinta. Dar multimea e asa de numeroasa ca nici macar nu se poate intra in casa. Atunci, in loc sa renunte, oamenii dau dovada de inteligenta si fac un lucru uimitor: se catara pe casa pe scara dinafara si ajung pe acoperis (2). Apoi fac o gaura in acoperis dand la o parte tiglele, si coboara targa cu ajutorul franghiilor, deasupra locului in care se gasea Iisus.

Scena starneste rasul: slabanogul e coborat din Cer. Este o imagine miscatoare a omului cazut: omul a cazut din locurile cele ceresti, adica din apropierea lui Dumnezeu, in praf si tarana, in pamantul din care a fost scos.

Hristos ramane uimit de credinta lor. Un asemenea efort de imaginatie pentru a putea sa se apropie de El, de rabbi Ieshouah, presupunea intr-adevar credinta in El, in puterea Lui dumnezeiasca, in puterea vindecarii care salasluia in El («[in El] puterea Domnului se arata in tamaduiri» – Luca 5, 17).

Aici e miezul lucrurilor. Pe cand toti se asteptau la vindecarea fizica a slabanogului, Hristos spune un cuvant care descumpaneste total pe cei prezenti : «Fiule, iertate sunt pacatele tale». Hristos foloseste aceasta ocazie pentru a face o noua revelatie, uimitoare, de neinchipuit : si anume ca are puterea dumnezeiasca de a ierta pacatele. De altfel, carturarii nu s-au inselat: «Cine poate ierta pacatele afara de singur Dumnezeu?», isi spun ei in gand. Judecata lor este dreapta. Dar in loc sa se cutremure de bucurie, incredintati ca rabbi Ieshouah era Mesia si ca ochii lor, in sfarsit, Il vedeau, ei spun ca Iisus «huleste», adica vorbeste impotriva lui Dumnezeu, ia locul lui Dumnezeu, se «joaca de-a Dumnezeu».

Iata un lucru infricosat ; ni se dezvaluie aici unul dintre marile pacate ale Omului, unul dintre cele mai mari, pentru ca se vadeste mai ales la oamenii duhovnicesti si evlaviosi, am putea spune la oamenii bisericii ; ei sunt specialisti in religie, invatati, stiu totul, mai bine chiar decat Dumnezeu. Prefera propriile lor cugete cugetelor lui Dumnezeu, vor sa primeasca pe Dumnezeu, dar vor un Dumnezeu dupa cugetele, dupa dorintele si cultura lor: se pun pe ei in locul lui Dumnezeu. Carturarii cunosc Biblia pe dinafara, dar nu au vazut ca rabbi Ieshouah din Capernaum era Mesia. Nu au vrut sa vada.

Sfantul Ioan Botezatorul ar fi spus despre ei ca sunt strambi, «colturosi». «Cele strambe se vor face drepte» (Luca 3, 5), adica: sa aveti o inima dreapta… Domnul va prezice acestor farisei moartea vesnica – fiindca Il confundau cu Satana (spuneau ca Iisus cu Beelzebul vindecase pe indracitul orb si mut – Mat. 12, 24-32 si Marcu 3, 22-30) – si le va spune iarasi: «veti muri in pacatul vostru» (Ioan 8, 21), atunci cand Il ispitesc cu privire la obarsia Sa dumnezeiasca.

Domnul, care citeste in inimile tuturor oamenilor, ii cearta. Si face un lucru uimitor : vindeca pe slabanog chiar in clipa aceea, insa pentru a dovedi ca are cu adevarat puterea dumnezeiasca de a ierta. Si explica lucrul acesta cu simt pedagogic: «ce este mai usor a spune: iertate sunt pacatele tale sau ridica-te, ia-ti patul tau si umbla?». Desigur, (toata lumea) poate gandi ca iertarea rostita cu gura nu e decat o vorba, care nu angajeaza la nimic, ca nu sunt decat cuvinte, din moment ce nimeni nu poate verifica. Dar o vindecare e un lucru vazut, nu se poate discuta. Si atunci, «ca sa stiti ca Fiul Omului are putere a ierta pacatele, zic tie: scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta». Vindecarea uimitoare a slabanogului arata puterea dumnezeiasca a lui Hristos de a ierta pacatele, arata ca este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, Mesia. Este o dovada de necontestat.

Aceasta revelatie este de o nemaipomenita insemnatate : este cu mult mai mare decat vindecarile si dezlegarile savarsite pana acum, care intr-o anumita masura au putut fi savarsite mai inainte si de unii oameni, prin puteri firesti, printr-un har personal sau prin practici magice (3). Aici ne aflam in alt plan : puterea iertarii este numai dumnezeiasca. Iar ce este de mirare si de mare insemnatate, este ca Hristos spune: «Fiul Omului are puterea...», adica aceasta putere se implineste, se manifesta, in firea Sa omeneasca, prin Duhul Sfant. Este vestirea unui dar nepretuit, pe care El il va face Apostolilor Sai: acela de a dezlega pacatele oamenilor, putere dumnezeiasca transmisa episcopilor si preotilor pana astazi. Aceasta intamplare a schimbat cursul istoriei omenesti: cu trei ani inainte de Inviere, Hristos arata ca Omul nu a fost alungat din Rai pe vecie, si ca se poate impaca cu Dumnezeu.

Pr. Noël TANAZACQ

Note
1. Vezi comentariul din Apostolia, nr. 7, octombrie 2008.
2. Casele din Palestina, in perioada romana, erau cubice si adesea nu aveau decat o singura camera. Aveau un acoperis plat (acoperit de tigle mari, puse pe capriori), care slujea de terasa si la care se putea ajunge pe o scara exterioara.
3. Vracii egipteni facusera lucruri minunate dinaintea lui Moise. Intotdeauna au existat, in istoria omenirii, cazuri de vindecari inexplicabile, miraculoase.

Sursa: apostolia.eu
 

• Vindecarea slabanogului din Capernaum
  Publicat in : Predici de duminica
• Duminica a VI-a dupa Rusalii - Vindecarea slabanogului din Capernaum
  Publicat in : Religie