In Duminica a IX-a dupa Rusalii, se va citi pericopa de la Sfantul Evanghelist Matei, capitolul al XIV-lea, versetele de la 22 la 34, in care este prezentata Umblarea pe mare a Mantuitorului Iisus Hristos si Potolirea furtunii.

Dupa ce Mantuitorul a inmultit cele cinci paini si doi pesti in pustie si a saturat multimile cu ele, le-a poruncit Apostolilor sa urce in corabie si sa treaca in cealalta parte a Marii Galileii. Iar El a mers in munte sa Se roage. In timpul noptii, s-a pornit o furtuna, incat corabia in care se aflau Apostolii era gata sa se scufunde. In acel moment Hristos a mers pe apa spre ei, linistindu-i prin cuvintele: "Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti!. Mantuitorul Se descopera ucenicilor pe Sine prin cuvintele "Eu sunt", la fel cum Domnul i Se descoperise lui Moise la rugul aprins prin cuvintele "Eu sunt Cel ce sunt..."

Iar Petru auzind aceste cuvinte a spus: "Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin la Tine pe apa! Iar dupa ce Hristos ii spune sa vina, Petru ajunge sa mearga pe apa, ca pe uscat. Insa, din cauza vantului, este cuprins de teama si incepe sa se afunde in mare. Ingrozit, a strigat "Doamne, scapa-ma!", iar Hristos l-a luat de mana si i-a grait: "putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?" Deci, nu vantul l-a facut sa se scufunde, ci putinatatea credintei lui. Si suindu-se ei in corabie, s-a potolit vantul.

Sfantul Ioan Gura de Aur vorbind despre afundarea lui Petru spune: "Coborandu-se Petru din corabie, a pornit-o spre Iisus. A biruit primejdia cea mare, marea, dar a fost biruit de una mai mica, vantul! Asa e omul! De multe ori reuseste in fapte mari, dar e infrant in cele mici... La fel si Petru. Frica de furtuna era inca puternica in sufletul lui, totusi a indraznit sa paseasca in apa; dar in fata bataii vantului n-a mai putut sa se tina, cu toate ca era aproape de Hristos".

Mantuitorul i-a lasat pentru o vreme pe Apostoli singuri, ca sa invete sa se lupte cu furtuna, cu greutatile vietii si sa inteleaga ca nu pot iesi biruitori din aceasta lupta fara ajutorul lui Dumnezeu. Nu i-a lasat foarte mult timp, ca nu cumva ucenicii sa cada in deznadejde.

In interpretarea Sfintilor Parinti, corabia este Biserica. Iar Biserica are o tinta clara - sa-i conduca pe oameni spre Imparatia lui Dumnezeu. Din acest motiv, la carma ei se afla Hristos, ferindu-i pe oameni de orice ratacire.

Umblarea pe mare si Potolirea furtunii au ca scop intararirea credintei ucenicilor in dumnezeirea lui Hristos. Este bine sa retinem ca desi minunea inmultirii celor cinci paini si doi pesti s-a implinit prin Apostoli, Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca ei "nu pricepusera nimic din minunea painilor, deoarece inima lor era invartosata" (Matei, 6, 52). Ori prin aceasta minune, Mantuitorul doreste sa le arate cat mai deplin dumnezeirea Sa. Nu intamplator, dupa ce Domnul urca in corabie, ucenicii I s-au inchinat, zicand: "Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu" (Matei 14, 33).

Sa luam aminte, putina credinta ne scufunda in "marea ispitelor", in vreme ce credinta puternica ne facem sa mergem pe apa ca pe uscat, adica sa iesim biruitori prin ajutorul lui Dumnezeu din toate incercarile si greutatile vietii. Daca in vechime, omul doar asista la minuni, caci el trece prin Marea Rosie numai dupa ce aceasta s-a retras, acum, prin Hristos, omul este chemat sa savarseasca minuni, sa mearga pe apa ca pe uscat.

Iulian Predescu

Evanghelia duminicii a IX a dupa Rusalii: "In vremea aceea Iisus a silit pe ucenicii Lui sa intre in corabie si sa mearga inaintea Lui, de cealalta parte, spre Betsaida, pana ce El va da drumul multimii. Iar dupa ce i-a dat drumul, S-a dus in munte ca sa Se roage. Si, facandu-se seara, era corabia in mijlocul marii, iar El era singur pe tarm. Si i-a vazut cum se chinuiau vaslind, caci vantul le era impotriva. Iar catre a patra straja a noptii a venit la ei umbland pe mare si voia sa treaca pe langa ei. Dar, cand L-au vazut umbland pe mare, li s-a parut ca este naluca si au strigat, caci toti L-au vazut si s-au tulburat. Dar indata El a vorbit cu ei si le-a zis: Indrazniti! Eu sunt; nu va temeti! Apoi S-a suit la ei in corabie si s-a potolit vantul. Iar ei erau peste masura de uimiti in sinea lor; caci nu pricepusera nimic de la minunea painilor, deoarece inima lor era invartosata. Si, trecand marea, au venit in tinutul Ghenizaretului".

• Umblarea pe mare - potolirea furtunii
  Publicat in : Duminica a 9-a dupa Rusalii
• Umblarea pe mare - Potolirea furtunii
  Publicat in : Duminica a 9-a dupa Rusalii
• Umblarea pe mare a Mantuitorului si potolirea furtunii
  Publicat in : Duminica a 9-a dupa Rusalii
• Potolirea furtunii. Umblarea pe mare
  Publicat in : Predici - Predica

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: