Duminica a VII-a dupa Pasti -  Ev. Ioan 17, 1-13 

1-3. “Acestea a grait Iisus. Si Si-a ridicat Ochii la cer, si a zis: Parinte a venit ceasul, proslaveste pre Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te proslaveasca pre Tine. Precum i-ai dat Lui stapanire peste tot trupul, ca tot ce ai dat Lui, sa le dea lor viata vesnica. Si aceasta este viata cea vesnica, ca sa Te cunoasca pre Tine Unul adevaratul Dumnezeu, si pre Carele ai trimis pre Iisus Hristos”.

Dupa ce a zis ucenicilor, ca necaz veti avea, si i-a sfatuit pe ei sa indrazneasca, iarasi ii ridica pe ei prin rugaciune,invatandu-ne pe noi, ca in ispite toate lasandu-le, la Domnul sa alergam.

Si in alt chip, nici rugaciune este lucrul acesta, ci vorba catre Tatal.

Iar daca in alt loc se roaga, (Luca 22, 41), si genunchile isi pleaca, sa nu te minunezi, ca a venit Hristos nu numai ca pe Sinesi sa Se arate, ci si toata fapta buna sa invete.Iar celui ce invata, nu numai prin cuvinte, ci si prin lucruri i se cuvine sa invete.

Si vrand sa arate, ca nu fara de voie, ci dupa buna voie vine la patima,zice:Parinte,a venit ceasul. Ca iata ca pe o dorita o pofteste pe aceasta, si slava numeste lucrul acesta, nu a Sa numai, ci si a Tatalui, care s-a si facut: Ca nu numai Fiul, ci si Tatal S-au proslavit.Ca mai nainte de Cruce, nici Iudeii nu L-au stiut pe El. “Ca Israil pe Mine nu M-a cunoscut”, zice. (Isaia 1, 3). Iar dupa Cruce, toata lumea a alergat la El.

Si arata care este slava Lui si a Tatalui: A crede, zice, tot trupul, si a primi facere de bine, aceasta este slava lui Dumnezeu. Ca nu numai la Iudei se va intinde darul, ci in toata lumea se va intinde. Iar aceasta o a zis fiindca vrea sa-i trimita pe ei la pagani. Deci ca sa nu socoteasca ei ca aceasta este izvodire noua, si fara de voia Tatalui, arata ca de la Tatal s-a dat Lui stapanire peste tot trupul.Ca mai nainte le zicea lor: “in calea paganilor sa nu mergeti” (Matei 10, 5).

Si ce este aceea: “A tot trupul?” Ca nu toti cu adevarat au crezut. Insa Hristos cat despre partea Sa, se silea pe toti sa-i aduca la credinta, iar daca aceia n-au ascultat, nu a Celui ce invata este vina, ci a celor ce n-au primit.

Iar cand auzi aceasta: “Ai dat” si “Am luat” si ca acestea sa intelegi ca s-au zis dupa pogorare, precum de multe ori am zis (mai jos Ioan 17, 8 si 10, 18 ). Caci pazind pururea aceasta, ca sa nu zica El ceva mare pentru Sinesi, Se pogoara neputintei ascultatorilor.

Si fiindca se sminteau ei, mari pentru Dansul auzind, graieste de cele ce pot ei sa cuprinda. Precum si noi cu copiii vorbind, si painea asa o numim precum ei, si apa, si in scurt toate celelalte. Iar cand Evanghelistul pentru Domnul graieste, auzi ce zice:”Toate printr-Insul s-au facut” (Ioan 1,3) si: “Cati L-au primit pe El, le-a dat lor stapanire fii ai lui Dumnezeu sa se faca”.

Cel ce altora da, cum El pe aceasta nu o avea? Dar lua de la Tatal? Apoi si aici intru aceste graiuri ce se par smerite, amesteca oaresce si inalt. Ca zice: “Ca tot ce ai dat Lui” -aceasta cu pogorare s-a zis; “Sa le dea lor viata vesnica” -aceasta arata stapanirea Celui Unuia nascut,si Dumnezeirea, ca a lui Dumnezeu este a da viata, si pe aceasta vesnica.

Iar Unul Adevaratul Dumnezeu a zis pe Tatal, spre osebirea dumnezeilor celor mincinosi ai elinilor, iar nu despartindu-se pe Sinesi de Tatal, – sa nu fie – ! Pentru ca si Insusi Fiul adevarat fiind, nu este Dumnezeu mincinos, ci adevarat. Precum insusi evanghelistul aceasta pentru Domnul intru trimiterea sa cea soborniceasca zice: “Acesta este adevaratul Dumnezeu si viata vesnica” (I Ioan 5, 20).

Iar de stau impotriva ereticii zicand: Ca Fiul este mincinos Dumnezeu, fiindca numai Tatal s-a zis adevarat Dumnezeu, invete-se, ca pentru Fiul zice acest evanghelist asa: “Ca era Lumina cea adevarata” (Ioan 1,9). Deci dupa a lor socoteala Tatal mincinoasa lumina este, dar sa nu fie! Pentru aceasta si cand zice: “Dumnezeu adevarat pe Tatal, zice si osebindu-l pe El de cei mincinosi dumnezei ai elinilor, precum si aceea: “Pe slava cea de la Unul Dumnezeu n-o cautati” (Ioan 5, 44).

4-6.”Eu te-am proslavit pre Tine pre pamant. Lucrul am savarsit carele Mi-ai dat Mie, ca sa-l fac. Si acum Ma proslaveste Tu Parinte la Tine singur cu slava care am avut-o la Tine mai nainte de ce s-a facut Lumea. Aratat-am Numele Tau oamenilor”.

Cunoaste de aici cum proslaveste Tatal pe Fiul. Ca cu adevarat, in acest chip, precum si Fiul pe Tatal.Eu, zice, pe Tine te-am proslavit pe pamant. Cu cuviinta a adaus aceasta: “Pe pamant”; ca in ceruri proslavit era, de ingeri fiind inchinat.

Iar pamantul nu-L cunostea pe El. Deci fiindca Fiul L-a vestit pe El tuturor, Te-am proslavit pe Tine, zice, peste tot pamantul cunostinta de Dumnezeu semanand, si savarsind lucrul, carele ai dat Mie.

Ca acesta este lucrul intruparii Celui Unuia nascut,ca sa sfinteasca firea noastra,si pe stapanitorul lumii,care mai nainte se facea Dumnezeu, sa-l surpe, si cunostinta de Dumnezeu sa sadeasca in zidire.

Si cum l-a savarsit pe acesta, cand inca nici nu l-a inceput? Cat despre Mine, zice, am savarsit. Sau si fiindca pe cea mai mare decat toate a facut, si pe radacina bunatatilor la noi o a sadit, biruind pe diavolul, si pe Sinesi la moarte fiara cea a tot mancatoare aruncandu-se.

Iar radacinii acesteia de nevoie era sa-i urmeze si roadele cunostintei de Dumnezeu, pentru aceasta zice:”Am savarsit lucrul”, am semanat zice, radacina am sadit, roadele se vor coace. Deci proslaveste-Ma si Tu Parinte la Tine cu slava, care am avut-o la Tine mai nainte de ce s-a intemeiat lumea.

Ca inca nu se proslavise firea trupului, nici nestricaciune dobandise,nici scaunului imparatesc se impartasise, si pentru aceasta zice: “Proslaveste-Ma”,adica,pe firea Mea cea omeneasca,pe aceasta ce acum este necinstita, pe aceasta ce va sa se rastigneasca, si o inalta pe ea la slava carea aveam la Tine Eu Cuvantul si Fiul Tau, mai nainte de a fi lumea.

Ca pe firea cea omeneasca o a pus de sade impreuna pe scaunul cel imparatesc,si este inchinata acum,de toata faptura.

“Aratat-am numele Tau oamenilor”. Acum talcuieste aceea ce zice: “Eu Te-am proslavit pe Tine pe pamant”, adica am aratat numele Tau.

Dar cum a aratat Fiul? Pentru ca si Isaia zice: “Jurati-va pe Dumnezeul cel adevarat” (Isaia 19, 18). Ci ceea ce de multe ori am zis, ca desi aratat era, dar numai iudeilor, si nici acelora tuturor. Iar acum pentru neamuri zice, ca aratat va fi lor numele lui Dumnezeu, fiindca Hristos a dat de acum semintele cunostintei de Dumnezeu, pentru ca a surpat pe diavolul povatuitorul slujirii de idoli.

Si in alt chip:desi cunosteau pe Dumnezeu, dar nu ca pe un Tata II cunosteau, ci numai ca pe un Facator, iar Fiul pe El Tata L-a aratat, si prin cuvinte, si prin lucruri cunoscut pe El facandu-L. Pentru ca Fiu pe sinesi aratandu-Se al lui Dumnezeu, luminat este cum ca impreuna a aratat si pe Acela ca Ii este Tata.

6-8.”Pre care Mi i-ai dat Mie din lume (Dar cum a zis:”Pe care Mi i-ai dat Mie din lume”? ca mai sus a zis catre dansii:”Din lume nu sunteti” (Ioan 15,19). “Lume” acolo a numit pe cei rai, iar aici zice pe zidirea aceasta Zigadinos), ai Tai erau, si Mie Mi i-ai dat pre ei, si cuvantul Tau au pazit. Acum au cunoscut, ca toate cate Mi-ai dat Mie, de la Tine sunt. Pentru ca cuvintele care ai dat Mie, le-am dat lor, si ei au primit, si au cunoscut cu adevarat, ca de la Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimis”.

Doua acestea va sa invete: Una adica, ca nu este potrivnic Tatalui, iar alta, ca voia Lui este sa creada ei Fiului. Pentru aceasta zice: “pe care ai dat Mie, ai Tai erau”. Ca amandoua acestea se arata prin aceasta ce zice: “Ai dat Mie”: ca nu i-am rapit pe ei, ci Tu ai binevoit ca sa se faca acestia ai Mei. Pentru aceasta nu impotrivire, ci unire, si dragoste ai catre Mine, o, Tata.

Si cuvantul Tau au pazit prin aceasta ca au crezut Mie, si N-au ascultat pe Iudei. Ca cel ce crede lui Hristos, cuvantul lui Dumnezeu pazeste, adica, Scriptura si Legea, pentru ca de Scriptura se vesteste Hristos.

Dar si in alt chip: Toate cate graia ucenicilor Domnul, ale Tatalui erau, ca Eu, zice, de la Mine nu graiesc (Ioan 14, 10). Deci a zis lor impreuna cu celelalte si acesta: “Ramaneti intru Mine”, si iata au pazit si aceasta porunca, ca au ramas, si asa cuvantul Tatalui au pazit.

Acum au cunoscut, ca toate cate ai dat Mie, de la Tine sunt.Unii fara de (in cea greceasca) citesc adica am cunoscut, si zic ei, cum ca Dumnezeu zice: “Acum am cunoscut Eu”, dar aceasta nu are intelegere, caci ca trebuie a se citi, adica acum au cunoscut ucenicii Mei, zice, ca nimic al Meu osebit nu am, nici sunt instrainat de Tine, ci toate, cate ai dat Mie, nu ca unei fapturi harazindu-le Mi le-ai dat, ca nu sunt mie de aiurea agonisite acestea, ci de la Tine sunt, adica, fireste Mie Mi se cad, si Mi se cuvin Mie ca unui Fiu, si stapanitor al celor Parintesti.

Si de unde au cunoscut aceasta ucenicii Mei? Ca cuvintele care mi le-ai dat Mie, le-am dat lor, adica,din cuvintele Mele, si din invataturi.Ca pururea ii invatam pe ei, ca toate cate am, ale Tatalui sunt. Si nu numai aceasta, ci cum ca si de la Tine am iesit, si cum ca Tu M-ai trimis. Ca prin toata evanghelia aceasta voia sa ispraveasca, cum ca nu este potrivnic lui Dumnezeu,ci voia cea Parinteasca o implineste.

9-10.”Eu pentru acestia Ma rog, nu pentru Lume Ma rog, ci pentru acestia pe care Mi i-ai dat Mie, ca ai Tai sunt. Si ale Mele toate ale Tale sunt, si ale Tale ale Mele, si M-am proslavit in ei”.

Aratand, ca pentru nimic alta nu zice acestea catre Tatal, ci pentru dansii, ca sa cunoasca ei, ca ii iubeste pe dansii, si poarta grija de ei, zice:Eu pentru acestia Ma rog, si poftesc, nu pentru lume. Ca arat cu adevarat din aceasta, ca ii iubesc pe ei, ca nu numai cele ce sunt ale Mele dau, ci si pe Tine Te rog sa-i pazesti pe ei.

Nu pentru cei fara de socoteala, si care cugeta cele lumesti Te rog pe Tine, ci pentru acestia care mi i-ai dat Mie, ca ai Tai sunt.

Dar ca nu auzind pe El adeseori zicand: “Ai dat Mie”, sa socotesti ca de curand I S-a dat Lui stapanire, si puterea aceasta, si cand ii avea pe ei Tatal, El nu-i avea, sau iarasi acum cand El ii are, Tatal S-a lipsit de stapanirea lor, pentru aceasta zice: “Si ale Mele toate, ale Tale sunt, si ale Tale ale Mele”.Ca nu acum am luat stapanirea, ci cand erau ai Tai, erau si ai Mei. Pentru ca ale Tale toate, ale Mele sunt, dar si cand Eu ii am acestia, si Tu ii ai, si nu esti lipsit de ei. Ca ale Mele toate, ale Tale sunt.

Si M-am proslavit in ei, adica stapanire peste ei avand, ca un stapan in ei Ma proslavesc. Precum si fiul imparatului, pe cinstea cea intocmai cu tatal avand,si pe imparatie, se proslaveste in aceasta caci are atatea, cate si tatal.

Deci daca ar fi fost Fiul mai mic decat Tatal, cum ar fi indraznit a zice: “Ale Tale toate, ale Mele sunt”, ca stapanul are pe toate cele ale slugii, dar nu pe toate cele ale stapanului are sluga. Iar aici impotriva se intoarce, si cele ale Tatalui, ale Fiului sunt, precum si cele ale Fiului, ale Tatalui. Deci se proslaveste Fiul in cele ce sunt ale Tatalui, ca atata stapanire are, cata si Tatal.

11-12.”Si nu mai sunt in lume, ci acestia in lume sunt. si Eu la Tine vin. Parinte sfinte pazeste-i pre ei in numele Tau, pre care Mi i-ai dat Mie, ca sa fie una precum si noi. Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam pre ei in numele Tau”.

Pentru care pricina adeseori zice aceasta: “Nu mai sunt in lume” si “Cand eram cu ei in lume”? Ca se vad nepotrivite, de le va lua cineva pe acestea fara de cercetare.Ca in alt loc S-a fagaduit lor, cum ca voi fi cu voi (Matei 28,20), si cum ca Ma veti vedea pe Mine (Matei 28, 10), iar acum altele se vede ca zice.

Deci se poate grai adevarul, ca dupa mintea lor zice acestea. Ca de vreme ce cu urmare era sa se intristeze ei, fiindca ramaneau lipsiti de ajutor, le arata lor, ca Tatalui ii incredinteaza pe dansii, si pe Dansul pazitorii lasa lor, si cu Tatal vorbeste: Ca de vreme ce Tu la Sineti Ma chemi pe Mine, Pazeste-i pe ei insuti in numele Tau, adica, prin ajutorul Tau si puterea,pe care Mi-ai dat-o Mie.

Si care este pazirea? Ca sa fie una. Ca de vor avea dragoste intre dansii,si nu se vor imparechea, nebiruiti vor fi, si nici un rau nu-i va stapani pe ei. Si nu asa simplu, ca sa fie una, ci precum sunt Eu si Tu, una cugetand ei, una voind, ca aceasta este lor pazitoare, unirea la un cuget.

Deci ca sa-i mangaie pe ei, pe Tatal roaga ca sa-i pazeasca pe ei. Ca de ar fi zis: Ca Eu va voi pazi pe voi, nu asa ar fi crezut. Iar acum din aceasta ca pe Tatal roaga pentru ei, intru bune nadejdi ii aduce pe ei.

Iar aceea ce zice: “Eu ii pazeam pe ei in numele Tau”, o zice, nu ca cum El nu putea in alt chip, de nu prin numele Tatalui, ci, precum de multe ori am zis, pentru ca erau neputinciosi ascultatorii, si ceva mare pentru Dansul inca nimic nu socoteau, pentru aceasta zice ca in ajutorul Tau ii pazeam pe ei.

Si inca si bune nadejdi le da lor: Ca precum si cand eram de fata impreuna cu voi, ati fost paziti in numele si ajutorul Tatalui Meu, asa si acum sa credeti ca de Dansul veti fi paziti, ca obisnuieste El a va pazi pe voi.( Psalm 108).

12-13.”Pre care Mi i-ai dat Mie i-am pazit, si nici unul din ei n-a pierit, fara numai fiul pierzarii, ca sa se plineasca Scriptura. Iar acum la Tine viu, si acestea graiesc in lume, ca sa aiba bucuria Mea deplin in ei”.

Multa se vede smerenia cuvintelor, de nu le va intelege pe ele cineva dupa cum se cuvine. Ca vezi ce se vede aici: “Pe car Mi i-ai dat Mie i-am pazit”. Ca se pare ca porunceste Tatalui, ca sa-i pazeasca si Tatal pre ei. Precum de ar da cineva cuiva bani spre pazire, si ar zice: Cauta, eu nimic n-am pierdut, nici tu sa nu pierzi.

Ci acestea toate le zice pentru mangaierea ucenicilor. Ca acestea, zice, le graiesc in lume pentru odihna ucenicilor: si mangaierea, si bucuria, ca sa aiba ei odihna si sa ramana fara de grija, fiindca ii iei tu pe dansii intregi, si vai sa-i pazesti pe dansii, precum si Eu i-am pazit pe ei, si nici pe unul n-am pierdut.

Cum dar,o, Doamne, nici pe unul n-ai pierdut?

Pentru ca Iuda a pierit, si altii multi s-au intors inapoi? Cat despre partea Mea, zice, nici pe unul n-am pierdut, caci cat despre Mine nimica n-am lasat din cele ce sunt spre pazirea lor, ci i-am pazit pe ei, adica in tot chipul M-am silit spre strajuirea lor. Iar daca singuri de sine s-au tras inapoi, nimic pricina nu sunt Eu la aceasta.

Iar ceea ce zice: “Ca sa se plineasca Scriptura”, aceasta este, adica toata Scriptura, ceea ce mai nainte a grait pentru fiul pierzarii. Pentru ca si in multi din Psalmi pentru dansul s-au zis, si in celelalte Carti ale Proocorilor.

Iar pentru aceasta particica de cuvant: “Ca” de multe ori am zis, ca obisnuieste Scriptura, pe cele dupa intamplare a le povesti ca cu chip aratator de pricina.

Sfantul Teofilact al Bulgariei

• Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic
  Publicat in : Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic
• Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic - Niceea 325
  Publicat in : Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: