Crucea Sfantului Apostol Andrei reprezinta una dintre cele mai de pret sfinte moaste ale Bisericii Ortodoxe. Crucea Sfantului Andrei este pastrata alaturi de o parte din capului sfantului, in mare cinste, in Catedrala Sfantul Andrei, din orasul grecesc Patras situat in Peninsula Peloponez.
Sfantul Apostol Andrei, primul chemat dintre Apostoli, frate al Sfantului Apostol Petru (Simon), era un pescar originar din Betsaida Galileii. Initial, a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dupa primirea Sfantului Duh, a propovaduit pe Hristos in Bitinia si in toate partile de pe langa Marea Neagra, in Cherson si in Rusia. Apoi, propovaduind in Scitia cea Mare, Scitia Mica (Dobrogea), in Sinopi si in Miotia, s-a intors in Tracia si ajungand in Pelopones, a primit moarte muceniceasa in Patras. Potrivit traditiei, Sfantul Apostol Andrei a simtit ca este nedemn sa fie rastignit la fel ca Domnul Dumnezeul sau, astfel incat el a implorat sa i se faca o cruce de forma diferita. Crucea Sfantului Andrei este un simbol al umilintei, al patimirii si al martiriului. Sfantul Andrei a avut un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, in orasul Patras, langa Corint, pe o cruce in forma de X (Crux decussata), careia i s-a spus "Crucea Sfantului Andrei“. Sfantul Andrei este praznuit de doua ori in an: 30 noiembrie (martiriul) si 26 septembrie (mutarea cinstitelor moaste).
Istoricul crucii Sfantului Andrei este putin cunoscut crestinilor. Crucea Sfantului Andrei s-a aflat in Patras pana in vremea stapanirii franceze in Grecia (sec. XIII). Numeroase sfinte moaste au fost furate in aceasta perioada din Grecia si duse in Bisericile Romano-Catolice din Apus. Intre aceste sfinte moaste s-a numarat si Crucea Sfantului Apostol Andrei, care a fost dusa de catre francezii romano-catolici in Manastirea Weaume din orasul Marsilia.
In jurul anului 1250 aceasta a fost mutata in Manastirea Sfantul Victor aflata in acelasi oras. In timpul Revolutiei Franceze din 1789, revolutionarii au aruncat crucea in foc pentru a o distruge, insa un preot romano-catolic si-a riscat viata, reusind sa o salveze de la distrugerea totala. Ulterior, fragmentele care s-au mai pastrat din cruce au fost asezate intr-o cripta subterana intr-o manastire din Marsilia, impreuna cu o racla in forma de cruce de mari dimensiuni.
Posibilitatea inapoierii crucii Sfantului Andrei in Patras a fost discutata pe 9 octombire 1979 in cadrul unei intrevederi dintre Mitropolitul Nicodim al Patrei si Cardinalul Roger Eetchegaray. Cel din urma a fost de acord sa inapoieze crucea comunitatii ortodoxe din Patras.
Crucea Sfantului Andrei a fost inapoiata Bisericii Ortodoxe pe 18 ianuarie 1980, iar in ziua urmatoare a fost adusa in Patras de catre cele doua delegatii, ortodoxa, respectiv romano-catolica.
In ceea ce priveste lemnul din care a fost realizata Crucea Sfantului Andrei, exista marturii diferite. Sfantul Ipolit Romanul mentioneaza lemnul de maslin, Sfantul Epifanie al Salaminei vorbeste despre Cruce fara sa aminteasca ceva despre esenta lemnului, iar Arsenie din Kerkyra pomeneste despre un copac pe care insa nu il identifica. La randul sau, istoricul Stefan Thomopoulos vorbeste despre lemnul de maslin. Cercetarile care s-au facut asupra crucii au aratat ca este vorba despre lemn de maslin datat in secolul I d. Hr.
Potrivit Traditiei Bisericii, numerosi pelerini au primit tamaduire de bolile sufletesti si trupesti rugandu-se cu credinta inaintea Crucii Sfantului Apostol Andrei.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.