Sfantul Calinic de la Manastirea Cernica

Sfantul Calinic de la Manastirea Cernica Mareste imaginea.

Anul acesta, la sarbatoarea Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor, pelerinii se vor inchina și moaștele Sfantului Calinic de la Cernica.

Sfantul Calinic de la Cernica s-a nascut pe 7 octombrie 1787, in Bucuresti. A primit la botez numele Constantin, nasa fiindu-i Ruxandra Vacarescu. Parintii sai au fost buni crestini. Mama lui s-a calugarit spre sfarsitul vietii sale la Manastirea Pasarea, primind numele de Filoteia, iar fratele sau cel mare, preot de mir, intra in monahism dupa moartea sotiei sale, la Manastirea Cernica.

Pe 18 martie 1807, Constantin ajunge la Manastirea Cernica. Este primit de staretul Timotei, ucenic al Sfantului Gheorghe de la Cernica. Dupa un an de vietuire in apropierea acestui staret, este tuns in monahism si primeste numele Calinic. Ajuns monah inca din tinerete "el si-a mortificat trupul tanar printr-un post foarte aspru pe care numai un om desavarsit l-ar fi putut suporta… Mult timp s-a multumit cu paine si apa fara sa se sature". "Noaptea nu dormea decat trei ore si nu intr-un pat, ci pe scaun. Ziua participa la cele mai grele munci impreuna cu alti calugari". Dupa cinci ani de diaconie este hirotonit preot, iar dupa alti cinci ani de la primirea harului preotiei este ales staret al Manastirii Cernica. In anul 1850, Sfantul Calinic a fost sfințit Episcop al Ramnicului si aici va sluji vreme de 17 ani. Spre sfarsitul vietii sale, revine la Manastirea Cernica, locul in care va mai trai un an de zile. Pe 11 aprilie 1868 trece la cele vesnice, fiind ingropat in tinda bisericii manastirii, cu hramul "Sfantul Gheorghe", ctitoria sa. Biserica il praznuieste pe 11 aprilie.

"In noaptea de 10 spre 11 aprilie a venit parintele Anastasie la Sfantul Calinic si i-a citit Utrenia. Dupa otpust au stat amandoi de vorba, vorbind pentru mantuire si alte lucruri folositoare. Cand se lumina de ziua, parintele Anastasie s-a retras in chilia sa.

La ora 5 dimineata, Sfantul Calinic a chemat pe ucenicul Gherman ca sa-l imbrace in camasa si haine de ingropare. Pe toate celelalte le daduse de pomana. Apoi singur s-a sculat, s-a spalat pe fata, s-a pieptanat si a binecuvantat pe toti cati erau in casa. Spunea ucenicilor ca „au venit niste oameni mari in casa si vor sa-l ia cu dansii".

Cum statea asa in picioare, a cerut o cruce. Apoi, tinand crucea in mana, s-a inchinat ei, a sarutat-o si a zis:

- Sfanta Cruce, ajuta-mi!

Iar catre ucenici a zis:

- Sa ne vedem in fericirea din cealalta lume!

Si, rezemandu-si capul pe pieptul lui Gherman, a rasuflat adanc si si-a dat duhul in Mainile Domnului”. (Arhimandrit Ioanichie Balan, Patericul romanesc, Editura Manastirea Sihastria)

Proclamarea locala a canonizarii Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica a avut loc pe 23 noiembrie 1955 și a fost facuta de un sobor de arhierei in frunte cu Patriarhul Justinian Marina. In urmatoare zi, pe 24 noiembrie 1955, parintele Dumitru Staniloae a predicat la Sfanta Liturghie, spunand ca Sfantul Calinic a avut trei mari calitati: a fost un ascet, adica un mare rugator si un mare postitor, un mare nevoitor; apoi, a fost un om mult-milostiv, care ajuta o multime de saraci, bolnavi, batrani, vaduve, orfani; in al treilea rand, a fost mare ctitor de biserici.

Din marturiile parintelui Nicodim Bujor reiese ca in momentul in care au fost scoase osemintele Sfantului din mormant, pentru a fi spalate si unse cu mir, lipsea un omoplat. Parintele Simeon Combie de la Frasinei a martusrist ca este prezent in Manastirea Frasinei, si ca a fost adus la parastasul de sapte ani de la trecerea la cele vesnice a sfantului.

Cuvintele din Diata sa, alcatuita in anul 1866, in Resedinta episcopala de la Ramnic:

"De cand am imbracat Sfantul monahicesc chip Ingeresc, in Sfanta Monastire Cernica, in anul al 19(lea) al varstei mele si m-am fagaduit lui Dumnezeu, ca sa am vietuirea cea de buna voie, din vremea aceea si pana la apropierea de mormant, n-am castigat averi sau miselii, numai carti, sfinte carti. N-am adunat aur sau argint, n-am voit sa am haine de prisos, nici ori ce fel de lucruri, ci numai cele singure de nevoie trupului, ca necastigarea si acea calugareasca cu duhul si cu lucrul, dupe putinta m-am sarguit a pazi, neingrijind de sine-mi, ci punandu-mi toata nadejdea spre purtarea de grija a lui Dumnezeu care niciodata nu m-a lasat; iar darurile cele ce primim de la facatorii mei de bine si veniturile cele de la dregatori, pe acelea le-am cheltuit la ale mele nevoi, ale manastirii trebuinte, cat am fost Arhimandrit. Asijderea si Arhiereu fiind, n-am adunat veniturile, ci le-am cheltuit la nevointele mele si nevoile celor lipsiti frati in Hristos si unde Dumnezeu mi-au poruncit si la innoirea episcopiei, fiind cu totul in derapanare' (Diata Preafericitului Episcop Calinic, in Casian Cernicanul, "Istoriile Sfintelor Monastiri Cernica si Caldarusani", pp. 164-165).

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Pe aceeaşi temă

25 Octombrie 2018

Vizualizari: 409

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE