SFÂNTUL SIMEON STÂLPNICUL 1 SEPTEMBRIE
- Domnule profesor, începeţi cu Sfântul Simeon, sfântul dumneavoastră.
- O să încep cu el, dar nu pentru că este ocrotitorul meu, ci pentru că este prăznuit la 1 septembrie, anul nou bisericesc.
-Aţi vrut să spuneţi 1 ianuarie, corectă Constantin.
- Cel bisericesc, copii, este pe 1 septembrie.
- De ce?
- Păi, vedeţi voi, la această dată se spune că a început Dumnezeu crearea lumii. Tot la 1 septembrie Mântuitorul Hristos Şi-a început activitatea de propo- văduire a Evangheliei. Dar hai să purcedem la drum.
Sfântul Simeon Stâlpnicul s-a născut la sfârşitul secolului al IV-lea, în părţile Ciliciei (Turcia de astăzi), din părinţi ciobani. De mic el păzea oile tatălui său, precum Moise şi David.
Iarna oile nu mergeau la păşune. Copilul avea timp liber mai mult. Duminica mergea cu părinţii la biserică. într-o zi a auzit preotul rostind „Fericirile". La Sfânta Evanghelie, părintele a spus că sunt fericiţi cei săraci cu duhul, cei blânzi, cei ce plâng şi cei curaţi cu inima. Lângă el stătea un bătrânel cu privirea blândă, cu o barbă albă mare, radiind de bucurie. Simeon l-a întrebat ce înseamnă aceste cuvinte. Bunuţul, uşor-uşurel, l-a învăţat despre Calea desăvârşită, care duce spre iubirea lui Dumnezeu. De atunci, zi de zi, alerga la bunuţul cel frumos ca să-l mai înveţe câte ceva.
Intr-o zi a avut o vedenie dumnezeiască, un înger care-I punea să sape o groapă foarte adâncă. Şi săpa şi tot săpa, şi iar săpa, până când a fost oprit şi i s-a spus: „Destul, de aici să pui temelie." Era vorba despre temelia smereniei. Vedeţi voi, copilaşi, dacă vrem să facem lucrarea Domnului, mai întâi trebuie să avem smerenie, adică să fim modeşti în toate.
Simeon a înţeles că aceasta este chemarea Domnului. Nu după mult timp a plecat la mănăstire. Egumenul, ca să îl pună la încercare, l-a lăsat o săptămână fără mâncare. Dar el a răbdat pentru dragostea lui Dumnezeu. L-a luat apoi în mănăstire şi foarte uşor, în scurt timp, a învăţat Psaltirea pe de rost, şi multe fapte plăcute lui Dumnezeu făcea, încât i-a întrecut pe toţi călugării de acolo.
S-a călugărit la 18 ani. Ducea o viaţă foarte aspră, ca să câştige dragostea lui Dumnezeu. Egumenul de multe ori îl sfătuia să nu facă fapte mai presus de puterile lui. Dar Simeon, dorindu-şi mai mult, a ieşit din mănăstire şi a locuit într-o peşteră vreme de trei ani.
Vestea despre el s-a răspândit peste tot. Veneau la el oameni cu necazuri, cu ispite, bolnavi şi cu toţii luau de la el vindecare trupească şi sufletească. Cu toate acestea, el îşi păstra smerenia şi le spunea tuturor: „Slăveşte-L pe Dumnezeu, Care te-a tămăduit!" Oamenii, supărându-1 cu nevoile lor din ce în ce mai mult şi slăvindu-1 pentru multele sale minuni, l-au determinat pe blândul Simeon să-şi construiască un stâlp de trei metri şi o chiliuţă de un metru deasupra lui. Acolo petrecea în post şi în rugăciune, bucurân- du-se că lumea nu putea să mai ajungă la el.
- Haideţi, domn' profesor. Cum să se cocoaţe cineva pe un stâlp şi să stea acolo? E chiar amuzant. Nu am văzut pe nimeni să facă aşa ceva, decât pe cei ce repară firele electrice, zise chicotind băieţelul poznaş din ultima bancă.
- Ha, ha, ha! râseră ceilalţi copii.
- Ei, staţi puţin. Nu e vorba despre un stâlp de electricitate. Este vorba despre un turnuleţ şi despre o cămăruţă zidită pe el. Sfântul a înălţat turnuleţul până ia douăzeci de metri. Era primul stâlpnic de până atunci.
- Au mai fost şi alţii?
- A, da: Daniil Stâlpnicul, Alipie, Lazăr şi alţii. Ca să-l încerce dacă era de la Dumnezeu nevoinţa sa, au venit la el mai mulţi părinţi, zicându-i să coboare de pe stâlp. Dacă nu ar fi vrut, era semn de nesupunere, iar dacă ar fi vrut, atunci se gândeau să-l lase în continuare acolo.
- Şi s-a dat jos?
- Da. S-a smerit şi era foarte hotărât să facă ascultare. Dar părinţii s-au plecat în faţa lui şi i-au zis să vieţuiască în continuare pe stâlp. în schimb cel viclean, nesuportând această lucrare, a venit odată prefăcut în înger luminos, cu o căruţă şi cai de foc, spunându-i sfântului că a venit să îl ia la cer ca pe Sfântul Ilie. Şi sfântul, necunoscând viclenia, cu piciorul drept voia să păşească, dar în acelaşi timp s-a închinat şi diavolul, cu tot cu căruţă, s-a făcut nevăzut.
- Cel rău poate face aşa ceva? întrebă sfioasă o fetiţă.
- Da, dar nu vă îngrijoraţi. Aţi văzut ce repede a fugit de la Simeon când el a făcut semnul Sfintei Cruci. Diavolul este ca un câine legat. Nu poate muşca decât dacă te apropii prea mult de el. Atâta timp cât noi suntem cu Dumnezeu şi facem fapte bune, el nu are ce să ne facă.
- Acum ne-am liniştit.
- Este bine atunci. Dar Simeon nu a fost la fel de liniştit. Şi-a pedepsit piciorul cu care voise să păşească, stând numai pe el vreme de un an întreg.
Oamenii care veneau la el după o cale lungă erau însetaţi şi nu aveau ce să bea. Rugându-se sfântul, s-a făcut un izvor cu apă dulce, ca prin minune. Dar într-o noapte o femeie, bând din apa aceea, a înghiţit un şarpe mic fără să-l vadă. Şarpele s-a hrănit în pântecele femeii până s-a făcut mare. Ea avea dureri insuportabile. Doctorii nu ştiau ce să-i mai facă. Adusă la sfânt, el i-a dat să bea apă din acelaşi izvor. Din gura ei a ieşit un şarpe mare care, îndată ce a ajuns pe pământ, a crăpat.
In muntele acela trăia un balaur înfricoşător. Nici iarba nu creştea din cauza veninului său. într-o zi s-a lovit la ochi cu un lemn şi i-a rămas înfiptă o aşchie. Atunci s-a târât balaurul până la stâlpul sfântului. Rugându-se Simeon, i-a căzut aşchia din ochi. Balaurul s-a întors bucuros la culcuşul său fără a face rău cuiva.
- Domn' profesor, păi nu spuneaţi la început că o să ne spuneţi poveşti adevărate? Acestea cu balauri sunt basme pentru copii. Şi cum era balaurul acela? Câte capete avea? Scuipa flăcări? se avântă poznaşul.
- Vedeţi voi, copilaşi, balaurii au existat şi încă mai există. Dar nu sunt ca aceia din poveşti. Ştiţi că şi Sfântul Gheorghe a ucis unul. Şi nu este singurul.
O să ascultaţi mai multe povestiri cu astfel de balauri. Balaurii sunt nişte şerpi foarte mari. Veninul lor este atât de puternic, încât în contact cu oxigenul se produc arderi.
în părţile acelea era şi un tâlhar vestit, Ionatan. El îi prăda şi îi ucidea pe toţi cei pe care îi prindea. Văzând aceasta, mulţi ostaşi au plecat să-l prindă. El a fugit la stâlpul sfântului şi plângea ca un copil să-i ierte păcatele. Ostaşii au venit să-l ia, dar sfântul le-a zis să-l prindă cel ce va intra primul în curte. Ostaşii au încercat mult timp, dar nu au reuşit. După şapte zile de rugăciune şi pocăinţă sinceră, tâlharul şi-a dat fericit sufletul în mâinile Domnului.
Sfântul Simeon avea darul tămăduirii. Mulţi mergeau ia el şi se vindecau de toate bolile. Pe lângă aceasta, mai avea şi harul prorociei. Cu doi ani înainte a profeţit despre moartea năprasnică şi foametea ce aveau să fie. A prorocit şi despre războiul perşilor şi sciţilor contra grecilor şi romanilor. Dar, cu rugăciunile sfântului, oastea persană s-a retras.
Cu vorbele sale înţelepte îi certa şi pe împăraţii care se abăteau de la dreapta credinţă. Mulţi împăraţi şi mari dregători cereau vindecare sau măcar sfaturi înţelepte şi nu rămâneau nemângâiaţi.
A trecut la Domnul la peste 100 de ani. Sfintele sale Moaşte le dădeau tămăduiri tuturor celor ce se atingeau de ele. în timp, pe locul stâlpului, credincioşii au ridicat o frumoasă biserică în cinstea sfântului. Se spune despre sfânt că a stat pe stâlp mai bine de 50 de ani.
La finalul orei, copilaşi, haideţi să cântăm un frumos tropar4: „Al răbdării stâlp ai fost, râvnind Părinţilor celor mai dinainte, cuvioase; lui Iov întru patimi, lui Iosif în ispite şi vieţii celor fără de trup, Simeoane, Părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre!"
Pr. prof. Adrian Chiaga
Prof. Cristina Chiaga
A fost odata si poate va mai fi, povestiri ilustrate din vietile sfintilor, vol 1, luna septembrie; Editura Egumenita
Cumpara cartea "A fost odata si poate va mai fi, povestiri ilustrate din vietile sfintilor, vol 1"
-
Manastirea Sfantul Simeon Stalpnicul
Publicat in : Biserica in lume -
Sfantul Simeon Stalpnicul
Publicat in : Sfantul Simeon Stalpnicul - Indictionul -
Canon de rugaciune catre Sfantul Cuvios Simeon Stalpnicul
Publicat in : Sfantul Simeon Stalpnicul - Indictionul -
Sfantul Simeon Stalpnicul, in traditiile populare
Publicat in : Sfantul Simeon Stalpnicul - Indictionul
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.