Unul dintre darurile cantarilor compuse de Biserica in cinstea sfintilor este acela ca pastreaza nealterata, peste veacuri, expresia evlaviei credinciosilor catre acestia. Acesta este si cazul Sfintilor Trei Ierarhi, pe care Biserica ii sarbatoreste impreuna inca din secolul XI, compunandu-le cantari in care ni se arata adevarata masura la care s-au ridicat cei trei luminatori ai Ortodoxiei.
Astfel, una dintre sedelnele ce se canta la Utrenie nu se sfieste a-i numi "alti trei apostoli", si aceasta pe buna dreptate, intrucat s-au facut intr-adevar marturisitori ai Celui pe care L-au cunoscut asa cum putini au reusit s-o faca, inainte sau dupa ei. De asemenea, marturisirea lor a ajuns pana la marginile pamantului, luminand "ca niste raze ale soarelui celui intelegator, [care] si lumineaza pamantul cu dumnezeiestile sale straluciri", dupa cum ni se dezvaluie intr-una din stihirile de la Stihoavna.
Plasmuita in micul schit de pe malul Iris-ului, unde se sihastrea Sfantul Vasile, in umila bisericuta Anastasia unde Sfantul Grigorie si-a tinut celebrele cuvantari, si intarita cu ostenelile cele martiresti din exilul in Pont al Sfantului Ioan, aceasta marturisire comuna reflecta slava Sfintei Treimi care lumineaza sufletele noastre, intr-adevar, cu dumnezeiesti straluciri.
Insusi troparul acestei sarbatori ne dezvaluie inaltimea la care s-au ridicat cei Trei Ierarhi in Biserica; acest tropar este practic o adaptare a troparului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel: "Ca cei ce ati fost intocmai la obicei cu apostolii si lumii invatatori...". Biserica marturiseste deci ca Sfintii Trei Ierarhi si-au apropriat intocmai obiceiul apostolilor, cu timp si fara timp ocupandu-se doar cu rugaciunea si propovaduirea Cuvantului. Nimic pentru ei, totul pentru ceilalti, in misiunea mistuitoare a dragostei lui Hristos.
Cantarile sunt marturisirea nevremelnica a Bisericii. Ele nu sunt doar compozitii ale unor poeti ai Bisericii, ci sunt cuvintele prin care Insusi Duhul Sfant ii lauda pe sfinti. Caci asa este obiceiul lui Dumnezeu, sa isi pretuiasca faptura pe care El Insusi a creat-o si sfintit-o. Dumnezeu se oglindeste in sfinti, se vede pe El Insusi in ei si bucuria Sa este reflectata in bucuria Bisericii care se uneste in laudele pe care le canta.
"Organele Darului, alautele Duhului, trambitele cele bine vestitoare ale propovaduirii, tunetele cele infricosate si vrednice de auzit, care de sus au glasuit si slava lui Dumnezeu o au aratat marginilor, pe cei trei propovaduitori ai marii Treimi, pe Ioan si pe Vasile dupa vrednicie, impreuna si pe Grigorie sa-i cinstim" (Stihira la Vecernia cea Mare).
Biruinta desavarsita a Ortodoxiei ni se pare astazi fireasca. Dar aceasta pentru ca noi nu am trait acea perioada, in care lumea intreaga se intunecase prin erezia lui Arie si prin plasmuirile urmatorilor sai. Sfintii Vasile si Grigorie, si apoi si Sfantul Ioan au dat piept acestora impotrivindu-se intregii intelepciuni lumesti, de multe ori aceasta “intelepciune” fiind sustinuta chiar de imparati. Insa “ ca pe Goliat cel netrupesc, cu piatra cea din capul unghiului surpandu-l, credinta intru unire o au adus, cu sangele lui Hristos cel rosu ingradind-o”.
Si se cuvine ca acest cuvant sa fie incheiat printr-o cantare care sumarizeaza modul vietii si impreuna-praznuirii acestor trei minunati sfinti: "Nu este al doilea intru acesti trei, ca fiecare cinstea sa intru sinesi poarta, nici unul mai intai fiind si pe cei intocmai cu cinstea covarsindu-i si isi impartaseste mai vartos unul altuia biruinta bucurandu-se, ca nu incape intre dansii indrazneala pizmuirii, care strica unirea gandului".
Paul Cocei
Aboneaza-te la newsletter
-
ioan zamfir CPostat la 2015-01-30 10:05
Intreaga Ortodoxie, an de an, la 30 ianuarie, ii praznuieste in chip deosebit pe cei trei Sfinti Parinti, Vasile cel Mare, Grigore Cuvantatorul de Dumnezeu si Ioan Gura de Aur. Plini de intelepciune, ei au explicat invatatura Sf. Scripturi asa cum nimeni n-a reusit.
Sfantul Vasile cel Mare (330-379) s-a nascut in orasul Cezareea Capadociei, din parinti crestini, care i-au dat o crestere aleasa si o educatie pe masura. Dupa studii stralucite de filozofie la Cezareea, Constantinopol si Atena, s-a retras in partile Pontului, unde a infiintat o manastire si a stat acolo in rugaciune si in meditatie pana a fost hirotonit mai intai preot si apoi episcop al Cezareei, pastorind in aceasta calilate pana cand s-a mutat la Domnul, la 1 ianuarie 379.
In istoria Bisericii a ramas ca primul ierarh care a infiintat primele institutii de asistenta sociala, numite dupa numele sau “Vasiliade”si anume: azile, case pentru reeducarea fetelor cazute, scoli tehnice, spitale, farmacii, precum si palatul Episcopal si biserica, toate cu scopul de alinare a suferintelor si ajutorul celor saraci.
Sfantul Grigore de Nazianz (309-390) s a nascut in satul Nazianz din Capadocia. In casa parinteasca a primit o educatie aleasa de la mama sa, Nona. A studiat la Cezareea Capadociei, Alexandria si Atena, unde a fost coleg cu Sf. Vasile cel Mare si Iulian Apostatul, viitorul imparat.
Intors de la studii, a fost botezat de tatal sau, dupa care s-a retras la o manastire din Pont intemeiata de prietenul sau Vasile cel Mare, unde s-a indeletnicit cu studiul asceza. A fost hirotonit fara voia lui de catre Vasile cel Mare ca episcop de Sasima, dar nu s-a dus niciodata.
Datorita ereziei ariene care tulbura intreaga biserica s-a dus la Constantinopol, unde intr-o bisericuta numita Anastasia, adica “inviere”, si-a tinut predicile sale prin care a reusit sa zguduie din temeli arianismul .
In anul 380, imparatul Teodosie cel Mare si poporul l-au ales patriarh al Constantinopolului iar anul urmator i s-a incredintat prezidarea lucrarilor sinodului al II-lea ecumenic. Datorita tulburarilor si intrigilor unor episcopi care-l acuzau ca a umblat dupa scaunul patriarhal, Sf. Grigore, mahnit, s-a retras si s-a dus in Capadocia, unde a trait in singuratatea-i atat de placuta.
Sfantul Ioan Gura de Aur (354-407) s-a nascut in Antiohia. Primeste o educatie aleasa de la mama sa, Antusa, ramasa vaduva la 20 de ani in urma mortii tatalui sau, Secundus, care fusese un mare dregator militar. A invatat filosofia si retorica de la cel mai mare retor al timpului, Libaniu.
Dupa terminarea studiilor a preferat avocatura, dar pentru o perioada foarte scurta. S-a botezat si a inceput sa se indeletniceasca cu studiul Sfintei Scriptur, mai intai in casa parinteasca, apoi intr-o manastire.
A fost hirotonit diacon si apoi preot in Antiohia, unde a pastorit 12 ani. In anul 397 a fost inaltat fara voia sa pe scaunul de patriarh al Constantinopolului, unde s-a remarcat printr-o viata pilduitoare, dar mai ales prin aprige cuvantori prin care biciuia viciile in special celor de la curtea imparateasca, si chiar pe imparateasa, Eudoxia, care era o femeie cu moravuri usoare. Datorita acestiu lucru imparateasa a pus la cale indepartarea sa din scaun de doua ori. A doua oara a fost trimis in exil in Armenia, dar pe drum, din cauza maltratarilor la care a fost supus, a murit in anul 407.
Toti cei Trei Sfinti Ierarhi, fiecare in felul lui si sub forme diferite, au adus o contributie substantiala la explicarea dogmei fundamentale a crestinismului-Sfanta Treime.
Au fost deopotriva mari dascali ai lumii crestine, neintrecuti pastori sufletesti, propovaduitori si aparatori ai dreptei credinte.
-
Vasa NastaPostat la 2013-01-30 13:46
Va multumesc pentru continutul articolului care este instructiv-educativ ! Sfintii Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Cuvantatotul de Dumnezeu si Ioan Gura de Aur sa ne binecuvanteze sufletele celor care ne rugam si le cerem ajutorul in viata noastra vremelnica ! Amin.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.