Ortodoxia cinsteste astazi pe Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur. Desi sunt sarbatoriti si in mod separat, viata si opera lor teologica sunt foarte importante, motiv pentru care se cinstesc si impreuna, ca o icoana a Sfintei Treimi. Sarbatoarea acestor Sfinti Ierarhi a fost instituita in anul 1081 (1084 dupa alte surse) de catre Patriarhul Ioan al Constantinopolului, ca urmare a unei minuni.

Pe vremea aceea crestinii incepusera sa se certe intre ei care dintre cei trei Ierarhi ar fi mai mare in cinste si importanta. Drept urmare, cei trei ierarhi s-au aratat Patriarhului si i-au spus ca intre ei nu exista o cearta pentru intaietate, ci rostul lor a fost propovaduirea iertarii si a impacarii. Asa ca solutia pentru incheierea conflictului este instituirea unei zile in care ei sa fie cinstiti dimpreuna, ca unul singur, ca si chip al Sfintei Treimi, Dumnezeu Cel Unul dupa fiinta si Intreit in Persoane.

Studiind viata si activitatea acestor Trei Ierarhi, vom gasi o complementaritate, pusa in evidenta de o expresie care subliniaza si specificul fiecaruia: Mana care lucreaza (Sf. Vasile), Mintea care gandeste (Sf. Grigorie) si Gura care vorbeste (Sf. Ioan). O alta expresie ce ii caracterizeaza este „Cei trei mari dascali ai lumii crestine si ierarhi”, motiv pentru care in anul 1936, la primul Congres al Profesorilor de Teologie de la Atena, ei au devenit patronii spirituali ai tuturor institutiilor de invatamant teologic ortodox.

Sf. Vasile cel Mare s-a nascut in jurul anului 329 si a fost Arhiepiscop al Cezareii Capadociei, azi orasul Kayseri din Turcia, intre anii 370-379. A trecut la cele vesnice pe 1 ianuarie, in anul 379. Are o uriasa activitate misionara in domeniul dogmatic, pastoral si social, atat in eparhia sa cat si in afara acesteia, interesandu-se chiar si de crestinii din partile noastre (este vorba de o corespondenta cu Sf Ierarh Bretanion al Tomisului (scrisorile 164 si 165), in care se face si o solicitare a moastelor Sf. Mc. Sava de la Buzau). A infiintat primele institutii de asistenta sociala cunoscute sub numele de Vasiliada: azil, ospatarie, casa pentru reeducarea fetelor alunecate, spital (si de leprosi), scoli tehnice. Este autorul unei Liturghii, ce se oficiaza de 10 ori pe an in cadrul cultului, dar si al Molitfelor care ii poarta numele, cunoscute in popor ca rugaciuni de blestem asupra diavolului. Ca autor, are o bogata opera teologica, ocupand patru volume in editia Migne a Patrologiei. Scrierile sunt dense, scurte ca intindere, dar pline de o rara bogatie de probleme si idei. Se impart in lucrari: dogmatice, ascetice, omilii si cuvantari, pedagogice, liturgice, canonice, episto­lare si au o importanta covarsitoare pentru credinta, sunt in cea mai mare parte normative pentru invatatura ortodoxa. Intre ele, la loc de cinste, se regasesc „Omiliile la Hexaimeron”, o analiza a celor 6 zile ale creatiei, „Tratatul despre Sf. Duh” si „Regulile monahale”.

Sfantul Grigorie de Nazianz, s-a nascut in anul 330 si a fost Arhiepiscop al Constatinopolului intre anii 379-383. A trecut la cele vesnice pe 25 ianuarie, in anul 389 (390 dupa alte surse). Mare orator si poet crestin, pasionat pentru cultura si poezie, era prieten cu Sf. Vasile cel Mare. Poseda un deosebit simt al problemelor teolo­gice, o mare inclinare pentru viata ascetica si o inalta noblete sufleteasca. Opera Sf. Grigorie de Nazianz e intinsa, bogata si variata. Cuprinde 4 volume din Migne. E scrisa in proza si versuri si se imparte in Cuvantari, Poeme si Scrisori. Sf. Grigorie a elaborat si a formulat invatatura ortodoxa clasica despre Intruparea lui Dumnezeu si despre Sf. Treime, fiind cel ce a prezidat lucrarile Sinodului al II-lea Ecumenic din anul 381. Sinoadele III si IV Ecumenice l-au supranumit „Teologul”, in special datorita celor „Cinci Cuvantari Teologice” tinute la Constantinopol.

Sf. Ioan Hrisostom supranumit si „Gura de Aur” este cel mai stralucit predicator din istoria Bisericii. Exista chiar parerea ca el este predicatorul prin excelenta al Bisericii, modelul ideal al vorbitorului bisericesc, motiv pentru care este ocrotitorul spiritual al oratorilor. S-a nascut in anul 354 si a fost Arhiepiscop al Constantinopolului intre anii 397-404. S-a mutat la cele vesnice pe 14 septembrie, in anul 407. Mare ascet si reformator al Bisericii, un scriitor si un teolog normativ pentru Biserica Ortodoxa, este autorul celei mai folosite Liturghii in Ortodoxie. Personalitatea sa constituie o sinteza fericita a conducatorului de suflete, care se caracterizeaza prin luminare, cumpanire, atentie, calmitate cu vor­bitorul, indemanare si care face din cuvant o veritabila arma misionara. A lasat o conside­rabila opera literara, care ocupa 18 volume in editia Migne, pe teme: dogmatico-polemice, oratorice, apologetice, ascetice, educativ-morale, precum si tratate, dar si corespondenta. La loc de cinste se regaseste „Tratatul despre Preotie”, o lucrare complexa si completa despre preotia crestina. Cuvantarile sale, pline de suflul evlaviei si de o deosebita inaltime de cugetare morala, sunt mereu actuale. In ele se gasesc date asupra cul­turii timpului, asupra moravurilor si credintelor generale ale vremii. Totodata Sf. Ioan s-a preocupat de teologia sociala, incercand sa purifice societatea de moravurile rele si orientand-o spre Evanghelie, de la omul cel mai simplu si pana la palatul imparatu­lui. De aceea, el se poate numi unul dintre cei mai de seama reformatori sociali crestini ai vremii sale. A fost un organizator neintrecut al asistentei sociale, dupa modelul celei de la Cezareea Capadociei, motiv pentru care a fost supranumit „Ambasadorul saracilor". Fiecare dintre Sfintii Trei Ierarhi este cinstit si separat: Sfantul Vasile la 1 ianuarie, Sfantul Grigorie Teologul la 25 ianuarie, iar Sfantul Ioan Gura de Aur la 13 noiembrie si la 27 ianuarie. Numeroase biserici si manastiri din Romania isi serbeaza astazi hramul. Dintre acestea, la loc de cinste se afla Manastirea „Sf. Trei Ierarhi” din Iasi, ridicata de catre voievodul Vasile Lupu, intre anii 1637 -1639, o bijuterie a arhitecturii bisericesti dar si un ales loc de cultura si spiritualitate romaneasca.

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)