După ascultarea mărturisirii tale, preotul îţi poate da să îndeplineşti un canon. Un canon (în limba greacă, epitimia) este o acţiune pe care o faci ca jerfă lui Dumnezeu, ca un semn al pocăinţei şi al părerii tale de rău şi, câteodată, pentru ca să te ajute să învingi una din patimile împotiva căreia te lupţi. Ar putea fi ceva destul de simplu, precum un anumit număr de metanii sau rugăciuni, un post special, sau poate chiar oprirea de la primirea Sfintei împărtăşanii pe o perioadă de timp. Este important să realizezi că aceasta nu este precum plătirea unei amenzi de circulaţie şi ştergerea dosarului tău. Canonul nu ar trebui văzut ca o penalizare legală, ci ca parte a tratamentului pentru boala spirituală, pentru a ajuta şi a îndrepta pe penitent pe drumul spre mântuire. Sfântul Nicodim Aghioritul a descris scopul unui canon în acest fel:
„Intregul scop al lui Dumnezeu şi al duhovnicului este pur şi simplu acesta, să îndeplinească întoarcerea oii rătăcite (păcătosul), să vindece pe cel care a fost rănit sau vătămat de şarpele simbolic, numit de obicei diavolul, şi nici să-l ducă la disperare prin canoane grele, nici să-l lase să ia zăbala în dinţii săi, ca un cal, prin canoane uşoare, şi, prin urmare, să-l încurajeze la dispreţuire şi nepăsare, dar în orice mod posibil, fie prin remedii austere sau blânde, să se străduiască să-l readucă pe păcătos la sănătate şi să-l elibereze de rănile păcatelor, astfel încât să poată gusta fructele pocăinţei, şi cu conducerea înţelepciunii să îl ajute să urce către splendoarea Sfintei Treimi de sus".
Aşadar, canonul nu este ceva proiectat să satisfacă un dumnezeu mânios care trebuie să primescă de la noi jumătatea sa de kilogram de carne. Un canon nu este dat întotdeauna, deşi este negreşit recomandat în Sfânta Tradiţie; se poate ca duhovnicul, convins de sinceritatea pocăinţei tale, să nu vadă nevoia unui canon. Aceasta nu înseamnă că spovedania ta este un eşec sumbru, deci nu pleca abătut. Ai încredere în discernământul duhovnicului în aceasta. De fapt, duhovnicul s-ar putea să nu spună nimic, decât rugăciunea de iertare. Spovedania nu este terapie sau consiliere; câteodată, duhovnicul poate profita de ocazia prezenţei tale ca să spună ceva ca răspuns, dar din nou, în spovedanie, accentul se pune pe pocăinţa ta şi recunoaşterea păcatului, pe smerenia înaintea lui Dumnezeu, mai degrabă decât pe auto-îmbunătăţire. Discuţia aprofundată a problemelor duhovniceşti pot fi purtate cel mai bine în biroul preotului, când este timp pentru concentrarea asupra problemelor implicate.
Preot Michael Keiser
Indrumător de viaţă duhovnicească pentru începător, Editura Reintregirea
Cumpara caratea "Indrumător de viaţă duhovnicească pentru începător"
.jpg)
-
Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul
Publicat in : Viata liturgica -
Canonul Sfantului Andrei Criteanul
Publicat in : Viata liturgica -
Canonul cel Mare - chemarea la pocainta
Publicat in : Editoriale -
Despre Canonul cel Mare - Parintele Teofil Paraian
Publicat in : Interviuri
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.