„Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea, dragostea, iar mai mare dintre toate acestea este dragostea" (l Corinteni l3,l3), spune Apostolul. Acum iubirea este în primejdie, pentru că a rămas de ea doar numele, lucrarea ei nu se află nicăieri, căci ne-am separat între noi. Deci, ce-ar putea să facă cineva ca să ne unească? Căci a osândi este uşor, dar a arăta iubire este lucru urât. Prin urmare, trebui să arătăm cum vom putea să legăm o prietenie. Pentru că acesta este lucrul care ne interesează, cum să adunăm mădularele care s-au despărţit.

Fiindcă nu este simplu ceea ce căutăm, adică avem o biserică, o învăţătură, şi lucru cel mai înfricoşător este că, în timp ce avem negoţuri între noi, în toate lucrurile, în cele necesare nu avem înţelegere, şi în timp ce suntem în pace cu toţi, ne certăm între noi. Şi nu priviţi la faptul că nu ne certăm în fiecare zi, ci că nu avem iubire sinceră şi statornică, şi este nevoie de legarea rănilor şi de untdelemn. Să cugetăm că iubirea este trăsătura ucenicilor lui Hristos, că fără ea celelalte nu au nicio putere, şi dacă o dorim, lucrul este uşor.

Da, zice, le ştim pe acestea, dar cum să reuşim/ce să facem? Cum să ne iubim unul pe celălalt? Intâi de toate trebuie să le scoatem pe cele care răstoarnă iubirea, şi atunci o vom sălăşlui între noi. Niciunul să nu tină minte răul, să nu fie invidios, să nu se bucure de răul altuia. Acestea sunt piedicile, în timp ce faptele care zămislesc iubirea sunt celelalte. Nu este de ajuns să le scoatem pe cele care o împiedică, ci trebuie să le arătăm şi pe acestea care o nasc. Isus Sirah aminteşte despre faptele care pierd iubirea, şi nu despre acelea care o zămislesc, vorbind de batjocură, de descoperirea tainelor şi de lovitura vicleană (Inţelepciunea lui Isus Sirah 22,22). Dar la ei în chip foarte corect existau acestea, deoarece erau trupeşti, însă la noi să nu fie! Nu vă mişcăm prin acestea, ci prin altele. Nu avem nimic folositor fără iubire, deşi există nenumărate bunuri, dar ce folos? Există bogăţia, există mulţumirile fără prieteni, dar care este folosul?

Printre lucrurile lumeşti nu există o comoară mai bună decât prietenia, aşa cum nu este nimic mai rău decât vrăjmăşia. „Iubirea acoperă mulţimea de păcate" (I Petru 4, 8), duşmănia însă priveşte cu viclenie şi la cele care nu există. Nu este de ajuns să nu fii vrăjmaş, ci trebuie să şi iubeşti. Gândeşte-te că Hristos a poruncit, şi lucrul acesta este de ajuns. Şi suferinţa naşte prietenii şi uneşte. Deci, ce zici, acum nu există necazuri? Spune, cum să devenim prieteni? Nu aveţi alţi prieteni? Spune-mi! Cum sunt prietenii lor? Cum rămâneţi Prieteni? Pentru puţină vreme nimeni să nu aibă vreun vrăjmaş. Nu este mic lucrul acesta, ca nimeni să nu invidieze. Nu este cu putinţă să-l osândească cineva pe cel pe care nu-l invidiază. Toţi locuim în aceeaşi lume, ne hrănim cu aceleaşi roade. Dar acestea sunt mărunte.

Ne bucurăm de aceleaşi taine, de aceeaşi hrană duhovnicească. Cu siguranţă că faptele acestea sunt cele care ne dau dreptul să iubim.

Deci, cum ne vom iubi unul pe altul, zice? Ce creează iubirea trupurilor? Strălucirea acestora. Deci, să facem sufletele noastre frumoase şi vom avea dragoste unul faţă de altul. Pentru că nu trebuie doar să iubim, ci şi să fim iubiţi de ceilalţi. întâi de toate acest lucru să-l reuşim, să ne iubească, şi restul va fi uşor. Deci, cum se va întâmpla să ne iubească? Trebuie să devenim buni şi spre aceasta să ne străduim, adică să-i avem cu noi mereu pe cei pe care-i vom iubi. Nimeni să nu se îngrijească atât, nici să dobândească bani, nici robi, nici case, cât să iubească, cât să aibă nume cinstit: „Un nume bun este mai de preţ decât bogăţia; cinstea este mai preţioasă decât argintul şi decât aurul" (Pilde 22,l). Pentru că numele rămâne, însă bogăţia se pierde. Şi bogăţia este cu putinţă s-o dobândim, însă numele cu neputinţă. Cel care va dobândi faimă rea, cu greu o va alunga, însă cel sărac prin nume va ajunge degrabă bogat.

Chiar dacă este cineva care are nenumăraţi talanţi, şi un altul o sută de prieteni, cel din urmă este mai bogat decât cel dintâi. Şi să nu facem aceasta la întâmplare, ci s-o împlinim ca şi cum am dobândi o bogăţie-Şi cum putem? Scriptura zice: „Graiul dulce îi înmulţeşte pe prieteni şi limba cea bine-grăitoare îndatorează deseori la răspunsuri binevoitoare" (înţelepciunea Iul Isus Sirah 6,5). Să dobândim gură lăudătoare şi mod de viaţă sincer. Nu este cu putinţă să nu fie luat în seamă cel care se poartă în acest fel.

Ia seama la cei care sunt în afara Bisericii, câte relaţii de prietenie au născocit: încuscrirea, învecinarea, înrudirea. Dar dintre toate acestea cele mai mari sunt cele care se află la noi, anume Masa aceasta este mult mai cinstită. Mulţi însă dintre cei care se apropie, nici nu ştiu unul de altul. Aceasta o creează faptul că suntem mulţi? Deloc, ci lenevirea noastră. Cartea Faptele Apostolilor ne spune că s-au botezat odată trei mii, şi altădată cinci mii, şi toţi aveau un singur suflet. Acum însă, nimeni nu-l cunoaşte pe fratele său şi nu se ruşinează, ci osândeşte numărul mare al credincioşilor.

Cel care are mulţi prieteni este nebiruit de toţi, este mai puternic decât orice tiran. Nu-l păzesc pe împărat într-atât soldaţii, cât prietenii pe acesta, şi este mai strălucitor decât împăratul. Pentru că unul este păzit de robii săi, celălalt de cei egali în cinste cu ei, unul este păzit de oamenii care nu-l voiesc şi se tem de el, altul însă de oamenii care-l doresc şi n-au nicio teamă. Şi este cu putinţă să vezi un lucru vrednic de I admiraţie: mulţi într-unui şi unul în mulţi. Şi aşa cum la harpă sunetele sunt diferite, însă una este armonia şi unul este cântăreţul care foloseşte harpa, la fel şi aici. Harpa este însă iubirea, sunetele care scot ecoul sunt gândurile prietenoase care se pronunţă cu afecţiune, toate arătând una şi aceeaşi armonie şi simfonie, iar muzicianul este puterea iubirii. Doar ea loveşte corzile cu melodie dulce.

Aş fi vrut să vă conduc într-o astfel de cetate, desigur dacă aceasta ar fi fost cu putinţă, unde toţi ar fi fost ca un singur suflet, şi acolo aţi fi văzut că armonia este mai potrivită decât orice harpă şi orice alăută, fără să se cânte nicio melodie neplăcută. Această melodie îi mulţumeşte şi pe îngeri şi pe Stăpânul, pe Dumnezeul îngerilor. Aceasta ridică în picioare întreg teatrul care se află în ceruri. Ea a doborât şi mânia demonilor, a supus şi năvălirile patimilor. Şi melodia nu supune doar patimile, dar nici nu le lasă să se înalţe, şi naşte multă tăcere. Pentru că aşa cum la teatru toţi ascultă în linişte corul instrumentelor şi nu se aude niciun zgomot, la fel şi printre prieteni, când iubirea atinge corzile, linişteşte toate patimile şi le adoarme cu desăvârşire, precum fiarele care sunt ademenite şi vră-jite. In timp ce acolo unde este duşmănie există toate cele contrare.

Deci, pentru puţină vreme să nu vorbim nimic despre duşmănie, să grăim despre prietenie. Dacă zici ceva necugetat, nu există nimeni care să te atace, ci toţi se arată iertători. Dacă faci ceva, nimeni nu te priveşte cu viclenie, ci te iartă cu uşurinţă. Toţi cei care întind mâna de ajutor sunt la îndemână, toţi cei care vor sa te îndrepţi sunt gata să te ajute. într-adevăr, prietenia este zid nesurpat, şi nu este cu putinţă să fie stăpânit, nici de diavol, şi cu siguranţă, nici de oameni. Nu poate cădea în primejdie cel care a dobândit mulţi prieteni, nu este cu putinţă să aibă pricină de mânie, ci doar de bucurie. El se află mereu în bucurie şi mulţumire Nu află pricină de invidie, şi nu poate să ţină minte răul. Ia seama că acesta le dobândeşte cu uşurinţă, şi pe cele duhovniceşti şi pe cele împărăteşti.

Deci, cine ar putea să fie egal cu acesta? El este ca o cetate care are ziduri din toate părţile, în timp ce celălalt ca o cetate fără ziduri. Este o dovadă de mare înţelepciune să poţi lega prietenii! Distruge prietenia şi toate le-ai distrus, le-ai făcut una cu pământul! Deci, dacă înţelesul prieteniei are atâta putere, adevărul însuşi câte va avea! Deci vă rog, să legăm prietenii, şi acest meşteşug să-l dobândească fiecare.

Sfantul Ioan Gura de Aur

Articol preluat din cartea Cuvinte de aur. Credinta, nadejdea, dragostea. Vol. 1, Editura Egumenita

Cumpara cartea Cuvinte de aur. Credinta, nadejdea, dragostea

 

.

• Dragostea
  Publicat in : Morala
• Dragostea, iubirea, fericirea
  Publicat in : Editoriale