Cum sa pastram fericirea familiala

Cum sa pastram fericirea familiala Mareste imaginea.

Principala rătăcire în ce priveşte viaţa de familie constă acum în faptul că toţi caută şi aşteaptă fericirea de la căsnicie ca pe ceva de-a gata, ca pe ceva ce ei ar trebui să găsească fără osteneli şi fără silinţă. Această fericire „de-a gata" nu există însă nicăieri pe pământul nostru: aici totul se dobândeşte cu osteneală. (Arhiepiscopul Ambrozie Kliuciariov)

Fericirea în viaţa de familie le este dată doar celor ce împlinesc poruncile lui Dumnezeu şi privesc căsnicia ca pe o Taină a Bisericii creştineşti. (Sfântul Nectarie de la Optina)

In zilele noastre credinciosii ca si necredinciosii sunt îngrijoraţi de destrămarea familiilor şi de posomorârea care domneşte acum peste tot în viaţa de familie. Aceasta vine în parte din faptul că acel ideal al căsătoriei care exista cândva a devenit acum de neînţeles pentru oameni. Mulţi privesc căsătoria pur şi simplu ca pe un acord privat. Aceştia se simt oameni aparte, în afara societăţii, şi ca atare cred că au dreptul de a se comporta aşa cum le place.

Dacă vom cerceta felul în care se căsătoresc oamenii, mi se pare că ei pot fi împărţiţi în mai multe categorii.

Unii se căsătoresc - mai bine zis se combină - pentru că se plac, pentru că între ei există o atracţie fizică sau psihologică. Ei nu caută în căsnicie realizarea vreunui scop, nu vor să dobândească nimic; lor li se pare că dacă pot să se satisfacă unul pe celălalt fizic sau psihologic au obţinut deja totul. Pentru aceasta ei nu caută nici binecuvântarea dumnezeiască, nici să se includă în societatea omenească şi să aducă în ea ceva nou.

Alţii caută căsătoria pentru că între ei există o armonie sufletească, trupească, dar totodată au şi un ideal comun. Ei vor să stea nu faţă către faţă, ci umăr la umăr; ei nu vor să-şi petreacă viaţa în contemplare reciprocă şi în satisfacere reciprocă, ci vor să păşească împreună în viaţă şi să creeze viaţă. In funcţie de convingerile lor, unii - cei necredincioşi - vor construi o societate fără Dumnezeu, însă vor căuta în ea toată profunzi- atunci când soţul şi soţia trăiesc în înţelegere, ca un singur trup... Asemenea soţi, chiar dacă ar trăi în sărăcie şi ar fi lipsiţi de vază, pot fi mai fericiţi decât toţi ceilalţi, pentru că se desfată de fericirea adevărată şi trăiesc în linişte totdeauna.

Adevărata bogăţie şi fericirea cea mare este atunci cand sotul si sotia traiesc in intelegere, ca un singur trup ...

Pe cei care vieţuiesc într-o asemenea unire a căsniciei nimic nu poate să-i întristeze, să le strice fericirea lor paşnică. Dacă între soţ şi soţie există unire de cuget, pace şi legătura dragostei, se strâng la ei toate bunătăţile. Nici clevetirile cele rele nu sunt primejdioase pentru soţii care sunt apăraţi, ca de un mare zid, de unirea de cuget în Dumnezeu... Aceasta le înmulţeşte bogăţia şi îmbelşugarea de orice fel. Aceasta atrage asupra lor şi mare binecuvântare dumnezeiască. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Păziţi dragostea dintre dumneavoastră l şi soţie. în aceasta se află izvorul vieţii de familie fericită. Trebuie să aveţi însă grijă de acest izvor, ca să nu se astupe. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Convieţuirea voastră trebuie să fie nedespărţită - până la mormânt. Dragostea creştinească iubeşte până la capăt, nu doar pentru un timp; ea este trainică şi statornică. Dragostea dumneavoastră va avea de înfruntat încercări din partea slăbiciunii unuia sau a celuilalt dintre dumneavoastră, sau din pricina nepotrivirii de caracter, de obiceiuri, sau din partea oamenilor, sau din partea vrăjmaşului neamului omenesc: biruiţi cu bărbăţie ispitele acestea. Fiţi înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii (Mt. 10, 16). Nu vă enervaţi, răbdaţi, fiţi îngăduitor, întăriţi-vă cu credinţa în Hristos Iisus, Care să vă şi fie exemplu de sfântă dragoste, blândeţe, nerăutate, răbdare, să vă fie putere, să vă fie Lumină şi Călăuză, Apărător şi Mântuitor până la mormânt. (Sfântul Ioan din Kronstadt)

După cuvântul apostolesc, credinciosul trebuie să ştie să îl iubească pe omul pe care-l vede zi de zi - altfel, minte când spune că îl iubeşte pe Dumnezeu Cel Nevăzut.

Fără dragostea vie, poruncită de Dumnezeu, faţă de oamenii cei mai apropiaţi, şi îndeplinirea ritualurilor bisericeşti, şi posturile, şi rugăciunile, şi pornirile duhovniceşti înalte rămân un fariseism, o deşertăciune, o,minciună. în numele mântuirii propriului suflet şi a sufletului aproapelui, în numele mântuirii Patriei sunt chemate soţiile ortodoxe să săvârşească nevo- inţa cinstitei căsătorii. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

Fiecare cămin îşi are ispitele sale, dar într-un cămin adevărat domneşte o pace pe care furtunile pământeşti n-o pot tulbura. Căminul casnic este un loc de căldură şi de tandreţe. In casă trebuie vorbit cu dragoste. (Sfânta Muceniţă Alexandra, împărăteasa Rusiei)

Trebuie să fiţi unul pentru celălalt pildă de blândeţe şi nerăutate, de înfrânare, de seninătate, de cinste şi hărnicie, de supunere faţă de voia lui Dumnezeu, de răbdare şi de nădejde. Ajutaţi-vă imul pe celălalt, păziţi-vă unul pe celălalt, fiţi îngăduitori unul cu celălalt, acoperindu-vă unul celuilalt cu dragoste neputinţele. (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Cred că factorul hotărâtor în reuşita vieţii de familie este năzuinţa măcar a unuia dintre soţi de a păstra, pentru Hristos, pacea, iubirea şi înţelegerea. Iar dacă fiecare „trage spuza pe turta sa", dacă fiecare este înclinat să dea vina pe jumătatea sa, dacă fiecare are de gând să pretindă, să tragă la răspundere, aşteptând pocăinţa vinovatului, lucrurile stau prost... încă o dată voi aminti sfatul dat de un păstor contemporan unei perechi după cununie: „Cine e mai deştept dintre voi doi, acela să cedeze primul". (Protoiereul Artemie Vladimirov)

Pentru a păstra dragostea reciprocă, trebuie să fiţi deschişi şi încrezători unul faţă de celălalt. Neîncrederea, care este însoţită în chip firesc de închidere în sine, este de obicei sursă de bănuieli şi întreţine neînţelegerile. Dacă veţi face loc în inimile voastre pentru neîncredere şi pentru închiderea în sine, vor apărea între voi o mulţime de neplăceri. Nu îngăduiţi să vină asupra voastră necazurile care vin din neînţelegeri. (Preotul Alexandru Rojdestvenskii)

Este bine că soţul vă iubeşte. Şi dumneavoastră îl iubiţi, şi acesta e raiul vostru. Acest rai este îngrădit de încrederea pe care o aveţi unul în celălalt. Păziţi această încredere ca pe lumina ochilor, şi fericirea voastră nu se va clătina. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Căsnicia este liman, dar totodată şi sfărâmare de corabie - nu în sine, ci potrivit aşezării sufleteşti a celor care se folosesc de ea rău, pentru că cel ce păzeşte legile ei află în casa şi în soţia sa mângâiere şi uşurare de toate neplăcerile care-l întâmpină în alte locuri, pe când cel ce o priveşte cu nechibzuinţă şi nepăsare, chiar dacă ar avea tihnă la judecăţi şi în alte locuri, va avea neplăceri şi amărăciuni chiar în casa sa. (Sfântul loan Gură de Aur)

Trebuie să păziţi comoara căminului casnic ca pe lumina ochilor. Trebuie să faceţi asta din toată puterea iubirii smerite şi mângâietoare. Stricarea bisericii casnice este o batjocorire a templului lui Dumnezeu. Nu numai ruptura, ci nici amorţirea sentimentelor reciproce nu trebuie îngăduită. Trebuie să vă deşteptaţi sufleteşte unul faţă de celălalt, să învăţaţi să vedeţi în aleşii voştri prin toate „depunerile", prin toate neajunsurile, chiar prin toate viciile, iarăşi şi iarăşi, sfântul şi preafrumosul chip al lui Dumnezeu. Să ne amintim că sufletele noastre, ale tuturor, sunt mutilate de ştiinţa cea rea a societăţii lipsite de duhovnicie, şi să fim milostivi, să învăţăm să înţelegem, să îndurăm şi să vindecăm neputinţele celor iubiţi ai noştri. Cei doi îndrăgostiţi sunt chemaţi nu să se judece şi să se pedepsească unul pe celălalt, ci fiecare dintre ei este chemat să-i ajute omului iubit să scape din cursele cu care l-a încurcat răutatea lumii şi să strălucească cu frumuseţea dumnezeiască. Trebuie să ne amintim că fiecare om este o minunată făptură a Celui Preaînalt, trebuie să ştim să admirăm această făptură şi să o înălţăm cu dragoste milostivă. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

Se înţelege că viaţa conjugală este o viaţă cât se poate de fericită, de deplină, de curată şi de bogată, este un aşezământ dumnezeiesc care duce la desăvârşire. Planul lui Dumnezeu constă, ca atare, tocmai în aceea ca viata celor căsătoriţi să aducă fericire, ca ea să facă mai deplină atât viaţa soţului, cât şi viaţa soţiei, ca nici unul dintre cei doi să nu iasă în pierdere, ci amândoi să iasă în câştig. Dacă, totuşi, căsnicia nu devine fericire şi nu face viaţa mai bogată şi mai deplină, vinovată nu este legătura căsătoriei, ci vinovaţi sunt oamenii uniţi prin ea. (Sfânta Muceniţă Alexandra, împărăteasa Rusiei)

Este rău atunci când oamenii nu găsesc fericire în familia lor. Dacă o găseşti, mulţumeşte Domnului, însă străduieşte-te să fie aşa totdeauna. Arta este aici una singură: să începi fiecare zi ca şi cum ar fi prima de după nuntă. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

De ziua nunţii trebuie să vă aduceţi aminte întotdeauna şi să-i daţi un loc aparte între celelalte date importante din viaţa voastră. Aceasta este o zi a cărei lumină va lumina toate celelalte zile până la sfârşitul vieţii. Bucuria de pe urma încheierii căsătoriei nu este furtunoasă, ci adâncă şi liniştită. Asupra altarului nunţii, când se unesc mâinile şi se rostesc făgăduinţele cele sfinte, se apleacă îngerii, cântându-şi lin cântările, iar apoi adumbresc fericita pereche cu aripile lor atunci când aceasta începe calea pe care o străbate în viaţă. (Sfânta Muceniţă Alexandra, împărăteasa Rusiei)

In căsătorie, bucuria sărbătorească a primei zile trebuie să ţină toată viaţa. Fiecare zi trebuie să fie o sărbătoare, în fiecare zi soţul şi soţia trebuie să fie noi şi neobişnuiţi unul pentru celălalt. Singura cale către aceasta este aprofundarea vieţii duhovniceşti a fiecăruia, efortul de a deveni mai buni.

Atât de preţioasă este dragostea în căsătorie, atât de cumplit este să o pierzi şi ea piere uneori din pricina unor asemenea fleacuri, că trebuie să ne orientăm toate gândurile şi toate strădaniile în această direcţie (şi în direcţia dumnezeiescului) - toate celelalte vor veni de la sine. (Preotul Alexandr Elceaninov)

Dacă la şcoală ne-ar învăţa să privim căsătoria ca pe o cale de a plăcea lui Dumnezeu, dacă din copilărie ne-am deprinde să venerăm frumuseţea cununiilor, care semnifică şi caracterul împărătesc, şi pe cel mucenicesc al soţilor, bineînţeles că multe lucruri din viaţa noastră conjugală ar lua o altă întorsătură... Nu s-ar ştirbi atât de repede idealul moral al căsătoriei, nu ar dispărea fără urmă acea tandreţe, acea dragoste, acea admiraţie reciprocă ce le sunt proprii de obicei mirelui şi miresei ce se iubesc. (Protoiereul Artemie Vladimirov)

Fericirea poate exista, însă este nevoie de o condiţie: soţii trebuie să dobândească bogăţia duhovnicească, iubindu-L pe Hristos şi păzind poruncile lui. Astfel, ei vor ajunge la iubirea adevărată şi vor fi fericiţi. Altfel, vor fi duhovniceşte săraci, nu vor putea fi iubitori, dracii îi vor băga în ispite care îi vor face nefericiţi. (Stareţul Porfirie)

Cel mai mult să vă temeţi de pierderea sau ştirbirea încrederii reciproce. In aceasta constă temelia vieţii conjugale fericite. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Incă un secret al fericirii în viaţa de familie este atenţia reciprocă. Soţul şi soţia trebuie să-şi dea mereu unul celuilalt semne ale celei mai tandre atenţii şi dragoste. Fericirea vieţii se alcătuieşte din clipă după clipă: din micile şi degrabă uitatele satisfacţii pe care le ai de pe urma unui sărut, a unui zâmbet, a unei priviri calde, a unui compliment sincer şi a nenumăratelor gânduri şi sentimente mărunte, dar bune. Şi iubirii îi trebuie o „pâine de toate zilele". (Sfânta Muceniţă Alexandra, împărăteasa Rusiei)

Dacă soţii, în mod conştient, îşi iau sarcina de a păstra cu orice preţ pacea familiei, dacă îşi cruţă unul altuia sentimentele, dacă se străduie să fie tandri şi delicaţi; dacă soţul manifestă cavalerism, iar soţia - dragoste şi supunere, aceasta va şterge toate contradicţiile şi greutăţile care stau în calea unirii lor duhovniceşti, sufleteşti şi trupeşti. Se înţelege, acesta este idealul, pe când viaţa ne arată adeseori cu totul alte lecţii... Dar dacă această înălţime este un dat şi există în mintea şi în inima soţilor ortodocşi şi soţiilor ortodoxe, viaţa intră treptat în albia căutată. Dacă există doar exaltare romantică şi atracţie fizică (chiar dacă aceasta este acoperită de discuţii pe teme religioase), bineînţeles că sunt inevitabile crizele, diferendele, dramele, pe care dea Domnul ca tineretul nostru să le depăşească şi să le înlăture cu ajutorul Bisericii, al unui duhovnic înţelept, fără amestecul dăunător al părinţilor - pe scurt, cu împreună-lucrarea harului dumnezeiesc. (Protoiereul Artemie Vladimirov)

Adeseori, tinerii soţi caută unul în celălalt doar prinţi şi prinţese din poveşti, având unul faţă de celălalt pretenţii idealiste cu neputinţă de îndeplinit, uitând de propria lor imperfecţiune: aşa încep fisurile din unirea conjugală. Fiecare trebuie să-şi aducă aminte de nevrednicia proprie: atunci, smerindu-se, soţii pot să se ajute unul pe celălalt să-şi manifeste cele mai bune trăsături, să se arate în frumuseţea cea dintâi, de Dumnezeu zidită, a sufletului. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

Bărbatul trebuie să se mulţumească cu puţin, cu cele de care este neapărată nevoie, şi să nu se arunce la mult, fiindcă atunci va avea mai multă vreme ca să stea acasă cu nevasta şi copilaşii, să se îndeletnicească cu faptele bune, să se roage şi, îndeobşte, să petreacă în căldura şi confortul familiei, nu să fie tot timpul încordat, încercând să câştige tot mai mult. Cred că soluţia corectă nu stă în a câştiga o grămadă de bani, ci în organizarea creştină a vieţii noastre, fiindcă omului i s-a zis că nu merită să îşi facă griji pentru multe, căci un singur lucru este de trebuinţă (Lc. 10, 41-42). (Stareţul Paisie Aghioritul)

Pentru a menţine contactul duhovnicesc, soţii trebuie să discute deschis, să-şi împărtăşească greutăţile şi dorinţele. Trebuie să se ajute unul pe celălalt pe cât le stă în puteri şi să se îngrijească unul de celălalt. Trebuie să-şi respecte unul celuilalt părerile, gusturile şi obiceiurile. Convieţuirea cere neapărat concesii şi compromisuri. (Episcopul Alexandru Mileant)

Incă un element important în viaţa de familie este unitatea de interese. Nici una dintre grijile femeii nu trebuie să pară prea măruntă - nici măcar pentru intelectul gigantic al celui mai mare dintre bărbaţi. Pe de altă parte, orice soţie înţeleaptă şi credincioasă se va interesa cu dragă inimă de treburile soţului său. Ea va dori să afle despre toate planurile lui noi, despre toate planurile lui, despre toate greutăţile lui, despre toate îndoielile lui. Va dori să afle care dintre întreprinderile lui a avut succes şi care nu, şi să fie la curent cu toate treburile lui de zi cu zi. Cele două inimi să împartă şi bucuria, şi suferinţa. Să împartă pe din două povara grijilor. Totul să le fie comun în viaţă.

Trebuie să meargă împreună la biserică, să se roage alături unul de celălalt, să depună împreună la picioarele lui Dumnezeu povara grijilor pentru copii şi pentru tot ce le este drag. De ce să nu stea de vorbă despre ispitele lor, despre îndoielile lor, despre dorinţele lor ascunse, şi de ce să nu se ajute unul pe celălalt prin înţelegere şi prin vorbe de îmbărbătare? Astfel, vor trăi o singură viaţă, nu două. In planurile şi în nădejdile sale, fiecare din ei trebuie să se gândească neapărat şi la celălălt. Nu trebuie să aibă nici un secret unul faţă de celălalt. Astfel, cele două vieţi se vor contopi într-una singură, şi soţii vor împărţi şi gândurile, şi dorinţele, şi simţămintele, şi bucuria, şi amărăciunea, şi mulţumirea, şi suferinţa. (Sfânta Muceniţă Alexandra, împărăteasa Rusiei)

Sfaturi care duc la o căsnicie fericită:

1. Să nu fiţi niciodată supăraţi amândoi în acelaşi timp;

2. să nu ridicaţi niciodată vocea unul la celălalt (cu excepţia cazului când arde casa);

3. dacă unul dintre voi trebuie neapărat să iasă învingător din dispută, cedează tu;

4. dacă trebuie să mustri, fă asta cu dragoste;

5. niciodată să nu aminteşti greşelile din trecut;

6. nu mergeţi la culcare fără să vă fi împăcat;

7. străduiţi-vă, cel puţin o dată pe zi, să vă spuneţi unul celuilalt o vorbă bună;

8. dacă ai făcut ceva greşit, grăbeşte-te să-ţi recunoşti greşeala şi să-ţi ceri iertare;

9. în contradictoriu discută doi, însă cel ce n-are dreptate vorbeşte întotdeauna mai mult.

In esenţă, aceste sfaturi şi altele de acelaşi fel reprezintă o repovestire a ceea ce ne învaţă credinţa creştină. Ca atare, dacă amândoi soţii se vor strădui să devină creştini mai buni, vor fi înlăturate toate neînţelegerile, iar înţelegerea şi dragostea reciprocă dintre ei vor creşte. (Episcopul Alexandru Mileant)

Cum sa intemeiem o familie ortodoxa. 250 de sfaturi intelepte pentru sot si sotie de la sfinti si mari duhovnici; Editura Sophia

Cumpara cartea "Cum sa intemeiem o familie ortodoxa"

 


 

Pe aceeaşi temă

25 Ianuarie 2017

Vizualizari: 5126

Voteaza:

Cum sa pastram fericirea familiala 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE