Cinstiţi părinţi, iubiţi fraţi şi iubiţi credincioşi, am să vă pun în atenţie câteva cuvinte de la Sfântul Munte, şi anume:
„- Să te ţii de pravilă, că, dacă nu, te îndrăceşti.
- E mai bun peştele decât cartoafele, dar pierzi prea multă vreme de pravilă pentru pescuit.
- La Dumnezeu să te gândeşti ca la Dumnezeu, nu ca la om, şi să-L respiri pe Dumnezeu în toată vremea.
- Inima mea are doar intrări, ieşiri nu are; cineva care a intrat în inima mea nu mai poate ieşi de acolo."
Deci, întâi: „Să te ţii de pravilă, că, dacă nu, te îndrăceşti." Cuvântul acesta l-a spus părintele Antipa Dinescu. L-a adresat părintelui Serafim Popescu, de la mănăstirea noastră, când acesta era pregătit să meargă la Atena, la studii teologice. Atunci părintele Antipa i-a spus aşa: „Să te ţii de pravilă, că, dacă nu, te îndrăceşti." Adică să ai o rânduială de rugăciune, să cauţi să fii împreună cu Dumnezeu, să cauţi să înlături toate lucrurile cele rele, pentru că altfel ajungi să fii stăpânit de vrăjmaşul. Am mai zis şi altă dată, şi spun şi acum că, dacă părihtele Serafim s-ar fi dus la Sfântul Munte şi în Grecia numai pentru cuvintele acestea, nu s-a dus degeaba. Or, bineînţeles că el a mai avut şi alte foloase, dar, în orice caz, cuvântul acesta l-a adus de acolo pentru el şi pentru noi, şi pentru alţii care, pe această cale, au auzit acest cuvânt. Deci să ne ţinem de rânduială, să avem o rânduială lăuntrică, să avem o rânduială de rugăciune şi să o împlinim, pentru că altfel ajungem să ne stăpânească vrăjmaşul.
Venind părintele Dometie Trihenea aici, la mănăstire, am fost şi eu de faţă când părintele Serafim a zis că la Sfântul Munte poţi să ai peşte, fiind marea aproape. Atunci părintele Dometie a spus aşa: „Da, într-adevăr, îi mai bun peştele decât cartoafele (decât cartofii), dar pierzi prea multă vreme de pravilă pentru pescuit." De aici am înţeles că părintele Dometie dorea ca mai bine să-şi facă călugărul pravila lui, chiar dacă renunţă la anumite lucruri, pe care el le-ar socoti de folos.
Prin anii 1979-1980, nu mai ştiu exact, au venit aici, la mănăstire, nişte călugări catolici, care după aceea au devenit ortodocşi la Sfântul Munte şi ne-au spus că la Sfântul Munte circulă un cuvânt ca acesta: „La Dumnezeu să te gândeşti ca la Dumnezeu, nu ca la om şi să II respiri pe Dumnezeu cum respiri aerul." Cuvântul acesta vrea să spună că trebuie să ne gândim la Dumnezeu cât mai mult, să nu uităm de Dumnezeu, să nu uităm de rugăciune şi că Dumnezeu trebuie să fie pe primul plan al vieţii noastre, pe primul loc în inima noastră. Acest cuvânt ni l-au adus de la Sfântul Munte cei care au trecut pe acolo, nişte călugări catolici, care după aceea, trecând pe aici, pe la mănăstire, ni l-au spus în biserică.
Tot de la Sfântul Munte am aflat cuvântul: „Inima mea are numai intrări, ieşiri nu are - cineva care a intrat în inima mea nu mai poate ieşi de acolo." Un cuvânt la care trebuie să avem şi noi luare-aminte, pentru că din acest cuvânt înţelegem că fiecare dintre noi trebuie să ne deschidem inima spre cei din jurul nostru şi cei din jurul nostru trebuie să rămână în inima noastră.
La aceste cuvinte aş vrea să adaug un cuvânt pe care l-am aflat când am fost internat la un spital din Bucureşti.
A venit la mine, la spital, un tânăr şi mi-a spus ceva la care eu singur nu m-am gândit, şi-mi pare rău că nu m-am gândit şi eu singur, anume că Domnul Hristos le-a făgăduit ucenicilor Săi că le va trimite un Mângâietor, Mângâietorul fiind Duhul Sfânt, şi că noi când ne adresăm Duhului Sfânt spunem: „Impărate Ceresc, Mângâietorule".
De unde trăgea el concluzia că un om duhovnicesc, un om al lui Dumnezeu, trebuie să fie mângâietor. Trebuie să fie întotdeauna binevoitor, înţelegător, iertător. Să fie mângâietor ca Duhul Sfânt, că, dacă nu este aşa, nu e ocrotit de Duhul Sfânt şi nu seamănă cu Duhul Sfânt. Mi-a plăcut tare mult cuvântul acesta şi dau slavă lui Dumnezeu că l-am auzit, căci este un cuvânt pentru îndreptarea noastră a tuturor. Să nu uităm că Duhul Sfânt este Mângâietor şi că fiecare om duhovnicesc trebuie să fie şi el, la rândul lui, mângâietor ca Duhul Sfânt. Să căutăm să aducem în jurul nostru cât mai multă mângâiere, cât mai multă linişte sufletească, să fim mângâietori ca Duhul Sfânt şi să simtă oamenii că Duhul Sfânt este lucrător în viaţa noastră. Iar aceasta să o simtă din mângâierea pe care o aducem noi la rândul nostru, ocrotiţi fiind de Duhul Sfânt, având pe Duhul Sfânt sălăşluit întru noi, să aducem mângâiere celor din jurul nostru, pentru că numai aşa ne asemănăm cu Duhul Sfânt.
Prin urmare, aş vrea să se reţină cuvintele de îndrumare amintite: „Să te ţii de pravilă, că, dacă nu, te îndrăceşti", „e mai bun peştele decât cartofii, dar pierzi prea multă vreme de pravilă pentru pescuit", „la Dumnezeu să ne gândim ca la Dumnezeu, nu ca la om şi să-L respirăm pe Dumnezeu în toată vremea, cum respirăm aerul" (adică să nu uităm de Dumnezeu). Să ne gândim la cuvântul: „inima mea are numai intrări, ieşiri nu are - cine a intrat în inima mea nu mai poate ieşi de acolo" şi la cuvântul că Duhul Sfânt este Mângâietor şi că noi, fiind luminaţi şi ocrotiţi de Duhul Sfânt, şi noi, la rândul nostru, trebuie să fim mângâietori. Amin.
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Amin.
Parintele Teofil Paraian
CALE SPRE BUNĂTATE, EDITURA SOPHIA
Cumpara cartea "CALE SPRE BUNĂTATE"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.