Incepem cu adevărurile bine-cunoscute. Dacă planta nu este udată, ea se veştejeşte şi se ofileşte. Dacă planta este udată din belşug, astfel încât rădăcinile sale se află tot timpul în apă, atunci va putrezi şi va muri. Din păcate, unii părinţi uită că sufletele copiilor au nevoie de severitate înţeleaptă şi mângâiere înţeleaptă. Deficitul ori surplusul uneia sau al celeilalte deopotrivă strică sufletele lor.
Prima greşeală seamănă cu grădinarul nepriceput, care inundă răsadurile tinere în apă -acesta este cultul copilului. El devine Ţarul neîncoronat al familiei, dorinţele sale sunt îndeplinite fără murmur, părinţii consideră o fărădelege gravă a-l pedepsi pe copil sau pur şi simplu a-i refuza ceva acestuia. Copilul îşi imaginează că părinţii sunt făcuţi pentru a-l sluji pe el. Ca urmare, va solicita pretenţii asemănătoare cu veneraţia idolilor. Copilul care este răsfăţat cu mângâieri, atunci când se va confrunta cu greutăţile vieţii va fi incapabil să se evalueze, i se va părea că întreaga lume este nedreaptă cu el, că talentele sale imaginare sunt ignorate dinadins, că oamenii cei neînsemnaţi şi mârşavi sunt mai sus decât el. Viaţa unui astfel de copil adeseori este un conflict îndelungat cu mediul său înconjurător, este un război deschis permanent cu colegii săi şi chiar cu propria familie. In copilărie, părinţii i-au insuflat, în mod involuntar, ideea că el trebuie să fie centrul activităţilor şi al atenţiei, dar viaţa îi dă lecţii, ea îl aşază mereu la perife-rie, de fapt - la locul său, iar acest om acumulează în inimă insulte şi suferinţe. Copilul care a învăţat doar să ia, fără să dea ceva în schimb, care a învăţat să primească doar căldură străină, adeseori devine egoist, iar părinţii devin primele jertfe ale cruzimii sale. Ei singuri şi-au anulat personalitatea în faţa copilului şi s-au învăţat să se privească drept instrumente de îndeplinire a voinţei şi dorinţei copilului.
La popoarele occidentale există un proverb destul de trist: Tata şi mama vor controla fiul neiubit. Copilul admirat şi, la drept vorbind, răsfăţat cu dezmierdări, dacă părinţii sunt bogaţi, va încerca să transforme în aur chiar şi sângele lor; dacă sunt săraci, atunci va uita de existenţa lor, îi va înmormânta pe aceştia în memoria sa înainte ca ei să moară. Iubirea dă plinătate şi fericire în viaţă. Părinţii care îşi cresc în mod egoist copilul îl fură ei înşişi şi îl lipsesc de ceea ce este mai important - de putinţa de a iubi, făcându-i viaţa banală, goală şi foarte nefericită. Aceşti părinţi consideră că au făcut tot ce este posibil pentru copilul lor, dar, de fapt, au acţionat precum duşmanii săi cei răi. Se întâmplă foarte des ca sufletul gingaş, capricios şi pătimaş să devină parazit pentru apropiaţii săi sau să caute noi plăceri în desfrâu.
A doua greşeală. Părinţii îşi lipsesc copilul de dragoste şi de mângâieri. Se comportă ca nişte controlori severi ai întregii sale vieţi. Regula lor este aceea de a interzice şi de a nu permite. Aceştia percep orice spirit de independenţă al copilului ca pe un potenţial pericol şi consideră că trebuie să conducă fiecare acţiune, faptă, să se amestece în toate, să-şi exprime opinia în toate. Copilul se simte ca în secţia de poliţie, unde nu poate mişca mâna, pentru a nu primi o apostrofare, ca lovitura nuielei.
Părinţii vorbesc cu el pe tonul unor prezicători fără cusur şi sunt convinşi că această asuprire psihică permanentă reprezintă cel mai mare bine pentru copil, pentru care le va mulţumi întreaga viaţă.
Această educaţie poate crea două tipuri de oameni, în primul caz se află omul cu iniţiativa înăbuşită. Acestuia îi este greu să ia vreo decizie, ci aşteaptă să i se poruncească; atunci când se ţipă, îi este mereu teamă că mâna brutală a acelora se va băga în sufletul său. Acest om se supune uşor celuilalt, care are o voinţă mult mai puternică, chiar mai mare: el îi caută pe aceia care să ia decizii pentru el. Dacă un om a stat mulţi ani în închisoare, apoi poate trăi sentimentul fricii în faţa libertăţii. Il înfricoşează spaţiul de dincolo de porţile închisorii, de care el a uitat atâta timp cât a stat în celulă. Au existat cazuri când astfel de prizonieri nu au putut trăi în lume şi s-au străduit să ajungă din nou la închisoare. Părinţii care au de obicei o părere superioară despre ei înşişi devin poliţişti în relaţie cu copilul lor, asupresc şi vatămă voinţa lui cea firavă şi îl fac să fie lipsit de caracter, o fiinţă permanent nestatornică.
Dacă, în primul caz, părinţii care îşi îneacă copilul cu dezmierdări îşi satisfac patima senzualităţii sufleteşti, în al doilea caz, părinţii-asupritori îşi satisfac setea de putere pe seama copilului. Dar, în afară de oameni lipsiţi de voinţă, din cauza unei asemenea educaţii pot creşte tirani care se vor răzbuna pe familia lor sau pe subordonaţii de la serviciu, compensând robia copilăriei prin aceeaşi tiranie asupra celorlalţi şi prin acumularea în subconştient a jignirilor asupra părinţilor săi.
Arta de a educa un copil este una dintre cele mai mari arte, pentru care este nevoie să te educi mai înainte pe tine, apoi să înveţi copilul, prin exemplul personal. Dar mulţi părinţi au transformat această artă fie într-un joc de iubire, fie într-un război permanent cu propriul copil, ca şi cu un duşman. Japonezii au un proverb: Este acelaşi lucru să răsfeţi exagerat pe copil sau să îl alungi din casă. Şi unul, şi celălalt şe vor simţi aruncaţi şi părăsiţi în această lume.
Există părinţi care le spun copiilor lor neîncetat: mi-am închinat viata ţie, mi-am jertfit fericirea pentru tine, de parcă ar vrea să facă din copilul lor un datornic pe vecie, cu o datorie neplătită vreodată. Copilul poate să întrebe rezonabil: Dar cine v-a cerut să jertfiţi pentru mine fericirea voastră? Eu nu vreau deloc să fiu în rolul unui criminal, care a răpit fericirea părinţilor săi. Cel care iubeşte se jertfeşte cu bucurie pentru altul. Când părinţii îi reproşează copilului lor laptele mamei pe care 1-a supt, chiloţeii pe care i-au cumpărat, ca şi cum ar fi o datorie, pe măsură ce se maturizează, omului îi rămâne să strângă tot ceea ce a primit, să aducă în faţa părinţilor şi să spună: Luaţi totul şi daţi-mi un singur lucru - libertatea din robia veşnică, pentru grija primită de la voi şi pentru binefaceri!
Acum să privim aspectul duhovnicesc al acestei probleme. Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu a spus: Trupul este de la părinţi, sufletul este de la Dumnezeu, de aceea părinţii iubesc ceea ce este al lor. Ei consideră că este datoria lor să îi dea copilului ceea ce apreciază această lume. Dar sufletul copilului, inima sa, moralitatea sa sunt probleme lăsate undeva la periferie. Aceşti părinţi cumpără pentru copil locul în viaţă; însă ceea ce se obţine uşor este puţin preţuit şi se pierde uşor. Moralitatea acestor oameni de obicei se opreşte la aceea că pot cumpăra tot, iar dacă există iadul, chiar şi acolo găsesc ceva.
Părinţii care îndeplinesc mofturile copiilor, în esenţă, încearcă să le cumpere iubirea. El îşi creează un ţel precis: iubirea poate fi vândută. Atunci când părinţii îi refuză ceva anume, fie începe să le arate că iubirea trece, fie începe să plângă sau refuză să mănânce. Astfel, părinţii mituindu-l pe copil, învaţă metodele acestuia de grevă stradală.
De obicei, revolta părinţilor este în curând înăbuşită şi ei cumpără iubirea copilului cu dulciuri sau jucării. Din astfel de copii vor creşte făţarnici şi escroci, care îşi vor dezlănţui o întreagă gamă de sentimente pentru a avea efect şi pentru a-şi atinge scopul.
Greşelile în educaţie îi costă scump pe părinţi. De aceea, ei trebuie să îşi aducă aminte de câteva reguli de aur: trebuie să îi fie dezvoltată copilului iniţiativa, să fie pedepsit nu pentru greşeli întâmplătoare, ci pentru răul făcut cu ştiinţă. In toate cazurile, copilul trebuie respectat ca personalitate umană, nefăcând din el nici prizonier, nici rob.
Copilul va fi mult mai recunoscător părinţilor dacă ei îl vor învăţa moralitatea, mai înainte de toate, prin exemplul lor, decât dacă îi vor cumpăra locul care nu îi aparţine în viaţă. Să fiţi aşa cum aţi dori să îi vedeţi pe copiii voştri!
ARHIMANDRIT RAFAIL KARELIN
ÎNVĂŢĂTURI DESPRE TAINA CĂSĂTORIEI, EDITURA SOPHIA
Cumpara cartea "ÎNVĂŢĂTURI DESPRE TAINA CĂSĂTORIEI"
-
Educatia copiilor
Publicat in : Credinta -
Cum sa ai un copil credincios ?
Publicat in : Editoriale -
Prin ce se deosebesc pedepsele de urmari?
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.